Federația Patronală de Gaze: O tranziție verde echitabilă nu se poate realiza fără aportul gazelor / Economia hidrogenului este departe de a fi o realitate imediată

Dezideratul pentru o economie și o tranziție verde aparține și industriei de gaze naturale, consideră Federația Patronală de Gaze (FPPG). Potrivit acesteia, pentru transformarea sustenabilă a regiunilor cu un consum intensiv de cărbune atât din România, cât și din alte state ale Europei Centrale și de Est, gazele naturale reprezintă un combustibil esențial. Astfel, dispoziții menite să reflecte contribuția gazelor naturale merită a fi incluse în actul delegat al Comisiei Europene care urmează a fi publicat în cursul acestei săptămâni.

Gazul natural reprezintă o alternativă viabilă, accesibilă și matură din punct de vedere tehnologic, care poate contribui la reducerea semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră. Tranziția către un mix energetic sustenabil în România poate fi asigurată, în cea mai mare parte, prin trecerea graduală la producția de energie electrică din gaz natural, înlocuind cărbunele.

FPPG amintește de oportunitățile utilizării gazului natural, în viitor, în amestec cu gaze regenerabile și decarbonate, dar și de potențialul hidrogenului obținut din gaze naturale de a sprijini drumul către decarbonare și tranziția spre o economie sustenabilă. O astfel de abordare poate asigura tocmai acea declamată tranziție echitabilă de către Comisia Europeană.

Combustibilii de tranziție joacă un rol esențial care trebuie protejat pentru a asigura o transformare eficientă a sectorului industrial și un acces echitabil la finanțare pentru toate companiile angajate în decarbonare. Dezbaterea privind taxonomia UE ar trebui să se concentreze asupra eforturilor de aplicare și promovare a unor soluții și implementări realiste. Anumite tehnologii, cum ar fi hidrogenul, au un potențial de necontestat pentru viitor. Cu toate acestea, pentru moment, ne lipsesc instalațiile de producție, transport și stocare adecvate și, prin urmare, ne lipsește capacitatea de a utiliza gaze regenerabile și decarbonate în sectorul de producere a energiei electrice la scară largă. De exemplu, economia hidrogenului este departe de a fi o realitate imediată, rapid realizabilă. A solicita implementarea imediată a unor standarde stricte de emisii atunci când nu există tehnologie viabilă disponibilă comercial nu poate fi calificat drept o abordare științifică, bazată pe fapte.

Grupul de experți tehnici (TEG) a furnizat o descriere clară a ceea ce ar presupune o activitate economică durabilă cu mențiuni clare privind standardele de emisii. Această sarcină a revenit Grupului de experți tehnici (TEG). Cu toate acestea, Comisia Europeană ar trebui să își asume responsabilitatea politică pentru prezentarea unui calendar de implementare realist, pragmatic științific, neideologic și echilibrat. Calendarul de implementare ar trebui să asigure faptul că vom îndeplini obiectivul comun pentru 2050, iar toate țările membre pot contribui la acest efort, beneficiind în același timp de avantajele transformării ecologice a sectorului energetic – prin renunțarea treptată, și totodată ireversibilă, la cărbune. Stabilirea unor valori de referință ale emisiilor de 250 g de CO2e per kWh calculate pe durata ciclului de viață economic al activului ar putea fi o soluție realistă doar pentru unitățile de cogenerare, însă același lucru nu este valabil și pentru unitățile de generare a electricității (unități de condensare). De asemenea, documentul de referință BREF BAT (Cele mai bune tehnici disponibile) pentru instalațiile mari de ardere indică valori peste 350g de CO2e per KWh.

În opinia FPPG, impunerea unui prag nu este adecvată pentru activitățile de tranziție. Pragul de activitate tranzitorie ar trebui să se bazeze pe cea mai bună performanță a tehnologiei și să semnaleze calea decarbonizării. O astfel de abordare va asigura o traiectorie pentru îndeplinirea obiectivelor, precum și includerea activităților care contribuie la reducerea emisiilor, inclusiv adaptarea proceselor existente. Pragul poate fi redus cu timpul, dar nu ar trebui setat prea mic prea devreme, deoarece tehnologia adecvată, care poate contribui la tranziție sau ar putea fi adaptată, va fi deja exclusă în acest stadiu.

Europa Centrală și de Est va avea nevoie în continuare de investiții semnificative în îmbunătățirea interconexiunilor energetice regionale, modernizarea infrastructurii și înlocuirea capacităților de producție existente, încercând în același timp să combată efectele secundare ale acestei transformări, ce va fi resimțită de oamenii care trăiesc și lucrează în regiuni cu consum intensiv de cărbune. Dacă tranziția verde europeană se va asocia cu sărăcia și lipsa de speranță, atunci, o astfel de politică va da greș pentru toți – lideri din industrie, factori de decizie politică, parteneril sociali și ONG-uri – dar mai întâi pentru cetățenii Uniunii Europene.

Nu există o soluție universal valabilă, deoarece nu există o tehnologie care să susțină acest lucru. Există, de asemenea, un pericol clar în aplicarea unei multitudini de soluții pentru a răspunde tuturor preocupărilor potențiale, indiferent de cât de improbabile sunt acestea. Europa ar trebui să urmărească să aibă o abordare echilibrată care să garanteze o tranziție ordonată și rapidă de la generarea de energie foarte poluantă la tehnologii mature cu emisii reduse de carbon, cum ar fi capacitățile de producere a energiei electrice cu gaze naturale, asigurându-se în același timp că niciun cetățean european nu este lăsat în urmă. Este necesară o foaie de parcurs clară, realistă și informată științific pentru a spori durabilitatea sectorului pe termen mediu și lung, pentru a garanta realizarea obiectivului de neutralitate a carbonului în 2050.