Figurile guvernului

La mai mult de o lună de la instalare, noul guvern rămine o adunare neomogenă de personalităţi foarte diferite. Cei mai mulţi dintre miniştri continuă să fie nişte necunoscuţi, pentru că nu se pricep să comunice, dar şi pentru că nu prea au ce să comunice.

Ies din pluton doar Monica Macovei, Ionuţ Popescu şi Gheorghe Flutur, ca oameni care ştiu ce trebuie făcut.

Ionuţ Popescu face figură de politician serios şi onest. In acest timp, presupuşii săi şefi incă nu au ieşit din campanie.

Adriean Videanu este nehotărit dacă să continue sterila dispută cu toată lumea pe tema controlului averilor, premierul Tăriceanu este generos in a ordona ba recalcularea rapidă a pensiilor, fără să ştie ce efort bugetar presupune asta, ba creşterea salariilor bugetarilor, ba menţinerea impozitului pe dividende la 5%.

Deocamdată, Popescu pare că e singurul care inţelege ce presupune revoluţia fiscală pe care noua guvernare a decis-o intre Crăciun şi Revelion. De parcă e singurul responsabil de echilibrul bugetar. Colegii din cabinet in frunte cu şeful lor fac figură de sindicalişti revoltaţi că nu primesc mai mulţi bani.

Presa l-a criticat dur pentru impozitul pe dividende de 10%. O asociaţie a patronatelor a afirmat că va sesiza Curtea Constituţională pentru că legea se aplică retroactiv.

Se face o confuzie voită intre firmă şi acţionar: intr-adevăr, firma a făcut profit in 2004, dar acţionarul care incasează dividente in 2005 este altă persoană din punctul de vedere al legii şi al logicii. Ba chiar, indrăznesc să spun că acest impozit trebuia adus la 16%.

Principiul cotei unice este tocmai acesta: că o persoană plăteşte acelaşi procent indiferent de forma in care banii ii intră in buzunar: salariu, drept de autor, dividende, premii artistice sau literare (alt prilej de indignări ilogice) şi altele. Deci, 10% este prea puţin.

In plus, nu Popescu a ridicat acest impozit, ci guvernul Năstase acum şase luni, şi nimeni nu a făcut atunci scandal. Singurul lucru care i se poate reproşa ministrului de Finanţe este că a acceptat ca in programul de guvernare să fie promisă menţinerea cotei de 5% pentru dividende.

Şi, intr-adevăr, trebuie să răspundă şi să explice această promisiune şi populistă, şi neconcordantă cu principiul cotei unice pe care tot ei au promis-o. Iar singura explicaţie valabilă ar fi: ne pare rău, ne-a luat valul.

Am spus mai sus că Ionuţ Popescu este un politician onest şi, pentru că sună bizar, trebuie explicat. Deşi legea nu il obliga, a inclus in declaraţia de avere o listă detaliată a portofoliului de acţiuni pe care il deţine pe bursă.

Plecind de la cazul lui, colegii de la Cotidianul duc o binevenită campanie care cere ca miniştrii să nu fie şi jucători la bursă. Din păcate, aşa cum este pusă chestiunea, reiese că Popescu este problema.

Ştiu că nu asta a fost intenţia şi am văzut că Robert Turcescu, şeful ziarului, face cuvenitele precizări intr-un editorial, dar impresia cu care rămine publicul este din păcate cea enunţată mai sus. Un caz nefericit in care onestitatea este pedepsită.

O altă vedetă a noului guvern este Monica Macovei. Prinsă intre un Consiliu Superior al Magistraturii in care se remarcă magistraţi siniştri şi corupţi şi cerinţele mai mult decit urgente ale UE, Macovei are aerul atit de rar că ştie ce are de făcut, va face şi apoi işi va vedea de viaţă.

Este onest să adaug că am colaborat cu Monica Macovei in trecut, fiind colegi in lumea ONG-urilor şi imi recunosc o prejudecată pozitivă. De aceea nici nu insist.

Ministrul Agriculturii, Gheorghe Flutur, merită amintit nu atit pentru găselniţa reuşită de a-şi lua un ţăran drept consilier, ci pentru planul de a axa agricultura pe ferma mijlocie. Urmind greşit ţinta marilor exploataţii, adusă obsesiv in discuţie de Silviu Brucan, guvernul Năstase a incurajat comasarea a mii de hectare.

Acest sistem este foarte corupt intr-o perioadă de acumulare sălbatică, in plus creează incet şi sigur o uriaşă bombă socială. O masă imensă de ţărani proletari va lucra pentru citeva sute de mari proprietari, de obicei conectaţi politic.

Este de mirare că un partid care se vrea social-democrat a incurajat acest eşec de politică agricolă cu efecte proaste pe termen lung, cu toată galeria făcută de analişti obsedaţi să diabolizeze din principiu gospodăria ţărănească.

Flutur doreşte acum să inverseze tendinţa, incurajind fermele de 10-15 hectare, care pot fi moderne şi eficiente, dar pot şi să susţină familii de fermieri autonomi. O mare minciună vehiculată in aceşti ani a fost că Europa vrea de la Romania mari exploataţii, cind modelul UE este cel al fermelor mijlocii (spre deosebire de SUA).

Cam acestea sint figurile care se desprind din noua garnitură de miniştri. Mona Muscă pare că nu işi găseşte deocamdată ritmul la Cultură, un domeniu prea strimt pentru un politician de asemenea anvergură. Intervenţia pripită in cazul filmului Trianon, intăreşte această impresie.

In rest, miniştrii au aerul că insă se mai specializează la locul de muncă şi pină se vor fi lămurit, nici nu au ce să spună publicului.