Filantropica de Reatebe

Ti-ai pierdut locul de munca? Te-a parasit familia? Cauti metode noi si ingenioase de a face bani? Daca nu ii ai, e foarte probabil sa circuli cu RATB-ul. Daca mergi cu 226 si 301, ai sanse considerabile sa prinzi ceva meserie. Iata cum…

De ce dam bani cersetorilor? Pentru ca unii sunt atat de milogi, incat te enerveaza. Pentru ca te trag de maneca, pentru ca uneori nu avem inima sa-i lasam sa spuna 3 rugaciuni cap-coada pentru maruntul din portofel, pentru ca isi arata bubele, cicatricile sau membrele lipsa. Pentru ca ne sta mancarea in gat cand se tintuiesc in fata mesei jerpeliti, mucosi si pledand pentru cauza lor.

Pentru ca citim ce scrie pe cartoanele lor, ei ne vad, ne fixeaza privirea si devenim vulnerabili. Pentru ca ne imaginam ca intr-adevar destinul nu a fost la fel de darnic cu ei pe cat a fost cu noi, pentru ca ne impresioneaza si ne simtim un pic mai norocosi dupa ce pleaca. Iar ei se simt probabil triumfatori, caci l-au mai prostit pe unul. Iar noi ne asumam asta, mai umili decat au fost ei vreodata.

In 226, incepand cu Piata Romana si pret de vreo 3 statii, postata in mijlocul autobuzului, o tanara recita „Luceafarul”. Probabil ca nu e studenta la UNATC, caci nu are cea mai lucrata intonatie, dar recita in stil paunescian, cu patos, iar asta impresioneaza publicul de transport in comun. Sfarseste dramatic cu „de Mihai Eminescu”. Si cand crezi ca termina, incepe a tuna din nou: „La steaua, de Mihai Eminescu… LA STEAUA CARE-A RASARIT…”. 50% ma distreaza, 50% ma uimeste, si de restul de 30% incep sa recit in tandem, mai incet, ce-i drept. Dupa care isi aduna catigul bine meritat, la care contribui si eu umil.

Pe de alta parte, in 301 ne intalnim cu un domn de o franchete ravasitoare: „Buna ziua, sunt alcoolic si cersesc. Nu, nu pot munci, da, ati ghicit, pentru ca beau excesiv si nu ma angajeaza nimeni tocmai pentru ca am acest obicei nociv. Va rog sa nu-mi dati cate 20, 30 de bani, ca nu ma ajuta. V-as fi recunoscator daca v-ati manifesta mila in bancnote. Caci am nevoie doar de 3 RON pana deseara, ca sa-mi iau vodka, intrucat asta e singura mea placere, sa beau. Si stiu ca n-aveti nici voi bani si nici alte mari pasiuni in afara de a mea, caci circulati, totusi, cu 301, asa ca nu ma astept sa aveti trei masini, vila sau piscina. Va multumesc anticipat.”

Nu, nu i-am dat bani si lui, intrucat hobby-urile mele personale primeaza totusi in fata etilismului unui cersetor sincer. Plus ca mi-am imaginat ca trebuie sa fie destul de fericit, fiind printre putinii bolnavi care nu sufera din cauza unei afectiuni, ci se bucura de ea.

Ce actiuni benefice am facut eu azi? Ei bine, azi am sprijinit o cersetoare, prin umilul meu ajutor, sa isi urmeze visul de a studia actoria. Sau nu. Poate ca seara o sa-i duca banii traficantului de persoane de care apartine si a doua zi o voi intalni pe aceeasi ruta, cu acelasi repertoriu si aceeasi inflexiune dramatico-miloaga in glas.

Iar pe celalalt l-am ajutat sa scape de o dependenta nociva, nedandu-i un sprijin financiar. Am contribuit la adancirea unei bube a societatii care face din cersetorie una din cele mai bine platite job-uri din Romania. Azi am fost un bun cetatean si sunt tare mandra de mine.

Go beggers!