Financial report Prima pagină a presei străine: Experții economici germani își refac în scădere prognozele de creștere "Generaţia mea a fost înşelată". Anul 2019 a început încurajator pentru economia franceză

Financial Times: Consiliul experților economici germani își refac în scădere prognozele de creștere economică ● În pofida verdictului dat de preşedinte, Theresa May s-ar putea gândi la un al treilea vot pe tema Brexitului în Camera Comunelor ● Der Spiegel: „Generaţia mea a fost înşelată” – o tânără activistă în domeniul climei ● Les Echos: Anul 2019 a început încurajator pentru economia franceză ● Le Temps: În Kazakstan, Nursultan Nazarbaiev demisionează după aproape 30 de ani la putere● Lectură plăcută!

• Financial Times: Consiliul experților economici germani își refac în scădere prognozele de creștere economică

„Nu există motive care să ne facă să ne așteptăm la o recesiune”, spune un membru al consiliului de experți.

Experții economici germani au redus prognoza privind creșterea pentru 2019 de la 1,5% la 0,8%, oferind încă o confirmare că cea mai mare economie a Europei își reduce turația motoarelor.

„Perioada de creștere economică în economia germană s-a încheiat pentru moment. Dar, având în vedere economia internă puternică, nu există niciun motiv să ne așteptăm la o recesiune „, a declarat Christoph Schmidt, profesor de economie și unul dintre cei cinci membri ai consiliului de experți economici numit de guvernul german.

În raportul său anual, care a fost prezentat marți la Berlin, consiliul a prevăzut o creștere economică de 1,7% în 2020. Cu toate acestea, consiliul a avertizat că revenirea pe creștere de anul viitor va fi într-o oarecare măsură rezultatulunui efect de bază. Pentru 2020, avansul economiei ar putea atinge 1,3%.

Piața puternică a forței de muncă din Germania va continua să creeze locuri de muncă, spun experții, iar șomajul se așteaptă să scadă de la 5,2% anul trecut până la 4,8% în 2019 și la 4,6% în 2020.

Experții au avertizat că estimările de marți sunt supuse unui număr neobișnuit de mare de riscuri externe – de la Brexit până la cele privind tensiunile comerciale dintre SUA și China sau la pericolul unei încetiniri a economiei naționale chineze.

„Având în vedere că dinamismul economiei mondiale este deja în scădere, o spirală a măsurilor protecționiste ar avea potențialul de a duce economia Germaniei în recesiune”, au declarat reprezentanții consiliului experților germani.

Alte articole din FT:

• În pofida verdictului dat de preşedinte, Theresa May s-ar putea gândi la un al treilea vot pe tema Brexitului în Camera Comunelor

Ministrul pentru Brexit susţine că planul premierului rămâne „singurul acord în discuţie”

Miniştrii britanici au dat de înţeles că, săptămâna viitoare, Theresa May ar putea organiza un nou vot pe tema fragilului său plan cu privire la Brexit, în pofida verdictului dat de preşeditele Camerei Comunelor, John Bercow, potrivit căruia acordul trebuie ca mai întâi să fie substanţial schimbat.

Steve Barclay, ministrul britanic pentru Brexit, a sugerat că, dacă parlamentarii au declarat că ar susţine acordul în cazul în care acesta ar fi votat pentru a treia oară în Camera Comunelor, guvernul ar putea găsi un mijloc prin care să ocolească verdictul preşedintelui.

Deşi este puţin probabil ca dna May să organizeze un al treilea vot înaintea reuniunii la nivel înalt de joi, de la Bruxelles, dl Barclay a susţinut că planul acesteia rămâne „singurul acord în discuţie”.

Marţi dimineaţă, premierul britanic a ţinut o nouă şedinţă de cabinet, gândindu-se la următoarea mişcare ce ar putea fi făcută înaintea plănuitei ieşiri a Marii Britanii din UE, pe data de 29 martie.

Dl Barclay a declarat pe Sky News că poziţia dlui Bercow va fi luată „serios în consideraţie”, dar a adăugat: „În verdictul său, preşedintele a spus că trebuie să existe ceva diferit. Poate exista aceeaşi moţiune, dar cu circumstanţe schimbate… Faptul că o serie de parlamentari au spus că îşi vor schimba votul, demonstrează că există nişte lucruri diferite”.

Luni, dl Bercow i-a iritat pe cei din Downing Street atunci când a invocat un precedent datând din 1604, care împiedică reintroducerea unei măsuri similare ca substanţă” cu cea care a fost deja respinsă în aceeaşi sesiune parlamentară.

Acordul de ieşire al dnei May a fost respins de două ori în Camera Comunelor, cu o mare diferenţă de voturi: o dată în ianuarie şi, într-o formă schimbată, luna aceasta.

Dar dl Barclay a subliniat: „Preşedintele însuşi a spus că, dacă voinţa Camerei este în sprijinul unei anume acţiuni, atunci e important ca ea să fie respectată”.

Nick Boles, fost ministru conservator şi susţinător al unui Brexit mai puţin dur, a spus şi el că importanţa acordată intervenţiei dlui Bercow a fost exagerată. „Nu sunt prea sigur despre ce este vorba”, a scris el pe Twitter. „Dacă premierul crede că dispune de o majoritate pentru un al treilea vot, va dispune şi de o majoritate pentru o moţiune care să elimine verdictul preşedintelui… Dacă nu, tentativa nu are niciun rost”.

Premierul a susţinut că, în cazul în care acordul său nu e aprobat, Marea Britanie se va confrunta cu o mare amânare a ieşirii sale din UE. Asta ar implica organizarea unor alegeri europene în luna mai, alegeri despre care mulţi susţinători ai Brexitului afrmă că sunt inacceptabile.

Deşi termenii garantării unei amânări vor fi discutaţi în cadrul summitului UE de joi, s-ar putea ca aprobarea oficială a oricărei amânări să nu fie hotărâtă până săptămâna viitoare, întrucât asta va necesita o procedură în scris sau decizia ar putea fi lăsată în seama miniştrilor din UE.

Marţi, miniştrii UE au cerut claritate, iar ministrul german pentru afaceri europene, Michael Roth, a spus că organizaţia „chiar s-a săturat de aceste negocieri”. Dl Roth a arătat că UE are nevoie de nişte „propuneri clare şi precise” din partea guvernului Regatului Unit, care să explice de ce este necesară amânarea intrării în vigoare a Articoului 50 pe tema procesului de ieşire, după care a adăugat: „Dragi prieteni londonezi, vă rog, explicaţi!”

Nathalie Loiseau, ministrul pentru afaceri europene al Franţei, a cerut şi ea Regatului Unit să-şi expună nişte motive în sprijinul oricărei prelungiri, care să fie „credibile şi care să fie sprijinite de o majoritate”. „Avem nevoie de o decizie. Cetăţenii noştri şi lumea afacerilor trăiesc de ceva timp în această nesiguranţă”, a mai spus ea.

În prezent, cei din Downing Street încearcă să găsească o modalitate prin care să ocolească verdictul dlui Bercow. O posibilitate ar fi aceea de „a se renunţa” la actuala sesiune parlamentară şi de a i se cere Reginei să vină la Westminster şi să deschidă o nouă sesiune.

Dar, întrebat dacă Regina ar trebui convocată la parlament, dl Barclay a spus: „Nu. Singurul lucru cu care toată lumea ar fi de acord este acela că implicarea Reginei în demersurile pe tema Brexitului, oricare ar fi ele, nu înseamnă un pas înainte, aşa că nu consider opţiunea ca fiind realistă”.

Nikki Costa, fosta şefă pentru probleme legislative din Downing Street, a declarat la BBC că este totuşi posibil ca parlamentarii să treacă peste verdictul lui Bercow. „Cred că premierul şi guvernul încă mai pot vota pentru a treia oară (acordul dnei May)”, a spus ea.

„Dar ar fi exttrem de greu să se obţină un al patrulea vot, care să fie şi grăitor, aşa că, în opinia mea, parlamentarii chiar trebuie să fie extrem de atenţi dacă se va repune problema votului”.(RADOR)

• Der Spiegel: „Generaţia mea a fost înşelată” – o tânără activistă în domeniul climei

Luisa Neubauer, chipul german al mişcării globale declanşate de activista suedeză Greta Thunberg, dezbate tema grevelor elevilor pentru climă, cu ministrul german al economiei Peter Altmaier.

Studenta la geografie Luisa Neubauer, de 22 de ani, din Göttingen, este chipul german al manifestaţiilor „Zile de vineri pentru viitor” în sprijinul protecţiei mediului, inspirate de foarte tânăra activistă ecologistă suedeză Greta Thunberg. În acest interviu, Neubauer, membră a Partidului ecologist al Verzilor, se angajează într-o dezbatere cu ministrul german al Economiei, Peter Altmaier, de 60 de ani, membru al Uniunii Creştin Democrate conservatoare.

Der Spiegel: Dle Altmaier, sunteţi implicat în politică încă din timpul şcolii. Dacă astăzi aţi mai avea 16 ani, v-aţi alătura şi dvs grevei pentru climă, asemenea dnei Neubauer?

Altmaier: Aş participa la demonstraţii, dar de preferinţă în zile de sâmbătă sau duminică.

Der Spiegel: Nu aţi lipsit niciodată de la şcoală pentru organizaţia de tineret a CDU, Uniunea Tânără?

Altmaier: Pe când eram eu la şcoală, în timpul nostru liber făceam campanie pentru o Europă fără frontiere interne, cu o monedă comună şi o politică de mediu europeană. Stăteam până noaptea târziu discutând despre diverse puncte din rezoluţiile noastre. Pe atunci, mulţi spuneau că solicitările noastre sunt total nerealiste. Astăzi, sunt o realitate.

Der Spiegel: Deci, înţelegeţi dacă tinerii reduc cursurile pentru climă?

Altmaier: Să fim cinstiţi, la un moment sau altul, cu toţii am pretins că avem o durere de burtă şi am lipsit de la şcoală. Şi eu înţeleg preocupările aduse în discuţie de dna Neubauer şi de oamenii ei. În parte datorită iniţiativelor lor, s-ar putea ca peste 20 de ani să ne uităm înapoi cu mândrie şi bucurie la ceea ce vom fi realizat. Dar organizarea acestor demonstraţii în afara orelor de şcoală normale nu ar fi cu nimic mai puţin eficientă. Atunci am vorbi mai mult despre climă şi mai puţin despre obligativitatea prezenţei la cursuri.

Der Spiegel: Domnişoară Neubauer, de ce vinerile? Vreţi să dormiţi în zilele de weekend?

Neubauer: De curând am demonstrat la Berlin într-o zi de sărbătoare şi au venit mai multe persoane decât într-o zi de şcoală. Poate n-o să credeţi, dar mulţi tineri vor să meargă la şcoală şi greva este un sacrificiu incredibil de mare pentru ei. Dar eu sunt sigură că nu am avea această conversaţie dacă noi am fi demonstrat liniştiţi în zile de sâmbătă, aşa cum am făcut în ultimii 40 de ani. Oamenii ne ascultă acum doar pentru că am depăşit o limită.

Altmaier: Spuneţi că faceţi grevă pentru climă, dar aici în Germania nu se organizează greve generale politice. Dreptul nostru la grevă este mereu legat de solicitări care pot fi îndeplinite de un angajator. Poate că vi se pare un argument formal şi eu nu am nicio intenţie de a vă ţine prelegeri. Dar până la urmă, studenţii fac grevă împotriva lor înşişi. Dacă vreţi să schimbaţi lumea mai târziu când veţi fi adulţi, şi noi toţi sperăm că o veţi face, atunci este important să aveţi o educaţie temeinică.

Neubauer: Este o mare neînţelegere: noi nu ieşim în stradă din cauză că vrem să schimbăm ceva mai târziu când vom fi adulţi, ci pentru că este nevoie ca factorii decidenţi ca dvs să ia măsuri acum. Noi tragem frâna de urgenţă pentru că gândim dincolo de următorul examen. La introducerea dreptului la grevă, noi nu ne confruntam încă cu o criză a climei.

Der Spiegel: Când dl Altmaier a vrut să vorbească la demonstraţia voastră, el a fost huiduit. De ce aţi refuzat să aveţi un dialog?

Neubauer: A fost decizia noastră democratică la bază, de a nu permite niciunui politician să vorbească cu noi. Dacă ei vor să-şi arate solidaritatea cu noi, ne pot îndeplini solicitările în cadrul ministerelor lor. Şi noi nu credem că este atât de relevant ca dl Altmaier să-şi justifice politica în domeniul cărbunelui în faţa unei mulţimi de tineri.

Der Spiegel: Ce impresie v-a făcut această experienţă?

Altmaier: Ştiţi, mi-am compus eseul pentru liceu, cu 40 de ani în urmă, pornind de la un citat al sociologului german Helmut Schelsky: „Este perfect firesc ca tinerii să provoace autrităţile contestând ordinea”. În lipsa provocării, societatea s-ar schimba prea puţin şi aş vrea să-mi exprim recunoştinţa pentru studenţi, că provocarea lor a rămas în cadrul nostru democratic şi în frontierele legale. Dacă nu mi se dă ocazia să vorbesc pe scena lor, mă pot obişnui cu asta.

Der Spiegel: Dră Neubauer, care este principalul reproş pe care i-l aduceţi dlui Altmaier?

Neubauer: Guvernul german şi dvs, domnule Altmaier, aţi semnat Acordul de la Paris pe tema schimbării climatice. Aceasta este singura noastră garanţie că putem trăi până la o vârstă înaintată pe o planetă intactă. Acum, acest acord abia dacă face mai mult decât să strângă praf într-un sertar, deoarece nu aderaţi la el.

Altmaier: Nu doar că l-am semnat, dar am şi negociat îndelung.

Neubauer: Da, timp de 20 de ani. Ce impresionant!

Altmaier: Cancelarul german a participat la negocierile pentru Protocolul Kyoto încă pe când Merkel era ministrul Mediului. Deci, noi tratăm cu foarte mare seriozitate Acordul de la Paris şi îl vom implementa. Spre deosebire de dvs, eu sunt convins că ne vom atinge ţintele.

Der Spiegel: Dra Neubauer are îndoielile ei.

Neubauer: Iată faptele: dacă omenirea vrea să limiteze încălzirea globală la 1,5 grade Celsius, avem doar un buget de emisii globale restante de 380 de gigatone de dioxid de carbon. Dacă vom continua aşa, ne vom fi epuizat acest buget în Germania în decurs de nouă ani şi jumătate. Cu toate acestea, dl Altmaier intenţionează să continue să permită instalaţiilor cu funcţionare pe cărbune să opereze până în 2038. Aceasta nu este în conformitate cu Acordul de la Paris, nici fizic, nici în termeni de politică a climei.

Altmaier: (După) modul în care prezentaţi lucrurile fără a ţine cont de proporţii, aveţi calităţile pentru a deveni un politician de succes. Ceea ce aţi neglijat să menţionaţi este că noi nu permitem continuarea generării de energie din cărbune până în 2038, renunţând treptat la aceasta. În 2030, noi vom fi renunţat cam la jumătate din instalaţiile care funcţionează pe bază de cărbune actulamente, restul urmând să dispară până în anul 2038. Calculele dvs nesocotesc totodată faptul că o mare parte a emisiilor proveneau din transporturi şi din cerinţele energetice ale clădirilor.

Neubauer: Ce drăguţ din partea dvs să aduceţi în discuţie domeniul transporturilor, care produce emisii care sunt actualmente mai înalte decât în 1990. De fapt, guvernul a vrut să reducă emisiile de dioxid de carbon cu 40% până în 2030. Nu este un obiectiv ambiţios, dar probabil se va renunţa şi la acesta. Noi vedem că viitorul nostru este poziţionat mult mai jos pe lista dvs de priorităţi decât cel al firmei Volkswagen.

Der Spiegel: De unde aţi începe dvs?

Neubauer: Trebuie să culegem repede fructele de pe cele mai joase ramuri ale protecţiei climei – cu alte cuvinte, cele 14 centrale electrice care funcţionează cu lignit. Dacă am renunţa la acestea acum, ne-am putea atinge obiectivele climatice proprii până în 2020. Acest lucru ar fi fezabil din punct de vedere economic, nu ar periclita securitatea energetică şi peste 10 ani noi ne-am afla în punctul emisii zero pentru cărbune.

Altmaier: Comisia cărbunelui din Germania a aprobat aproape în unanimitate compromisul său, în pofida faptului că un grup de oameni foarte divers s-a aşezat la masa negocierilor, inclusiv reprezentanţi ai industriei şi forţei de muncă, oameni de la Greenpeace şi experţi cu recunoaştere mondială în domeniul protecţiei climei.

Neubauer: Eu am vorbit cu mulţi profesionişti din domeniul climei care sunt pe picior de război deoarece acestea nu ajung deloc la înălţimea a ceea ce este necesar. De ce nu creaţi un climat de investiţii pozitiv pentru sursele de energie regenerabilă? Nu este necesar să încetăm să finanţăm enegia solară de la 52 de Gigawatt putere fotovoltaică instalată, când avem un potenţial de 200 de Gigawatt. Acum expansiunea regenerabilelor s-a împotmolit.

Altmaier: Expansiunea fotovoltaică nu stagnează deloc. Când eu eram ministru al Mediului în 2012, energia verde reprezenta în mare 23% din energia livrată, dar astăzi sunt zile când livrează aproximativ 65% din electricitatea noastră. Din păcate, sunt zile când vântul nu suflă şi nu e nici soare, iar atunci aceste surse pot furniza doar 15% din energia noastră. Dar rămâne nevoia de a alimenta spitalele, şcolile şi industria cu energie. Dacă toate turbinele eoliene stau nemişcate, nu ne ajută să mai avem câteva mii. Nu putem permite ca protecţia climei să pericliteze prosperitatea şi locurile de muncă.

Der Spiegel: Dră Neubauer, aţi risca să rămâneţi pe întuneric?

Neubauer: Asta este doar o tactică a sperieturii. Mai degrabă l-aş întreba pe dl Altmaier ce înseamnă pentru el prosperitatea şi ce valoare are într-o ţară care pare hotărâtă să depăşească toate frontierele planetare şi să permită colapsul unor ecosisteme întregi. Vreţi să spuneţi că, graţie cărbunelui, am putea avea o ascensiune economică nesfârşită.

Altmaier: Pentru mine, prosperitatea înseamnă că până şi oamenii care nu se înscriu între aşa-numiţii oameni cu venituri de top se pot bucura de anumite libertăţi. Pe când era tânăr, tatăl meu a fost miner până şi-a pierdut un picior într-un accident de muncă şi a devenit un funcţionar de rang inferior. Încă îmi amintesc de momentul în care a fost capabil să-şi permită o maşină pentru prima dată. Aceasta a îmbunătăţit mult mobilitatea familiei noastre şi ne-a dat libertatea de a face excursii şi a merge în vacanţe.

Der Spiegel: Cum ar fi periclitată această prosperitate de protecţia climei?

Altmaier: Vreau să iau măsurile pentru ca pe viitor această mobilitate să rămână la îndemâna oamenilor obişnuiţi: părinţi, copii şi pensionari. Am putea face cu uşurinţă zborul sau şofatul atât de scump încât numărul de kilometri străbătuţi pe şosele sau pe calea aerului să se reducă la 10% din nivelul actual. Dar atunci, cei care şi-ar permite asta ar continua să polueze aerul aşa cum vor. Toţi ceilalţi nu şi-ar mai putea permite să călătorească. Trebuie să găsim o cale de a combina prosperitatea şi protecţia mediului.

Neubauer: Folosiţi frica drept argument pentru a mătura protecţia mediului – este aproape mai rău decât propaganda negaţioniştilor schimbării climatice. Spuneţi: feriţi-vă, protecţia climei vă ia ceva! Dar ştiţi foarte bine că protecţia climei, dacă este făcută corect, este o oportunitate majoră.

Der Spiegel: După Energiewende, ofensiva Germaniei de renunţare treptată la energie nucleară şi de promovare a surselor regenerabile, preţurile la electricitate au crescut însă, iar industria auto rămâne un angajator major în această ţară. Nu li se permite politicienilor să ţină cont de acest lucru?

Neubauer: Dacă este să vorbim de costuri, trebuie să includem totodată şi miliardele (de euro) din subvenţiile pentru industria combustibililor fosili. Politicienii întind covorul roşu pentru companiile care fac o avere din colapsul climei. Iar dvs, dle Altmaier, vorbiţi mereu cu atâta pasiune despre cele 20.000 de locuri de muncă din industria cărbunelui. Cum este cu cei 80.000 de lucrători din sectorul fotovoltaic, care şi-au pierdut de curând slujbele?

Altmaier: Din păcate, mult mai mult decât aceste 80.000 de locuri de muncă din Germania depind de existenţa unor preţuri convenabile la energie. Nu uitaţi de comercianţii şi întreprinderile mici şi mijlocii pe care nu ar trebui să le punem în dezavantaj faţă de competitorii lor din Franţa şi din Olanda. Nu putem închide şi centralele noastre nucleare şi cele pe cărbune, de pe o zi pe alta. Şi, din păcate, neglijaţi să le spuneţi oamenilor că datorită inovaţiilor noastre tehnologice am reuşit să ne reducem emisiile de CO2. Cândva, toate maşinile vor fi electrice şi autonome şi chiar şi bunicile în vârstă cu o pensie modestă şi le vor putea permite – şi fără vreun impact negativ asupra mediului.

Neubauer: Este treaba dvs să găsiţi soluţii aici, care să se înscrie în graniţele noastre planetare. Iar ceea ce este periculos aici este faptul că prezentaţi Germania ca pe un pionier internaţional pe acest front. Eu văd o ţară care a primit o distincţie negativă la Conferinţa pe tema schimbării climatice mondiale de la Katowice din cauză că nu a reuşit să adopte măsurile necesare pentru a combate cu adevărat criza climatică.

Altmaier: Acea distincţie a venit de la un ONG, nu de la alte ţări care ne apreciază eforturile. Poate că acum ar trebui să vorbim despre rolul protestelor voastre. Voi vreţi să exercitaţi presiune asupra politicienilor, şi asta este perfect în regulă. Dar nu cumva mişcarea studenţească spune în realitate: Noi ştim mult mai bine decât toţi miniştrii şi secretarii de stat, funcţionarii publici şi specialiştii, ce este bine şi ce este rău pentru climă?

Der Spiegel: Parcă aţi fi liderul Partidului Liberal Democrat, Christian Lindner, care spune că studenţii ar trebui să lase protecţia climei în seama profesioniştilor.

Altmaier: Nu aş spune niciodată asta. Protecţia climei îi priveşte în mod clar pe toţi cetăţenii, inclusiv studenţi desigur. Ei ar trebui să participe la dezbateri şi la alegeri, la fel ca toate celelalte grupuri din societate. Dar în mod special nu organizăm referendumuri publice în Germania privitor la centralele cu funcţionare pe cărbune care ar trebui închise, ca să nu mai vorbim de momentul în care ar trebui să se renunţe la ele. Aceste decizii sunt luate de oficialităţi guvernamentale care, la nevoie, pot fi trase la răspundere în cazul unui colaps al reţelei electrice.

Der Spiegel: Dar chiar dvs refuzaţi deseori să acceptaţi obiective obligatorii în domeniul protecţiei climei, de exemplu privitor la renunţarea la motorul cu combustie.

Altmaier: Dimpotrivă, guvernul german defineşte actualmente politica de transport a viitorului. În rolul meu de ministru, intenţionez să aduc în Europa fabricaţia bateriilor şi sunt gata să subvenţionez acest sector cu 1 miliard de euro. Dar totodată noi ne aflăm în mijlocul unei incitante dezbateri despre posibilitatea de utilizare a energiilor regenerabile pentru producerea de combustibili sintetici pentru motoare cu combustie neutre din punct de vedere al CO2. Deci încă nu pot proclama sfârşitul motorului cu combustie.

Neubauer: Este fascinant să auzim că ne avertizaţi să nu grăbim lucrurile. Dacă am fi început să reducem emisiile globale cu 4% anual cu 20 de ani în urmă, nu am avea nicio dificultate să ne conformăm Acordului de la Paris. În schimb, acum trebuie să reducem emisiile de CO2 la nivel mondial cu 18% anual pentru a atinge aceste ţinte. Gonim cu o viteză nebunească spre o avariere a mediului care va fi imposibil de reparat. Apelul nostru la dvs, cu rugămintea de a pune lucrurile în mişcare este în esenţă o strategie a ultimei soluţii, o indignare publică.

Der Spiegel: A eşuat generaţia noastră în problema protecţiei climei, dle Altmaier?

Altmaier: Eşecul nu este chiar cuvântul pe care l-aş alege eu, dar am fi putut face unele lucruri mai bine şi mai devreme. În mandatul meu de ministru al Mediului şi şef de personal al Cancelariei, m-am luptat degeaba pentru acordarea de stimulente fiscale pentru a spori eficienţa energetică a clădirilor. Noi am putea reduce semnificativ emisiile de CO2 dacă oamenii şi-ar putea deduce costuri de renovare din taxele lor. Dar pe atunci nu a existat o majoritate favorabilă acestor măsuri şi acum ministrul de Finanţe spune că nu au mai rămas bani în buget pentru asta. Aceasta este realitatea politicii.

Der Spiegel: Ce ar trebui să facă dl Altmaier pentru ca dvs să spuneţi: acum ne-am atins obiectivul nostru?

Neubauer: Când ultima centrală pe cărbune va fi scoasă din reţea conform planului în 2038, dl Altmaier va avea 80 de ani şi eu voi avea 42 şi posibil voi fi în pragul primei mele crize de la mijlocul vieţii. Nu mai putem crede orbeşte că obiectivele climatice vor fi cumva îndeplinite, având în vedere că generaţia mea a fost înşelată aproape constant în ultimii ani. Nu vom înceta să facem grevă doar pentru că sunt prezentate planuri. Trebuie de asemenea să vedem că politicienii stabilesc obiective suficient de ambiţioase şi chiar acţionează în acea direcţie.

Der Spiegel: Dle Altmaier, cum intenţionaţi să restabiliţi această încredere?

Altmaier: Este o provocare foarte complexă. În ultimii ani, se pare că am pierdut încrederea unor oameni pe mai multe fronturi. Peste 10% din electorat a votat pentru Alternativa pentru Germania (AfD) la alegerile generale, iar aceasta arată că aceşti alegători se simt ignoraţi. Toţi cei care cred că noi ar trebui fie să nu facem nimic pentru climă – fie să reparăm totul grabnic – au fost acaparaţi de populişti. Aici nu există soluţii simple.

Der Spiegel: Dră Neubauer, vă temeţi că protestele dvs se vor epuiza curând?

Neubauer: Mă tem de multe şi în primul rând sunt preocupată de viitorul planetei noastre, dar cu siguranţă nu sunt îngrijorată că nu vom continua să luptăm pentru planetă. Vă doresc tot norocul, dle Altmaier. Sunt sigură că nu mulţi oameni şi-ar dori să schimbe locul cu dvs. Dar dacă vă veţi ocupa de această provocare complexă şi veţi acţiona responsabil, aţi putea deveni mai celebru decât (fostul cancelar german) Ludwig Erhard.

Der Spiegel: Dră Neubauer, dle Altmaier, vă mulţumesc pentru acest interviu.

• Les Echos: Anul 2019 a început încurajator pentru economia franceză

INSEE a revizuit în creștere prognoza privind avansul economiei din primul semestru, la + 1,1% la sfârșitul lunii iunie. Guvernul așteaptă acum la o creștere a PIB-ului de 1,4% pentru întregul an 2019. Rata șomajului este de așteptat să ajungă la 8,7% la jumătatea anului 2019.

Se confirmă săptămână de săptămâna că titlul discursului lui Emmanuel Macron din seara zilei de 10 decembrie – „a face această furie o șansă” – își găsește toate semnificațiile din punct de vedere al situației economice. INSEE a revizuit marți previziunile de creștere pentru prima jumătate a anului, creșterea așteptată a PIB-ului fiind cu 0.4 puncte procentuale mai mare decât cea care fusese estiată în luna decembrie.

Măsurile luate pentru a răspunde crizei „vestelor galbene” (mai mult de 10 miliarde euro puse pe masă) au venit la timp pentru a compensa încetinirea comerțului mondial. „Franța ar putea să se ridice mulțumită în special unei politici fiscale mai expansioniste decât se preconiza acum câteva luni”, declară Julien Pouget, șeful departamentului pentru mediul de afaceri din cadrul INSEE.

Cu toate acestea, trebuie spus că această creștere este mai mică decât cea de 1.7% prevăzută în legea bugetului.

De fapt, Franța nu este singura care recurge la sprijin bugetar într-un moment în care comerțul mondial încetinește, în special din cauza tensiunilor protecționiste și a încetinirii activității în China și Statele Unite: Acest lucru se întâmplă și în Italia (cu introducerea venitului universal ), în Germania ( creșterea alocațiilor familiale și a reducerilor fiscale), precum și în Spania (cu o creștere a salariului minim de peste 20%). Creșterea așteptată de INSEE în zona euro este + 0,3% în primele două trimestre ale anului, sub ritmul înregistrat de economia franceză.

Norocul economiei franceze vine dintr-o cerere internă mult îmbunătățită, datorate și măsurilor luate ca urmare a protestelor „vestelor galbene” care au dus la creșterea puterii de cumpărare a gospodăriilor , subliniază Julien Pouget. Calculele INSEE arată că la mijlocul anului 2019 avansul puterii de cumpărare a gospodăriilor ar fi mai mare decât avansurile înregistrate în 2017 și 2018.

În mod logic, se așteaptă o revenire a consumului după stagnarea din ultimul trimestru din 2018 și la o recuperare în sectoarele energie și auto.

În acest context, guvernul poate spera la un șomaj care să scadă lent. INSEE vorbește despre un „ritm moderat” pentru crearea de locuri de muncă, similar cu cel din 2018. Institutul așteaptă 85.000 de noi locuri de muncă în prima jumătate a anului, după avansul de 164.000 de locuri noi de muncă din 2018. .

• Le Temps: În Kazakstan, Nursultan Nazarbaiev demisionează după aproape 30 de ani la putere

Preşedintele va dispune totuşi de puteri extinse după plecarea sa, graţie unei legi votate în 2018 şi statutului său de „Părinte al Naţiunii”, care îi garantează imunitatea în justiţie

şi un rol influent

Preşedintele kazah, Nursultan Nazarbaiev, şi-a anunţat marţi demisia, după aproape 30 de ani în fruntea acestei ţări din Asia Centrală bogată în hidrocarburi, dar confruntată cu o nemulţumire socială tot mai mare. „Am luat decizia de a renunţa la mandatul de preşedinte”, a declarat Nursultan Nazarbaiev, 78 de ani, într-o alocuţiune transmisă la televiziune.

Nursultan Nazarbaiev va dispune totuşi de puteri extinse după plecarea sa de la preşedinţie, graţie unei legi votate în 2018 şi statutului său de „Părinte al Naţiunii”, care îi garantează imunitatea în justiţie şi un rol influent.

Nemulţumire crescândă a populaţiei

Nursultan Nazarbaiev a preluat conducerea Kazahstanului când ţara era încă o republică sovietică, în 1989, ca prim-secretar al Partidului Comunist, şi a păstrat puterea după declararea independenţei în 1991. Reales de mai multe ori cu o majoritate zdrobitoare, el n-a desemnat niciodată în mod clar un succesor.

Acest anunţ vine la mai puţin de o lună după brusca demitere a guvernului kazah de către Nursultan Nazarbaiev, care îi reproşa rezultate economice proaste.

Preşedintele a promis apoi măsuri sociale de mai multe miliarde de euro pentru a răspunde nemulţumirii crescânde a populaţiei, cu mai puţin de un an înaintea următoarelor alegeri prezidenţiale.(RADOR)