Fiul meu cu autism suferă din cauza telefoanelor date pe speaker în autobuz. Cum problema ne privește pe toți, am lansat o petiție
L-am purtat pe David în port-bebe prin autobuze și tramvaie cu mult înainte să învețe să meargă, iar transportul în comun face parte din viața noastră. Ani la rând am glumit pe Facebook folosind hashtagul #stbdragosteamea, pentru că, indiferent unde aveam de ajuns, autobuzul sau tramvaiul erau mijloacele noastre de transport preferate. Între timp, David a crescut și s-a schimbat și felul în care percepe lumea din jur. Sunetele pe care alții reușesc să le ignore îl copleșesc, iar o călătorie banală poate deveni un efort uriaș. Nu doar pentru el, ci și pentru mine, care încerc, de fiecare dată când coborâm din autobuz sau din metrou, să-i explic pe înțelesul lui expresii și comportamente pe care nu le putem evita. După sute, poate chiar mii de călătorii prin Capitală, am decis să fac ceva ce nu credeam că voi face vreodată: am lansat o petiție prin care cer Societății de Transport București și Metrorex să difuzeze un mesaj simplu pentru călători: „Folosiți căști, nu difuzorul!”. De ce? În primul rând, pentru că zgomotul provocat de cei care vorbesc, se uită la filme ori pe Tik TOk cu telefonul pe difuzor îmi afectează mult copilul. În al doilea rând, sunt convinsă că suferă și alți copii, neurodivergenți sau nu. De fapt, așa cum arată numeroase studii, nu doar lipsa de politețe și educație trebuie să ne îngrijoreze: sănătatea mintală a tuturor călătorilor, indiferent de vârstă, este în pericol, lucru pe care mi l-a confirmat și psihologul Sorin Porneală, cu care am stat de vorbă pentru realizarea acestui articol.
Când era David mic, călătoriile cu tramvaiul, autobuzul, metroul făceau parte din lista de bucurii zilnice. Pur și simplu plecam ore în șir la plimbare, săream dintr-un mijloc de transport în altul și băteam orașul în lung și-n lat. Ba chiar ne făcusem o hartă mare, pe care am lipit-o pe frigider și bifam cu ce am călătorit de la un capăt la celălalt al traseului. Nu cred că am ratat nicio linie de transport în comun, așa că David a dezvoltat și abilitatea de a se orienta excelent în spațiul bucureștean, în orice punct s-ar fi aflat.
Pandemia, care s-a suprapus cu perioada adolescenței, a schimbat fundamental modul în care David percepe lumea, oamenii, sunetele, regulile. S-a născut în acea perioadă în el un puternic simț civic. Deodată, a început să audă tot ce vorbeau cei din jur, să vadă neregulile din trafic, să întrebe de legi, de pedepse, de norme socio-comportamentale. Treptat-treptat plimbarea de odinioară nu mai era o bucurie, ci un chin. Fiecare scroll al cuiva îl durea, fiecare conversație pe difuzor îi fura liniștea, sentimentul de siguranță, precum și somnul din noaptea care urma. Panica îl acapara treptat, mâinile îi înghețau, tremura și tot ce voia era să urle și să fugă. Mi-a luat mult să reduc toate aceste manifestări, dar marea problemă era (și este) că David avea dreptate. Nu e normal să auzi conversațiile altora purtate pe difuzor, nici toate filmulețele de pe rețelele de socializare.
Citește continuarea articolului AICI.