Fotbalist japonez: „Dacă locuiești în Japonia, uită de tatuaje”. Accesul celor tatuați la facilitățile publice, inclusiv piscine și băi termale, este restricționat

Deși în străinătate este ceva obișnuit să vezi jucători de fotbal actuali și foști care își etalează tatuajele complicate pe tot corpul, în Japonia este o cu totul altă poveste. Într-o țară în care tatuajul a fost legalizat din 1948, Yuki Kobayashi, mijlocaș și fost membru al echipei naționale a Japoniei, este un minoiritar care poartă tatuaje pe brațe, umeri și spate.

Jucătorilor din J. League și din loturile naționale nu le este interzis să aibă tatuaje. Dar sunt încurajați să le acopere în cadrul evenimentelor oficiale.

În Japonia, accesul persoanelor tatuate la facilitățile publice, inclusiv piscinele și băile termale onsen, este restricționat în mare parte din cauza stigmatului social, ca urmare a legăturii istorice a marcajelor cu membrii yakuza.

Într-un interviu acordat publicației The Asahi Shimbun, Kobayashi, în vârstă de 33 de ani, a explicat de ce și-a făcut tatuajele și oferă sfaturi persoanelor care se gândesc la posibilitatea de a-și face și niște artă corporală.

Întrebare: Câți ani aveai când ți-ai făcut primul tatuaj?
Kobayashi: Aveam 23 de ani, eram al cincilea an ca jucător profesionist. Am devenit curios în legătură cu cerneala corporală după ce un tatuator japonez, care locuia în Los Angeles, mi-a desenat o imagine cu chipul meu pe apărătorile de tibie pe care le foloseam în timp ce jucam.

Artistul tatuator m-a sfătuit să nu mă tatuez pentru că locuiam și mă jucam în Japonia. Nu voia să mă tatueze. Am fost nedumerit de refuzul lui, având în vedere că își câștigă existența ca artist tatuator.

Am studiat cum au evoluat tatuajele în Japonia și am aflat că acestea vin la pachet cu o imagine negativă, deoarece există o percepție persistentă că semnificațiile sunt folosite de „răi” de la periferia societății. Dar m-am hotărât să-mi fac unul de la un tatuator. Eram pregătit mental să trăiesc cu asta pentru tot restul vieții, chiar și după ce mă retrăgeam din fotbal.

Î: Care a fost reacția familiei dumneavoastră?
R: Prima mea imagine a fost inspirată de numele mamei și surorilor mele. Toate au fost încântate să o vadă. Mă așteptam ca tatăl meu să se supăre din cauza tatuajului, dar nu s-a supărat, spre surprinderea mea. A fost dezamăgit pentru că tatuajul meu nu purta numele lui. Mai târziu, am adăugat numele lui.

Mă asigur că port cămăși cu mânecă lungă ca să mă acopăr atunci când particip la o întâlnire de afaceri. Nu am nicio intenție să le etalez. Deși locuiesc în Japonia, mă gândesc la cum ar putea gândi alții și la contextul în care mă aflu.

Î: Deci tatuajele tale sunt menite să fie o formă de autoexprimare.
R: Fiecare dintre desenele mele cu cerneală descrie starea mea de spirit de la momentul respectiv. Aveam tatuajul cu un tigru pe brațul drept când aveam 27 de ani. Pe atunci, jucam pentru un club european și am fost selectat în lotul național al Japoniei. După acele experiențe, am simțit că deveneam mulțumit de sine și că îmi pierdeam dorința de a fi extrem de competitiv. Știam că trebuie să fac ceva în privința asta. Răspunsul meu a fost să-mi fac tatuajul cu un tigru care prinde prada. A fost expresia hotărârii mele că voi munci din greu pentru a atinge nivelul următor, profitând agresiv de oportunități împotriva rivalilor, chiar și împotriva coechipierilor mei.

Cerneala de pe brațul meu îmi amintește că fotbalul este singurul mod de a-mi trăi viața. M-am mutat la un club din Liga Japoneză de Fotbal, cu trei ligi mai jos, de la un club din prima divizie J1 a Ligii Japoneze în acest sezon. Voi urca din nou.

Î: Acceptă oamenii din jurul tău tatuajele tale?
R: Nu acord prea multă atenție modului în care alții îmi percep tatuajele. Dar a existat acest incident. Într-o zi, când stăteam într-o cafenea, un chelner, întorcându-se într-o anumită direcție, mi-a spus că unui client de acolo nu-i plăcea să-mi vadă tatuajele.

Când eram membru al lotului național, purtam maieuri cu mânecă lungă pentru că personalul mi-a spus că sponsorii sunt reticenți în privința tatuajelor. Jucătorii își pot câștiga existența datorită finanțării de la companiile sponsori. Așadar, este firesc să facem ceea ce se așteaptă de la noi.

Nu purtam maieu când am marcat primul meu gol ca membru al echipei naționale. Am intrat pe neașteptate de pe bancă în acel meci și pur și simplu nu eram pregătit. Următorul meci urma să aibă loc în Arabia Saudită, unde temperatura era aproape de 40 de grade. Am purtat maieu în timpul unei călătorii cu autobuzul spre stadionul de acolo. Era o căldură insuportabilă.

Î: Ai jucat purtând maieuri în J. League pentru a-ți acoperi tatuajele?
R: Întrucât J. League nu stabilește nicio prevedere care să restricționeze tatuajele, nu le-am acoperit în timp ce jucam. Când semnez un contract cu un club nou, întreb oficialii clubului dacă este în regulă să ai tatuaje.

Î: Cum sunt percepute tatuajele în străinătate?
R: În Europa, nu doar jucătorii, ci și managerii sunt cei care își poartă tatuajele. Când eram într-o cafenea din Europa, un străin mi-a vorbit laudă despre tatuajele mele, numindu-le „foarte tari”. În Coreea de Sud, tatuajele par să fie mai acceptate ca modă decât în ​​Japonia.

Î: Se pare că tot mai mulți tineri japonezi au tatuaje în ultimii ani.
R: Tatuajele devin din ce în ce mai la modă în Japonia, dar rămâne adevărat că va fi mai bine fără ele dacă locuiți în Japonia. Mulți părinți se vor opune planurilor copiilor lor de a se tatua din îngrijorarea cu privire la viitorul lor. Vor accepta școlile tatuajele? Tinerii cu tatuaje ar putea avea mai puține opțiuni de carieră.

Yuki Kobayashi, născut în 1992 la Tokyo, joacă pentru Iwate Grulla Morioka din Liga Japoniei de Fotbal, care este prima divizie a jucătorilor amatori de fotbal. Kobayashi este un fost membru al lotului național al Japoniei și a jucat pentru cluburi din Olanda, Belgia, Qatar și Coreea de Sud.