FOTO „O lume de acum 23 de secole”, redescoperită lângă Mangalia. „Parcă oamenii plecaseră ieri de acolo”, descrie un arheolog momentul 

Un mormânt fastuos, al unei familii de greci bogați care a trăit în urmă cu mai bine de 2.000 de ani în zona Mangaliei de azi, a fost adus recent la lumină. Descoperirea arheologică este una rară pentru țara noastră, iar HotNews.ro a vrut să afle ce scoate la iveală. Arheologii implicați în cercetare au refăcut astfel istoria locului și au vorbit despre emoțiile trăite în timpul săpăturilor. „În momentul în care am intrat s-a făcut liniște. Nu se mai auzea nici vântul”, spune unul dintre cercetători.  

În urmă cu 22 de secole, Callatis nu era o stațiune, ci era cel mai bogat oraș comercial din această parte a Mării Negre. Avea temple mari și alte clădiri din piatră, exista o piață mare, portul era înfloritor și se făcea comerț cu zone foarte îndepărtate. 

Cele mai bogate și influente familii aveau legături cu lumea macedoneană și își permiteau să ridice movile funerare care aveau și peste 5 metri înălțime și la care lucrul putea dura multe luni.

Înapoi în zilele noastre. Semnele trecutului ies la iveală. Într-o movilă funerară de mari dimensiuni, aflată la câțiva km de Mangalia, s-au găsit obiecte de podoabă care au fost folosite de greci bogați din Callatis, acum 2.300 de ani. În Bulgaria sau Turcia astfel de descoperiri sunt dese, nu însă și în România.

Cavoul a fost jefuit la scurt timp după realizare, însă movila a fost imediat reparată. Au fost găsite și „paturile” de piatră pe care, acum 23 de secole, ar fi stat sicriele celor depuși acolo.

În aceast movilă au fost găsite, în iulie 2025, podoabe de aur, sticlă și bronz, cele mai frumoase fiind trei cununi funerare cu frunze din bronz aurit ce imită forma celor de mirt și iederă, montate pe suport de lemn, cu fructe realizate din ceramică aurită.

Săpăturile au început anul trecut, iar în camera funerară s-a intrat pentru prima oară în noiembrie 2024. De atunci, au fost găsite diverse obiecte mici scăpate de hoții de acum peste 22 de secole. Ce s-a întâmplat acolo?

Hoții și-au riscat viața ca să ia cât de mult posibil

„Scenariul ar suna așa: familia care a ridicat tumulul a fost înfrântă sau a pierdut puterea și a trebuit să plece din Callatis. La puțin timp au venit jefuitorii care au știut imediat unde să sape și au fost probabil zeci de oameni care au lucrat câteva săptămâni ca să ajungă jos”, a explicat pentru HotNews.ro arheologul Valeriu Sîrbu care este șef al acestui proiect de cercetare. 

O parte dintre obiectele scăpate de acești jefuitori de acum peste 22 de secole au fost descoperite în ultimele zile, iar arheologul explică faptul că hoții de acum 2.000 de ani au riscat mult, fiindcă au coborât cu opaițe la 14 metri sub pământ, era întuneric acolo, au desfăcut sicriele și au luat ce podoabe mai mari au găsit.

Le-au mai scăpat obiectele mici și o parte dintre ele au fost descoperite acum după săpături în camera funerară și la baza puțului pe unde au intrat jefuitorii de acum două milenii. Arheologul spune că, probabil, jefuitorii au găsit lucruri super-valoroase și este cert că familia care a construit mormântul avea putere financiară mare și era extrem de influentă în oraș, încât să-și permită să plătească pentru așa lucrare scumpă.

Familia a revenit și a făcut ordine

Valeriu Sîrbu spune că în decurs de o generație s-au întors cei din familia care a construit mormântul, l-au refăcut și l-au supraînălțat puțin. „Au încercat să refacă totul cum era la început și atunci au pus cele trei diademe pe care le-am găsit noi de curând. Erau probabil copiii sau nepoții celor care au ridicat mormântul”.

Posibil că s-a ținut atunci o ceremonie cu consum de alcool în cantități importante, iar cununile funerare descoperite recent fac parte dintre acele ofrande depuse atunci și reprezintă o dovadă a credinței că viața continuă și după moarte și că sufletul este nemuritor, au explicat arheologii.

Chiar dacă mormântul a fost jefuit din Antichitate, pe lângă cele trei coronițe depuse ulterior jafului de familie, s-au mai găsit  în ultimele zile alte piese mărunte din aur: cercei, un pandantiv, frunzulițe, păsări răpitoare, mărgele, accesorii de îmbrăcăminte și mărgele din sticlă aurite. Aceste obiecte mici din aur și din sticlă erau parte a unor piese decorative mai mari.

Un moment care îți taie răsuflarea

„Am văzut pentru prima oară camera funerară pe 8 noiembrie 2024, era o zi ploioasă, la malul mării era rece și bătea vântul. În momentul în care am intrat s-a făcut liniște. Nu se mai auzea nici vântul, și venind din frigul de afară, am simțit o atmosferă curată. Camera funerară nu era plină cu pământ, parcă oamenii plecaseră ieri de acolo, pe pietre se vedea praful care se adunase în 2.300 de ani. Eram după trei săptămâni de săpături dificile, mai ales că am plecat de la înălțimea de plus 9 metri deasupra primei pietre, când am dat de cavou”, a povestit la o conferință de presă, Magdalena Ștefan, arheolog la Muzeul Național de Istorie, instituție care finanțează proiectul.

Parcursul a fost lung. „A durat 15 ani ca să ajungem aici. Astfel de descoperiri nu se pot face mergând într-o zi pe câmp și dorindu-ți foarte mult să descoperi o comoară. Este nevoie de foarte multă perseverență, foarte mult studiu, implicare și de curaj”, explică Magdalena Ștefan. 

Am întrebat-o cum s-a ajuns exact la movila aceasta? „Lângă ea se află o altă movilă mai mică, unde, încă din anii ’70, fusese identificat un cavou din aceeași perioadă istorică, În cadrul proiectului nostru ne-am dus să-l vizităm, am deschis săpături și, lângă acea movilă, la 200 de metri, am văzut această movilă uriașă”, a explicat ea, adăugând că movila este înconjurată de un șanț imens, de zece metri lățime și adânc de doi metri.

Speră ca locul să fie transformat într-un muzeu 

Descoperirile indică faptul că prima înmormântare în tumulul de la Callatis s-a făcut în anul 275 î Hr, iar ultima intrare documentată sigur a fost în jurul anului 225 î Hr, a explicat, pentru HotNews.ro, Valeriu Sîrbu.   

În ultimele zile s-au ridicat piesele mai interesante, dar și bucățile din „paturile” funerare de piatră care au fost duse la Muzeul Național de Istorie, pentru a se încerca reconstituirea unor piese pictate din calcar și marmură.

Marea speranță, dacă vor fi bani în viitor, este ca locul să devină muzeu, să poată fi vizitat de public.

Callatis, un oraș bogat și influent acum 23 de secole

Orașul Callatis a fost fondat acum peste 2.300 de ani pe țărmul de vest al Mării Negre de către coloniști greci din Heracleea Pontica și din Megara, iar acest oraș a fost probabil, cel mai important centru urban din vestul Mării Negre în acea perioadă.

Locuitorii din Callatis „erau bogați, erau puternici, erau bătăioși, se implicau în tot felul de războaie, iar modul în care ei se manifestau era deosebit de colorat, în special în zona funerară”, spune Magdalena Ștefan. 

Ea explică faptul că, pentru greci, existau legi care reglementau comportamentul funerar. Nu aveai voie să exagerezi nici după moarte, gândirea fiind că un mormânt prea mare „hrănește” o personalitate, iar la greci, cultura încuraja colectivitatea și democrația.

„Necropola era în afara zidurilor. Fiind democrație, în orașele grecești erau reguli și nu puteai să construiești mausolee și monumente în cimitirele lotizate, pentru că doar eroii și zeii aveau voie cu monumente (…) Toate erau în afara zidurilor orașului și, precum romanii, își făceau mormintele pe marginea drumului”, completează Valeriu Sîrbu.

Arheologul Dan Ștefan, șef de șantier la acest proiect, spune că descoperirile se referă la o lume de acum 23 de secole, o lume a eroilor când, după moartea lui Alexandru cel Mare, toate orașele din zonă au fost atrase într-un complex joc politic despre care aflăm în prezent mai multe.

Uriașele movile funerare

Necopola tumulară a orașului antic Callatis se întindea pe câțiva kilometri în jurul vechilor drumuri, și oamenii acelor vremuri au ridicat cel puțin 1.000 de tumuli (movile funerare), multe dintre acestea de dimensiuni monumentale (înălțimi de 5 m și mai mult). Doar câteva au mai supraviețuit, fiindcă multe s-au pierdut în ultimul secol, când Mangalia modernă s-a dezvoltat.

Săpăturile anterioare în unii dintre acești tumuli au fost în general expeditive ori realizate în condițiile unor intervenții de salvare, așa că nu a fost timp mult.  

Documaci, Neptun și mormântul de lângă Mangalia

Săpăturile fac parte dintr-un proiect de explorare a tumulilor dobrogeni, proiect condus de Valeriu Sîrbu și pornit acum 14 ani împreună cu Magdalena Ștefan și Dan Ștefan.

Cei trei arheologi au început în 2011 să discute despre explorarea unor situri de la Marea Neagră, iar în primii cinci ani au făcut documentare (arhive, zboruri Lidar, cercetări cu drona, lucrări de geofizică). 

În 2017 s-a obținut finanțare și au început săpăturile la Movila Documaci (tot lângă Mangalia) și în 2022 a fost publicată o lucrare în Marea Britanie. Au urmat și săpături la movila Neptun.

Din 2023, Muzeul Național de Istorie a României a organizat în cadrul sitului „Necropola tumulară a orașului antic Callatis”, în continuarea Proiectului Kalla un sector distinct. Movila cercetată face parte din acest sector, iar descoperirile au fost posibile datorită fondurilor asigurate de MNIR și de Ministerul Culturii.

„Descoperirea de acum, printre cele extraordinare și fascinante”

Pentru movila în care se fac săpături acum, cea mai impresionantă care s-a păstrat în necropola Callatis, patru ani au durat cercetările geofizice, explică arheologul Valeriu Sîrbu. 

În 2024 au pătruns pentru prima oară în camera funerară. „Anul acesta se împlinesc 50 de ani de când fac cercetări arheologice și pot să vă spun că descoperirea de acum se numără printre cele extraordinare și fascinante”. De ce? Fiindcă au fost găsite relativ rapid obiecte frumoase și valoroase, într-un loc care fusese călcat de hoți și părea să nu promită mult.

Movila este cea mai mare la ora actuală din sudul Dobrogei, măsurând 12 m înălțime și 70 m diametru, fiind vizibilă de pe mare, un reper important în peisaj. 

Cavoul este opera unui arhitect experimentat care a proiectat totul cu atenție, într-un fin joc al proporțiilor, se remarcă de asemenea prin dimensiunile sale. Până în prezent, construcția de piatră a fost identificată pe 18 m lungime, dar cercetările continuă, mai ales în sectorul coridorului de acces, spun arheologii.

Au fost găsite și oase umane de la cel puțin trei indivizi diferiți: un bebeluș de cel puțin doi ani, un adolescent de 16-18 ani și un copil de 8-11 ani, Cel puțin despre unul dintre indivizi se poate presupune că era de sex feminin, fiindcă s-a găsit un cercel și o parte dintr-o trusă de farduri.