FOTOGALERIE Cum se poate transforma un apartament de 200.000 euro, din centrul Capitalei, intr-un cosmar

In 2006, familia Baran a cumparat un apartament cu patru camere, la intersectia strazii Mantuleasa cu Zborului, intr-o cladire de trei etaje, construita in stil neoromanesc, in perioada interbelica. Aceasta zona este una dintre cele mai frumoase si misterioase din Bucurestiul vechi. Aici se petrece o parte din actiunea faimoaselor nuvelele fantastice „La tiganici” si „Pe strada Mantuleasa” scrise de Mircea Eliade.

Inceputul

FOTOGALERIE Vezi cum s-a transformat apartamentul de 200.000 euro intr-un cosmar

In 2006, apartamentul, cu tot cu reamenajare, a costat circa 200.000 de euro. Desi era un pret piperat, fiind perioada de boom imobiliar, tanara familie a decis pe loc sa-l cumpere: „De cand am fost cu agentul imobiliar la prima vizionare, m-am indragostit de acest apartament. Fiind la ultimul etaj al cladirii, prin fereastra de la living se vedea o imagine superba a Bucurestiului vechi si apusul soarelui. Pe vremea cand a fost facuta cladirea, arhitectii stiau mai multa meserie decat in zilele noastre. Apartamentul a fost proiectat in asa fel incat sa capteze lumina in toate momentele zilei. In prima noapte cand am dormit in aceasta casa si m-am trezit dimineata, pe fereastra de la dormitor, se vedea rasaritul soarelui. Stateam in pat si era ca si cum ne-am fi uitat la un ecran urias cu rasaritul soarelui. O imagine de vis”, povesteste Raluca Baran.

Si totul a fost bine, cu rasarituri si apusuri de vis, pana in 2009. „Pe terenul de langa noi erau doua case boieresti. Intai am vazut cum oamenii care fura fier vechi le-au devastat si le-au distrus ornamentele. Apoi, intr-o zi, in 2009, au venit buldozerele si le-a demolat, iar terenul a ramas in paragina, fara gard. Veneau oamenii si aruncau gunoiul acolo. In scurt timp locul devenise un focar de infectie. Am facut sesizari la Directia de Sanatate Publica si la Primaria sector 3 sa vina sa faca ceva fiindca nu se putea sta din cauza mizeriei. La inceputul anului 2010, cand am vazut ca au venit buldozerele sa niveleze terenul, ne-am bucurat foarte tare fiindca ne gandeam ca in sfarsit am scapat de focarul de infectie. Numai ca, la cateva zile, pe gardul proaspat pus, a aparut un panou de santier pe care scria ca langa noi se va face o cladire de sapte etaje, la

inaltimea casei noastre”, isi continua povestea Raluca.

Lupta cu birocratia

Si asa a inceput cosmarul. „Cum mi s-a parut suspect ca o cladire de sapte etaje sa ajunga, potrivit imaginii de pe panou, la inaltimea casei noastre, care are doar trei etaje, m-am dus la Primaria Sectorului 3 sa ma interesez ce se va construi, de fapt, langa noi. Doamnele de acolo, de la Urbanism, ma cunosteau pentru ca m-am dus de mai multe ori sa ma interesez cum sa refacem fatada cladirii. Initial mi-au spus ca nu gasesc dosarul. Le-am spus ca este dreptul meu sa-l vad si dupa o conversatie lunga l-au scos de sub birou si mi l-au aratat, dar mi-au indicat ca am voie sa-l consult doar in acel birou si nu pot sa-l copiez. Cand am vazut ce urmeaza sa se construiasca langa noi nu mi-a venit sa cred”, spune Raluca Baran.

„Cladirea era mult mai inalta decat casa noastra si se revarsa pe tot terenul. Fiindca era lipita de casa noastra, iar arhitectul nu a lasat loc pentru luminator, unde noi aveam prevazut un astfel de element, ramaneam fara lumina la living si la bucatarie. De asemnea, acoperisul nostru ar fi trebuit sa treaca prin casa lor. Deoarece cladirea noastra era o cladire neoromaneasca, acoperisul este mai mare decat casa, iar noua cladire nu se putea lipi de casa noastra. Asta ca sa nu mai vorbesc de uratenia noi constructii. Noi nu ne-am mutat pe Mantuleasa ca sa vedem asa ceva. Ne-am mutat acolo pentru cladirile vechi, pentru atmosfera din zona. Asa am inceput sa ma interesez la avocati si arhitecti daca este legal sau nu sa se intample asa ceva. La momentul respectiv nu stiam nimic despre legislatia de urbanism. Intre timp constructia noii cladiri a inceput”, isi aminteste aceasta.

La tribunal

Pe 1 aprilie 2010, familia Baran a cerut suspendarea Autorizatiei de construire laTribunalul Bucucuresti, ca sa se opreasca lucrarile, pana cand intr-un alt proces instanta avea sa se pronunte asupra legalitatii actului administrativ. Pe 27 aprilie 2010, Tribunalul le-a respins cererea. Pe 19 august 2010 Curtea de Apel Bucuresti a facut definitiva si irevocabila sentinta Tribunalului. Lucrarile la constructia noua au continuat desi familia Baran era convinsa ca Primaria sectorului 3 a comis un abuz atunci cand a autorizat aceasta constructie. Dosarul de anulare a Autorizatiei de construire si a Planului Urbanistic de Detaliu a fost depus la Tribunalul Bucuresti pe 26 iunie 2010. Tribunalul a decis anularea celor doua acte administrative in februarie 2011. Sentinta a devenit definitiva si irevocabila pe 30 ianuarie 2012.

Lista de ilegalitati

HotNews.ro a scris pe 1 iulie 2010 despre acest caz. Atunci, arhitectul sef al sectorului 3, Stefan Dumitrascu a declarat ca nu este nimic in neregula cu autorizatia pe care a semnat-o: „Cladirea noua are o inaltime echivalenta cu cladirea vecina de care se lipeste la calcan. Constructia veche are calcan, ceea ce ii garanteaza proprietarului parcelei vecine dreptul la construire. Calcanul arata ca alaturi a fost o alta constructie, care a cazut la bombardament. Intre cele doua constructii era curtea de lumina, care va ramane si acum. Vecinilor nu le convine ca se construieste, dar cand traiesti in oras si ai un teren liber alaturi, asta e. Stiu ca s-au adresat instantei, dar au pierdut. Am doua sentinte care spun ca autorizatia de construire respecta toate legile din tara romaneasca”.

Asta in ciuda faptului ca Primaria Capitalei a spus inca de atunci ca Planul Urbanistic de Detaliu in baza caruia s-a eliberat Autorizatia de construire este ilegal: „Din verificarea documentatiei prezentate s-a constatat ca PUD str. Zborului, nr. 11 a fost aprobat cu nerespectarea Legii 350/ 2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismului, cu modificarile si completarile ulterioare, mai ales a articolului 32 ce prevede in mod expres ca „prin Planul Urbanistic de Detaliu se stabilesc reglementari noi numai cu privire la distantele laterale si posterioare ale parcelei”. Or, pentru reglementari noi cu privire la functiunea zonei, inaltimea maxim admisa, coeficientul de utilizare al terenului, coeficientul de ocupare al terenului (…), acestea se vor stabili prin Plan Urbanistic Zonal. Avand in vedere cele de mai sus, ne-am adresat Prefectului Municipiului Bucuresti si Inspectoratului de Stat in Constructii pentru a analiza situatia prezentata si a face demersurile in vederea anularii PUD-ului”.

Cu alte cuvinte, Consiliul local si Primaria sectorului 3 aveau voie sa aprobe doar distantele la care va fi amplasat blocul nou fata de cladirile vecine. In schimb, institutia a incalcat Regulamentul de Zone protejate si a aprobat modificarea inaltimii cladirii de la 16 la 32 metri, a Coeficientului de Ocupare al Terenului de la 65 la 78 la suta, iar a Coeficientul de Utilizare a terenului de la doi la aproape 8. Or, conform Legii urbanismului, indicatorii urbanistici prevazuti de Regulamentul de Zone Protejate puteau fi modificati doar de Consiliul General al Municipiului Bucuresti printr-un Plan Urbanistic Zonal.

Zile de cosmar

Pana ca instanta sa faca dreptate si sa anuleze cele doua acte administrative, dupa doi ani de procese, viata familiei Baran s-a transformat intr-un cosmar. „Faptul ca instanta nu ne-a dat dreptate cand am cerut oprirea lucrarilor ne-a demoralizat. Mai ales ca a trebuit sa platim 1.000 de euro cheltuieli de judecata cand am pierdut primul proces. Doamna Jurita Voislava, proprietara cladirii care se ridica langa noi, a incercat sa ne intimideze spunand ca tot noi am avea acoperisul casei pe proprietatea ei. Dar nu am renuntat si am mers mai departe cu procseul de anulare a autorizatiei de construire si a PUD-ului. Intre timp constructia de langa noi crestea, eu eram insarcinata cu al doilea copil, iar fiindca muncitorii lucrau zi si noapte, ilegal, nu ma puteam odihni aproape deloc. La asta se aduga si frustrarea cauzata de faptul ca lucrurile acestea se intamplau desi noi stiam ca sunt ilegale. Pana la urma am luat decizia de ne muta cu chirie in alta parte deoarece nu mai puteam suporta. Viata noastra devenise un cosmar. Am aflat ca am castigat procesul si instanta a anulat PUD-ul si autorizatia de construire exact in ziua in care domnul Adrian Nastase a fost condamnat. Ne-am bucurat foarte mult ca s-a facut dreptate in ambele cazuri”.

Deontologie profesionala

In timpul celor doi ani de procese, familia Baran a facut plangere si la organizatiile profesionale, Ordinul Arhitectilor si Registrul Urbanistilor din Romania, pentru a sesiza „compromisurile” facute de urbanistul care a realizat Planul Urbanistic de Detaliu, Nicolae Dinu, si de arhitecta care a facut proiectul casei, Silvia Costescu. Ordinul Arhitectilor a considerat ca tot ce a facut Silvia Costescu cand a proiectat casa pe care o vedeti in imagini, este deontologic si a respins sesizarea facuta de familia Baran. Registrul Urbanistilor din Romania i-a suspendat urbanistului Nicolae Dinu dreptul de semnatura pentru 6 luni deorece „documentatia este necorespunzatoare din punct de vedere tehnic, (…) iar domnul Nicolae Dinu are lacune grave cu privire la legislatia in vigoare din domeniul urbanismului, cunoasterea acesteia fiind o obligatie a specialistilor cu drept de semnatura”.

Finalul

Pasul urmator ar fi ca familia Baran sa ceara in instanta, in al treilea proces, demolarea constructiei ridicate ilegal. „Vreau ca cine a semnat aceasta autorizatie de construire sa raspunda. Vom face plangeri penale si vom sesiza peste tot acest abuz. Dincolo de partea morala, acesti oameni, prin decizia lor, ne-au adus prejudicii materiale, luandu-ne lumina din locuinta, stricandu-ne acoperisul casei si scazandu-ne pretul partamentului. Cei care au semnat autorizatia de construire sunt niste functionari publici, platiti din banii nostri. Domnul Dumitrascu, arhitectul sef al sectorului 3, a tratat diferit doi cetateni din sectorul 3. Pe doamna Jurita Voislava a favorizat-o pentru ca i-a dat voie sa construiasca mai mult decat legea ii permitea, pe noi ne-a defavorizat. Vrem sa ne recuperam prejudiciile materiale cauzate de ridicarea acestei constructii si daca se poate, sa fie demolata fiindca a fost ridicata ilegal si strica imaginea uneia dintre cele mai frumoase strazi din Bucuresti. Sper ca si altii ca noi sa aiba curajul sa mearga mai departe si sa aiba castig de cauza. Sper ca intr-o zi cei care au datoria de a aviza sau nu aparitia unor cladiri noi in Bucuresti sa fie competenti, cinstiti si corecti. Sper ca intr-o zi o sa iasa la lumina Bucurestiul frumos, ingropat acum (pe rand, sau simultan, dupa caz, sezon, interese) sub bannere, mesh-uri publicitare, cladiri noi hidoase, munti de zapada murdara si asa mai departe” si-a incheiat Raluca Baran povestea.

Asteptam continuarea….