​FOTOGALERIE Dubrovnik – Plimbare prin orasul care in doua decenii a trecut de la distrugere la prosperitate

​Strazi cu marmura alba alunecoasa, cele mai groase ziduri de aparare, cea mai lata strada de final de Ev Mediu si una dintre cele mai vechi farmacii europene sunt cateva dintre lucrurile care te uimesc cand vizitezi celebrul oras Dubrovnik din sudul Croatiei. Partea si mai uimitoare tine de faptul ca acum doua decenii, un asediu inutil a facut ca peste jumatate dintre cladiri sa fie atinse de obuze, iar multe strazi erau in ruine. Dar Dubrovnik a fost refacut rapid si atrage milioane de turisti, chiar daca nu are cale ferata, iar autostrada nu a ajuns (inca) la el.

Istoria spune ca primii locuitori au venit pe aceasta insula stancoasa acum 15 secole cand oraselul lor aflat in apropiere a fost distrus de navalitorii slavi, iar locuitorii dalmati au fugit, cautand un refugiu. In zilele noastre acea insula stearpa s-a transformat intr-un labirint de stradute cu case restaurate deschise la culoare si un numar ametitor de restaurante si magazine de suveniruri.

Primii locuitori au venit in Dubrovnik fugind de invadatori, acum turistii fug cel mult de soarele nemilos care duce temperatura vara lejer la peste 35 de grade, in timp ce iarna e o raritate sa scada sub -5, clima care ajuta portocalii si smochinii sa fie la fel de comuni, cum sunt la noi merii.

Strada principala, numita Stradun sau Placa, dateaza din vremurile de glorie de acum patru sute de ani cand Dubrovnik era un stat independent, prosper si democratic sub numele Republica Ragusa. (Foto 2,3) Atunci, Stradun era printre cele mai largi strazi europene, pe ea se afla o farmacie care functiona inca din secolul 14, iar la celalalt capat se gaseste si acum Palatul Rectorului, unde guvernatorul orasului nu avea voie sa iasa din cladire in timpul mandatului de o luna, decat daca obtinea o aprobare speciala din partea Senatului. Mandatul era numai de o luna pentru ca un numar cat mai mare de oficiali sa poata conduce orasul, iar rectorul nu avea voie sa locuiasca nici macar cu familia in aceea luna, pentru a se putea concentra exclusiv pe treburile publice. (Foto 6)

Astazi e cam greu sa-ti mai interzica cineva sa iesi dintr-o cladire sau se te plimbi pe unde vrei, iar orasul e plin de restaurante, unele dintre ele cu preturi decente care-ti permit sa mananci bine cu sub 15 euro/persoana. Peste tot sunt standuri cu inghetata, dar cine vrea sa se racoreasca pe gratis poate bea apa din fantani, unele dintre ele vechi de peste trei secole.

Din larga strada principala pornesc stradute laterale stramte cu multe randuri de scari abrupte, rufe intinse la uscat intre case si usi deschise de unde mirosurile de mancare ies in devalmasie. (Foto 1) Pe aceste stradute pot manca cei care nu au bani de restaurante, in mici fast-food-uri se vand felii mari de pizza la doi – trei euro (15 – 20 kune croate) si poti sta la mese de lemn nepretentioase, inconjurat de pisici uriase si mofturoase.

Atmosfera nu era atat de lejera pe la 1650: un cutremur a distrus o mare parte a cladirilor si a pus la pamant majoritatea afacerilor, iar la inceput de secol 19 a venit si sfarsitul Republicii, odata cu invazia napoleoniana. Catastrofele nu au ocolit orasul nici in istoria recenta: acum 20 de ani fortele sarbesti si muntenegrene au asediat timp de sapte luni orasul, desi nu era de importanta strategica. Trei sferturi dintre cladiri au suferit distrugeri, iar strada principala era plina de bucati de zid si tigle.

Acum nu se mai vad urme pe cladiri, ci doar in muzee, iar locuitori din alte orase croate care au suferit mult in razboaiele de dupa destramarea Iugoslabiei, spre exemplu Vukovar, spun ca Dubovnik a fost masiv ajutat sa se refaca, in timp ce orasele din nord au fost neglijate fiindca nu erau de importanta turistica.

Dubrovnik e destinatie de week-end pentru vest-europeni, iar cei care au bani din greu pot sta la hoteluri cu 2-300 euro/noapte. Daca faci din timp rezervare poti sta cu sub 50 de euro camera dubla in oras, iar apartamentele sunt ieftine, insa rezervarea se face in general pentru o saptamana intreaga, nu pentru una – doua nopti.