FOTOGALERIE Peninsula Festival 2010 - Ziua 3: Au si ungurii irisii, phoenicsii, jean michel jarre-ii lor

FOTOGALERIE Peninsula Festival 2010 – Ziua 3: Au si ungurii irisii, phoenicsii, jean michel jarre-ii lor

Mult peste muzica din Romania – asa ar putea suna o scurta descriere – deloc anti-romaneasca – a formatiei Omega. Prezenta la Peninsula Festival sambata, 28 august, celebra trupa maghiara avandu-l la voce pe János Kóbor (un Cristi Minculescu in varianta ungureasca) a demonstrat de ce a reusit sa cucereasca Europa de-a lungul a jumatate de secol de existenta si de ce piesa Gyöngyhajú lány a fost preluata de Scorpions in 1995 si transformata in White Dove. In aceeasi zi, Europe a demonstrat ca este incorect cunoscuta ca „formatia care canta piesa Final Countdown„.

Startul zilei de sambata a fost dat, la Kiss Terrace, de Grimus, o formatie de rock alternativ, al carei nume provine de la anagramarea aproximativa a cuvantului “simurgh”, o pasare gigantica din mitologia persana, dar si de la numele primului roman scris de scriitorul Salman Rushdie (autorul anagramarii).

Dupa ce luna aceasta a sustinut un turneu de lansare in Marea Britanie a single-ului Started, Grimus a aratat la Peninsula „fata” unplugged a trupei, interpretand „la rece” cantece ca In A Glimpse, Fractured, Started, Cave sau Backseat Driver.

In tot acest timp, la cateva sute de metri departare, la Ciuc Party Stage, Sarmalele Reci explicau ca Ea studiaza tantra sau insirau liste cu „ce ma face sa vars”: politica, politistii cu scuturi, gaurile din pavaj, senatorii cu burta si ajutoarele de somaj (Varsatorul).

La Weekend Main Stage, Phoenix a pregatit scena pentru Europe si Omega, printr-un concert care a cuprins de toate: de la eternele probleme tehnice („de vina sunt extraterestrii”, avea sa explice solistul Bogdan Bradu), pana la straduintele zadarnice ale lui Tandarica de a rupe in doua mai multe bete pe care voia sa le arunce catre publicului, la final.

Setlist Phoenix

Balada (de Ciprian Porumbescu)
Ciocarlia
Nunta
Zori de zi
Fata verde
Mica tiganiada
Strunga
Te intreb pe tine, soare
Mesterul Manole
In umbra marelui URSS
Jocul
Liber
Baba Novak
Apocalipsa
Negru Voda
Andrii Popa

Despre Europe, presa, organizatori si melomani spun ca este vorba despre „trupa care canta Final Countdown„. Mare nedreptate, caci Europe arata pe scena ca o formatie mai rock, mai „in vana” si mai „actuala” decat multe altele.

Lucru evident pentru cei prezenti sambata seara, la Peninsula Festival 2010, cand Joey Tempest a aratat ca un „mic Mic Jagger”, plin de energie, alergand pe scena, jucandu-se in aer cu stativul de microfon. Caci nu intamplator solistul poarta un nume inrudit cu un termen livresc din limba romana (tempesta – furtuna, uragan).

Dupa un inceput foarte energic, cu Last Look At Eden si Love Is Not The Enemy, apar surprizele, caci Superstitious aduce un fragment din celebrul No Woman, No Cry al lui Bob Marley, la care publicul simte nevoia sa contribuie cu vocea.

„Buna siara. Hey, everybody, ok tonight? It’s good to be back, it’s good to be back! F***ing crazy!”, vorbeste solistul inainte de Scream Of Anger, apoi arata ca stie si el sa cante la chitara pe No Stone Unturned.

„Multumesc! Earlier we played No Stone Unturned. And before that we played… what the f*** did we play?”, glumeste Joey si cere in limba romana sprijin pentru Carrie, unul dintre hiturile trupei: „canta cu mine!”

„Multumesc foarte tare”, spune la finalul piesei, iar fanii glumesc: „i-a scris cineva replicile fara diacritice”.

„Did you girls get your pics?” si intinde microfonul catre multimea galagioasa, nu inainte de a verifica daca oamenii de la paza le-au creat fanilor probleme.

Urmeaza o noua surpriza a serii, un solo de chitara din partea lui John Norum, dar si un cantec nou – New Love In Town. Primirea facuta de peninsulari este pe placul solistului, care nu are dubii: „Romania rocks!”

„We had a little break, we came back with some raw songs, some heavy s**t, can you handle it? It’s heavy rock, can you handle it?” intreaba Joey si arata, prin tot ce zice si ce face, ca retraieste pasiunea de a canta.

Poate cel mai interesant moment al concertului este solo-ul de tobe al lui Ian Haugland, care, din spatele ochelarilor de soare si al tricoului „72”, bate ritmul pentru Cavalleria rusticana a lui Pietro Mascagni.

„Come on, Romania” si toti spectatorii bat din palme pe refrenul lui Cherokee. Solistul se asaza putin in fata tobelor, sa isi traga parca sufletul, dar numai pentru a reveni si a initia un dialog cu public, caci ii pune pe fani sa il imite, cu succes: „oooh”, „yes”, „no”, „maybe” si „f***in’ oh”! „Foarte taaaare!” concluzioneaza el.

„What a wonderful welcome in Romania!”, spune solistul, revenit alaturi de colegi pentu bis. Este interpretat „a new song, a real heavy song, a real monster” (The Beast), pe parcursul caruia Joey se va pune in genunchi in fata lui John Norum atunci cand este initiat solo-ul de chitara.

Pentru final este lasata celebra piesa Final Countdown, pe care toti spectatorii sar, dupa exemplul solistului, care simte nevoia de a mai pronunta un inutil „jump” de incurajare. „Foarte tare! Tare-tare! See you soon! Pe curand!”

Setlist Europe

Prelude
Last Look At Eden
Love Is Not The Enemy
Superstitious
Scream Of Anger
No Stone Unturned
Carrie
Let The Good Times Rock
solod chitara (John Norum)
Seventh Sign
New Love In Town
Sign Of The Times
Start From The Dark
solo tobe – Cavaleria rusticana (Ian Haugland)
Cherokee
Rock The Night
The Beast
The Final Countdown

(sursa setlist Europe: http://www.setlist.fm/setlist/europe/2010/peninsula-festival-targu-mures-romania-1bd5f9ec.html)

Pe scena principala de la Peninsula canta Omega, recunoscuta de romani ca „un fel de trupa Iris a Ungariei”. Nu se afla prima oara aici, caci de la infiintarea trupei in 1962, cei cinci membri au tot avut timp sa cante in orase ca Targu Mures (2005), ori Bucuresti, Brasov si Timisoara (anii ’70).

Si daca Phoenix-ul a fost capabil sa creeze in ’68 o piesa despre un „tramvai cu etaj si tras de cai”, nu poate mira pe nimeni faptul ca Omega deschide concertul cu un cantec din ’69, despre „o lampa cu petrol” (Petróleum lámpa). Poate doar un tanar aflat putin mai in spate, care priveste cu gura deschisa (literalmente), pret de cateva minute, la miscarile lui János Kóbor, un fel Cristi Minculescu „al lor”, cu parul „nins”.

Urmeaza Tíezer lépés, iar starea de „excitare” excesiva se vede mai ales din steagurile care sunt fluturate fara pauza in public: in dreapta fanii „uita” sa mai coboare un steag al Ungariei, ingnorand oboseala mainilor, in centru apare un steag cu semnul omega, iar in stanga doua bete sustin o pancarta ce reuneste grafic drapelul in culorile Ungariei si ultima litera din alfabetul grecesc.

Őrültek órája aduce mult fum peste public, dar si lumini si lasere in stilul lui Jean Michel Jarre. Si parca tot Jean Michel Jarre este prezent si cand keyboard-ul scoate sunete ca de theremin (celebru sintetizator electronic, folosit pentru coloana sonora a celebrului The Day the Earth Stood Stil din 1951).

Chitaristul se plimba cu pasi ciudati pe scena, purtand un joben alb („țilindru”, cum este cunoscut in Transilvania), in timp ce canta la chitara ce pare sa aiba coarne.

Solo-ul de clape de pe Napot hoztam, csillagot ii clatina serios lui László Benkő („Laci”) cercelul din ureche, iar unele fragmente de pe parcursul concertului amintesc de muzica FFN-ului (Formatia Fara Nume), cu sunete care se auzeau si in Romania anilor ’70.

Nem tudom a neved (1974) seamana uimitor de mult cu Negru Voda, astfel ca Omega parca nu mai este Iris-ul, ci Phoenix-ul Ungariei.

Dupa Gammapolis urmeaza Kemény játék, piesa ritmata, care face ca secui, unguri, romani sa danseze de mama focului, apoi publicul are parte, pe Nyári éjek asszonya, de un solo de chitara despre care poti jura ca a fost facut de Valter Popa.

Finalul serii „strecoara”, langa Metamorfozis II, un fragment instrumental de pe albumul 200 évvel az utolsó háború után (200 de ani de la razboi, material inregistrat in 1972, dar lansat abia in 1998, deoarece fusese interzis pe vremea comunistilor), iar picaturile de ploaie parca devin confetti atunci cand trec prin „panza” creata de laserele.

Cei cinci membri Omega revin pentru bis, caci nu se poate face un concert fara Léna, dar mai ales fara Gyöngyhajú lány (tradusa oficial in engleza ca Pearls In Her Hair) – piesa lansata in ’69 si devenita hit international, preluata in ’87 de Griva sub un nou nume – Devojka biserne kose, iar in ’95 de Scorpions si rebotezata White Dove.

Artificiile vor insotita partea de final de la aceasta Floare de Iris maghiara, caci Omega si-a facut un obicei din a-si lasa fanii cu ochii ridicati catre cer.

Setlist Omega