FOTOGALERIE Sandra a cantat la Sala Palatului: Once a star, always a star?

Au huiduit-o pe Madonna pentru ca ne-a acuzat de rasism, au plecat suparati inainte ca spectacolul sustinut de Yann Tiersen sa se fi terminat, dar au demonstrat vineri seara ca romanii sunt imprevizibili. Pe 6 noiembrie, spectatorii prezenti la Sala Palatului au redefinit conceptul de „iubire neconditionata”, oferindu-i Sandrei garoafe si petale de trandafiri, desi artista a facut playback. In deschiderea concertului, Francesco Napoli a avut una dintre cele mai entuziasmante prestatii din istoria Salii Palatului: si-a chemat cativa fani pe scena, a coborat printre spectatori si a plans spre final, emotionat de primirea facuta de romani.

Francesco Napoli este, probabil, unul dintre cei mai expansivi artisti din lume. Sau cel putin asa a parut vineri seara, la Sala Palatului, cand le-a oferit romanilor piese ca Marina, Piano Piano, Americano, dar si My Way (piesa lui Frank Sinatra, cantata insa in limba italiana).

De asemenea, a interpretat doua piese alaturi de Ianna (componenta a trupei Ladies) si de formatia Distinto, prezentandu-le spectatorilor cantecul Balla Balla – un potpuriu compus din celebre cantece italiene, precum Che sara, Azzuro, Volare sau O sole mio.

FOTOGALERIE Francesco Napoli la Sala Palatului (2009)

A cerut sa fie stinse mai multe lumini, pentru a obtine o atmosfera cat mai intima, a coborat de pe scena pentru a canta printre fani, a primit flori, a fost imbratisat de mai multi spectatori, pentru ca la final, chemat pentru doua bisuri, sa ii dea lacrimile.

„Traiesc de 20 de ani in Germania, mai ales ca muncesc acolo. Deci, stand in Germania, sunt un strain. Ma enerveaza cand au vorbe rele despre celelalte popoare. Vreau sa zic: sa respectam pe toata lumea, Romania, Italia etc. Forza Romania! Trebuie sa fiti mandri ca sunteti romani!” le-a spus Francesco Napoli spectatorilor si i-a lasat „pe mana” celor de Distinto, care au oferit o combinatie de opera si muzica dance.

Ce a urmat se poate rezuma astfel: nebunie… pe parcursul a 60 de minute de playback. Dar aproape nimanui nu i-a pasat de playback-ul evident al Sandrei. Mai ales ca multi erau ocupati cu filmatul si cu fotografiatul, unii aveau in grija o bucata de panza cu numele artistei, altii o pancarta cu chipul ei, dar toti ocupati cu aplauzele pe piese ca Maria Magdalena, The Night Is Still Young, Hiroshima, Mirrored In Your Eyes, In A Heartbeat, Johnny Wanna Live (un imn impotriva cruzimii fata de animale: „there was a time when I really didn’t like it when I saw people on the street that wore fur. I wanted peace, not only for the humas, but for animals too”) sau In The Heat Of The Night (piesa care a demonstrat in 1985 ca Maria Magdalena nu fusese o piesa intamplatoare, confirmand astfel crezul fostului ei sot, Mihai Cretu: „Once a star, always a star”).

A bisat de doua ori, prin Everlasting Love si Tete A Tete (prima piesa „suta la suta” Sandra: „it is absolutely the first song that I wrote, composed and everything”) si le-a promis fanilor ca data viitoare va veni cu o formatie.

Nu a fost huiduita, nici nu a prea avut fani care sa paraseasca sala, jigniti de afrontul adus prin mimarea cantecelor. Din contra, a primit garoafe si petale de trandafiri si chiar a avut parte de o declaratie de dragoste, un „I love you!” strigat de o voce din sala, in seara in care playback-ul nu a fost blamat.