FOTOGALERIE VIDEO Limp Bizkit a cantat la Arenele Romane: We've got the fire to burn this motherfucker down!

Pe 28 iunie, la doar doua zile de la incendiul declansat la cea mai inalta cladire pe structura de otel din tara, formatia Limp Bizkit a aratat ca piromania nu poate fi domolita de ploaie, ci, dimpotriva, accentuata. De la Roma incendiatorului Nero la Arenele Romane ale piromanului Fred Durst nu a fost decat un pas. Duminica seara, vreme de 90 de minute, frontman-ul trupei a facut show: a topait, a dat noroc cu spectatorii, a dansat ca o gorila pe Nookie, a imbratisat un fan vreme de jumatate de minut, a aratat degete mijlocii si ne-a laudat tara: „It’s very, very beautiful! I’ve never seen anything like your country ever, in my entire life!”

„Shit is in town! We’ve finally made it!” rasuna Arenele Romane, la ora 21:00, in timp ce suntem introdusi in atmosfera concertului cu un Intro: Space Odyssey.

My Generation si Livin’ It Up pornesc nebunia in fata. Bodyguarzii sunt pusi serios la munca si trebuie sa intervina de doua-trei ori pentru a-i mai linisti pe amatorii de pogo. Caci, nu-i asa?, nu se putea un prilej mai bun pentru a demonstra ca si albii stiu sa.. sara.

„Are you in the house tonight? Are you ready to rock tonight?” ne intreaba Fred Durst. „Where are we? You have a very beautiful country. It’s very, very beautiful! I’ve never seen anything like your country ever, in my entire life!”

„Limp Bizkit is in the house tonight! And don’t forget, you didn’t come to see us, we came to see you. Show us what you got!” suna indemnul frontman-ului inainte de Show Me What You Got.

Pe Eat You Alive, Fred simte nevoia de a fi mai aproape de public. Coboara pana la gardul despartitor si canta in fata fanilor, care incearca „sa-l manance de viu” (cum spune si melodia) sau macar sa-i atinga hainele. La cativa metri de solist, in zona din apropierea gardului, multimea din ce in ce mai compacta permite cateva momente de crowd surfing.

DJ Lethal Theme, Hot Dog, Re-Arranged si Break Stuff ne fac sa uitam de ploaia din ce in ce mai deasa, iar multe tatuaje se lasa descoperite, caci spectatorii infierbantati raman la bustul gol.

Iata ca un fan cu ghiozdan in spate a reusit sa urce pe scena. Unul dintre oamenii din stuff-ul trupei priveste ingrijorat, dar indecis: sa-l scoata de pe scena sau nu? Reuseste sa ii smulga ghiozdanul, dar intrusul isi vede mai departe de plimbarea de pe scena. Fred Durst este chiar incantat de situatie. Il provoaca pe tanar cu gesturi de „Come on, do something!” si il pune sa cante: esec total.

Urmeaza un moment de „tandrete” intre cei doi, caci imbratiseaza Fred il imbratiseaza pe strain si continua sa cante, in dificila pozitie, vreme de jumatate de minut. Fanii sunt impresionati de gest si arunca un tricou/maiou pe scena.

In sfarsit, poate pentru ca a inteles si el situatia penibila, cetateanul se indreapta spre iesire, dar in drumul sau are proasta idee de a incerca sa bata palma cu chitaristul. Wes Borland ii proiecteaza un umar in piept si il culca la pamant, pentru ca apoi sa bruscheze si microfonul. Firesc, caci vorbim de Break Stuff. „Wes is from fuckin’ outerspace”, cum dupa spunea un fan entuziasmat de tinuta lui Borland.

„Bucuresti! Bucuresti! Bucuresti! Bucuresti!” si „Romania! Romania! Romania! Romania!” spune, obsesiv, Fred Durst, in timp ce Wes, infierbantat, se razbuna din nou pe microfon, pe care il tranteste cu si mai multa sete ca inainte. „Let me think of something else. Oh, I got one!” ne pregateste frontman-ul, pentru a revenit imediat, rusinat de faptul ca tocmai i-a fugit ideea: „That one slipped away from me”.

Boiler, Full Nelson, My Way aduc si raspunsul publicului: „Limp Biz-kit! Limp Biz-kit! Limp Biz-kit! Limp Biz-kit!” Intre timp, motto-ul serii a fost auzit si insusit de cei prezenti: „We’ve got the fire to burn this motherfucker down”.

„This song makes me feel like a gorilla”, glumeste Fred Durst inainte de Nookie. Si, ca o gorila veritabila, coboara de pe scena si se indreapta spre tunelul de iesire. Bodyguarzii abia fac fata puhoiului de fani care se inghesuie pentru a-l atinge pe starul american. Fred inainteaza, se joaca de-a „alunecatul pe scari”, da noroc cu fanii adunati langa el, scruteaza sutele de spectatori de pe scaune si ne ofera dovezi de empatie. „How are you feeling right now? I’m feeling just like you”, spune el, iar din public o fata simte nevoia unei replici tragi-comice: „I’m feeling wet, nu stiu daca el se simte ca mine”.

„Ok, guys! This is a party, this is not a concert. I’m serious. Without your energy, we have nothing! So thank you, man, cause without you, this would not work! Ever! We wanna let you know that we always keep the fucking faith for you!” auzim inainte de Faith-ul preluat de la George Michael.

E gata! Cel putin pana cand Wes revine in fuga si arunca un prosop care va fi sfasiat de public.

„This is for my son. Thank you for having us!” ne multumeste Fred Durst si canta singur, cu negativul, piesa Behind Blue Eyes, celebra piesa compusa de The Who.

Rollin‘ ne este dedicata („This is dedicated to you, my brother!”), in timp ce Take A Look Around incheie o ora si jumatate de show american. Un manunchi de pene de chitara aterizeaza in public, iar multimea se indreapta spre iesire in timp ce boxele rasuna de „Fuck Limp Bizkit, man!”

Setlist

1. Space Odyssey (Intro)

2. My Generation

3. Livin’ It Up

4. Show Me What You Got

5. Eat You Alive

6. DJ Lethal Theme

7. Hot Dog

8. Re-Arranged

9. Break Stuff

10. Boiler

11. Full Nelson

12. My Way

13. Nookie

14. Faith – George Michael

15. Behind Blue Eyes

16. Rollin’

17. Take A Look Around