Franța admite că situația financiară e gravă, dar nu are nevoie de ajutorul BCE „în acest moment”. De ce se tem unii analiști de extinderea crizei

Euro a scăzut la cel mai mic nivel din ultimele 17 luni față de dolar. Acest lucru va agrava inflația în UE, unde preocupările politice și îngrijorările legate de datoria Franței îi neliniștesc deja pe investitori.

Situația economică a Franței este gravă, dar țara nu are nevoie, în acest moment, de ajutor din partea Băncii Centrale Europene (BCE), a declarat miercuri Emmanuel Moulin, guvernatorul Băncii Franței.

„Nu cred că Banca Centrală Europeană trebuie să intervină în acest moment, având în vedere condițiile actuale”, a spus oficialul la postul de radio France Inter.

„Astăzi, nu este nevoie să căutăm soluția la Frankfurt, soluția se află aici, acasă”, a adăugat Moulin, susținând că Franța își poate rezolva problemele prin adoptarea unui buget care vizează reducerea deficitului țării.

Lidera de extremă dreapta Marine Le Pen a declarat marți că ar trebui să aibă loc discuții cu BCE în vederea unei intervenții menite să reducă costurile de împrumut ale Franței.

Întrebat despre propunerea acesteia, Moulin a răspuns că acest lucru nu face parte din atribuțiile BCE.

„Pur și simplu, misiunea BCE este de a combate inflația”, a spus el.

Costurile de împrumut ale Franței au crescut semnificativ

Costurile de împrumut ale Franței au crescut brusc pe fondul actualei crize globale a pieței obligațiunilor, provocând o vânzare masivă a monedei euro, într-un moment în care investitorii se tem că finanțele publice fragile ale țării riscă să afecteze și restul Europei, scrie Reuters.

Între timp, guvernul francez a prezentat proiectul de buget pentru 2027 pe 1 octombrie.

Executivul prim-ministrului Sébastien Lecornu, care se confruntă cu presiuni atât din partea partidelor de opoziție de extremă dreaptă, cât și de extremă stânga, își propune să reducă deficitul bugetar de la 5,4% din PIB în acest an la 5% în 2027.

Dar tensiunile de pe piețele financiare au început acum să se extindă dincolo de granițele țării, alimentând temerile că disfuncționalitatea politică din Franța ar putea genera o problemă regională mai amplă.

Unii analiști au început prin urmare să facă trimiteri la criza datoriilor suverane care a amenințat supraviețuirea monedei unice în urmă cu 15 ani.

Cât de gravă este situația?

Franța nu a mai înregistrat un buget echilibrat de peste 30 de ani, scrie Politico.

Din 2019, nu a mai reușit să-și mențină deficitul bugetar în limitele convenite de UE, din cauza costurilor în creștere ale sistemului de pensii și a altor provocări, precum reînarmarea și tranziția verde.

Povara datoriei Franței este acum atât de mare – și crește atât de repede – încât unii încep să se teamă că nu va putea să o ramburseze în întregime.

Îngrijorările investitorilor cu privire la impasul fiscal și politic al Franței au crescut exponențial.

Timp de mulți ani, investitorii au considerat Germania și Franța ca având un grad de creditare aproximativ echivalent.

Însă, de la începutul pandemiei și, mai recent, de la pariul dezastruos al președintelui Emmanuel Macron privind alegerile anticipate de acum doi ani, care a generat instabilitate politică, această primă a început să crească – mai întâi treptat, iar acum brusc.

De la 0,55 puncte procentuale la jumătatea lunii septembrie, aceasta a urcat la 1,45 până luni dimineață. Nu a mai atins un nivel atât de ridicat de la criza datoriilor din 2012. În termeni absoluți, randamentul obligațiunilor franceze pe 10 ani se apropie de 5%, cel mai ridicat nivel înregistrat din 2008.

Preocupările sunt suficient de grave încât guvernatorul Băncii Franței, Emmanuel Moulin, să avertizeze că „trebuie făcut totul” pentru a preveni o criză a datoriilor înaintea alegerilor prezidențiale din 2027.

Se extinde criza?

Franța a fost un caz aparte în Europa în ultimele săptămâni, însă randamentele obligațiunilor suverane – acele prime de risc specifice fiecărei țări pe care le solicită investitorii – au început să crească în Italia, Belgia și Grecia.

Și există semne că, în consecință, piețele devin mai pesimiste față de Europa în general: luni, moneda unică a atins cel mai scăzut nivel din ultimele 17 luni față de dolar.

Evoluțiile au fost bruște, dar prima de risc rămâne la un nivel care poate fi considerat de criză, scrie Politico.

Problema este că prețurile obligațiunilor – care evoluează invers proporțional cu randamentele – pot scădea rapid atunci când investitorii își reevaluează riscul. Structura deținătorilor datoriei franceze ar putea, de asemenea, să amplifice o vânzare masivă.

Spre deosebire de Italia, unde cea mai mare parte a datoriei publice este deținută pe plan intern, mai mult de jumătate din datoria franceză este deținută de investitori străini, care tind să se retragă mai repede atunci când situația devine instabilă.

„O mini-panică”

Presiunea asupra monedei euro și asupra altor piețe de obligațiuni de stat, inclusiv cea italiană, înseamnă că unele voci cer deja BCE să ia măsuri pentru a împiedica transformarea îngrijorării legate de Franța în panică.

Jim Reid, de la Deutsche Bank, a afirmat luni într-o notă că, la un moment dat săptămâna trecută, diferența dintre obligațiunile germane și cele franceze a devenit atât de mare încât se prefigura o „mini-panică”, scrie Deutsche Welle.

„Marea întrebare este dacă acesta este începutul unei noi crize a zonei euro sau dacă piețele au reacționat exagerat”, a spus el.

Ricardo Amaro, economistul-șef pentru zona euro la Oxford Economics, a declarat pentru Deutsche Welle că situația reprezintă o provocare pentru BCE, deoarece aceasta trebuie să acționeze fără a agrava situația.

„Un ton prea dur ar spori și mai mult presiunea asupra randamentelor obligațiunilor franceze, care au devenit un factor important al slăbiciunii monedei euro”, a adăugat el.

El se așteaptă ca factorii de decizie să continue să monitorizeze evoluțiile valutare dintre dolarul american și euro, dar să se abțină, deocamdată, de la a încerca să influențeze piața.

Având în vedere că amintirile crizei datoriilor suverane care a afectat UE la începutul anilor 2010 sunt încă proaspete, mulți observatori încep să se întrebe dacă evoluțiile legate de datoria Franței ar putea indica o nouă criză în zona euro.

Unii, precum Geoffrey Yu, strateg senior la BNY, consideră că astfel de îngrijorări sunt nefondate. „Comparațiile cu anul 2012 sunt complet eronate”, a afirmat el.

Amaro a indicat spre noile majorări ale dobânzii din partea BCE și spre înrăutățirea perspectivelor privind inflația, spunând că această situație să trebuiască gestionată și monitorizată cu mare atenție.

„Slăbiciunea monedei euro nu ar trebui interpretată ca o evoluție izolată”, a spus el. „Dacă este declanșată de îngrijorările crescânde privind perspectivele fiscale ale Franței, atunci BCE ar dori cu siguranță să abordeze această situație cu prudență, având în vedere riscurile pentru zona euro”, a spus el, citat de Deutsche Welle.