Frecventele dificultăți ale noilor antreprenori și rata de supraviețuire a business-urilor

Andrei se gândește să-și dea demisia de la actualul loc de muncă. Lucrează într-o multinațională, în sectorul financiar, de peste 12 ani, cu program de 8 ore pe zi. Bineînțeles, adesea depășește cele 8 ore și ajunge acasă epuizat, dar consideră că nu din vina lui, ci a șefului, care nu prea îl ajută, stă mai mult la țigară decât în birou, iar la finalul zilei „se trezește” că nu a făcut nimic, așa că pasează munca celorlalți angajați. Andrei susține că de multe ori face munca șefului. La cei 32 de ani ai săi a acumulat multe frustrări, așa că se gândește să își înceapă propriul business, având ceva economii acumulate în cont.

Ceea ce nu știe este că nu e singurul în această situație de a-și crea propriul business: unii vor să fie proprii șefi, alții vor să-și facă propriul program, unii să se îmbogățească, alții să creeze ceva etc. Problemele cu care se confruntă sunt diverse, unele pe zona cererii, iar celelalte pe ofertă.

Drumul antreprenoriatului este greu, iar mulți nu conștientizează cât trebuie să investească. Potrivit Institutului Național de Statistică, rata de supravieţuire a întreprinderilor la un an de la înfiinţare depăşeşte 60%.

„Întreprinderile active care au supravieṭuit la un an de la înregistrare a rămas din anul 1995 până în anul 2007 la nivelul de aproximativ două treimi din numărul total. În anul 2017 rata de supravieţuire a întreprinderilor la un an este de peste 60%. Proporţia celor care şi-au încetat definitiv activitatea este de 21,7% în creṣtere cu 7,4 puncte procentuale comparativ cu anul precedent, iar ponderea întreprinderilor încă inactive la un an după înfiinţare se situează în jurul valorii de 17,5%”, spune INS, într-o publicație recentă.

În anul 2017, regiunile Nord-Vest, Sud-Est, Centru ṣi Nord-Est prezintă cele mai ridicate rate (73,3%, 69,4%, 68,7%, respectiv 65,4%) a întreprinderilor active după un an de la înfiinţare; regiunile Sud-Vest Oltenia ṣi Vest prezintă cele mai ridicate rate a întreprinderilor inactive la un an de la înfiinţare, aproximativ 28,7%, respectiv 27,9%, iar regiunea Bucureşti-Ilfov prezintă cea mai ridicată rată a întreprinderilor desfiinṭate.

Conform INS, întreprinzătorii nu sunt stimulaţi suficient să investească la un an de la înfiinţare, tendinţă observată în ultimii ani.

La nivel de regiuni, ponderea noilor întreprinderi care fac investiţii în primul lor an de activitate se situează între 6% şi 19%.

“În anul 2017 se observă o uṣoară creṣtere a acestora la valoarea de 12,7% comparativ cu anul precedent. Cea mai scăzută pondere se înregistrează în regiunea Sud-Est, iar cele mai ridicate ponderi se înregistrează în regiunile Sud-Vest Oltenia, Sud-Muntenia şi Nord-Est”, menționează sursa citată.

Care sunt problemele?

Cele mai frecvente dificultăţi legate de ofertă rămân:

• “lipsa de fonduri”

• “accesul limitat la lucrători bine pregătiṭi”

• “fără clienţi sau plata cu întârziere de către clienţi”

• “accesul limitat la credite”.

Cele mai frecvente dificultăţi legate de cerere sunt, în anul 2017:

• “concurenţa mare”

• “afacerea nu este suficient de bine cunoscută”

• “clienţi cu fonduri reduse“ .

Cine sunt cei care înființează întreprinderi

De remarcat că, în anul 2017, comparativ cu anul 2016, a fost preferată înfiinţarea de întreprinderi individuale, alegere favorizată de schimbările fiscale.

Conform INS, întreprinderile sunt înfiinţate de manageri care au un nivel de instruire preponderent ‘liceal şi universitar’ (58,2%), iar vârsta acestora se regăseşte majoritar în grupa 30-39 de ani (34,6%).

Totuși, în anul 2017, proporţia fondatorilor/managerilor întreprinderilor nou create, cu vârsta mai mică de 30 de ani este în creștere.

Anual, peste jumătate din întreprinderi au fondatori/manageri bărbaţi. Proporţia de femei fondatori/manageri este într-o uşoară descreştere faţă de anul 2016, un procent de 37,8% înregistrându-se în anul 2017. Cea mai scăzută pondere a femeilor fondatori/manageri se află în regiunea Sud-Muntenia, iar cea mai ridicată pondere înregiunea Bucureṣti-Ilfov.

“Fondatorul/managerul are, în general, un nivel educaţional superior, această evoluţie accentuându-se în ultimii ani. Distribuţia întreprinderilor în funcţie de nivelul educaţional al fondatorului/managerului, prezintă o schimbare structurală între perioadele 1995-2000 şi 2001-2017”, se arată în document.

• Până în 2001 ponderea întreprinderilor nou create de întreprinzători cu nivel educaţional primar reprezintă aproximativ 5%, nivelul de educaţie profesional (vocaţional) aproximativ 30%, nivelul de educaţie gimnazial aproximativ 40% şi nivelul liceal şi universitar în jur de 25%.

• Din anul 2001 nivelul primar şi cel vocaţional reprezintă împreună o pondere de 20%, ce gimnazial până în 40%, reducându-se în ultimii ani, iar nivelul liceal şi universitar aproximativ 40%, în ultimii ani depăşind 55%. Fondatorii cu studii liceale şi universitare apar cu ponderi mai mari pentru întreprinderile localizate în regiunea Bucureşti-Ilfov în anul 2017.

• Până în anul 2000 exista o pondere de aproape 70% a fondatorilor/managerilor care au activat în categoria “muncitori necalificaţi” înainte de a crea o nouă întreprindere.

• Din 2001 s-a observat o reducere a ponderii acestora până la nivelul de aproximativ 50%, în paralel cu creşterea ponderii celor ce provin din “muncitori calificaţi” sau “profesii tehnice”.

“În anul 2017 se observă o creştere accentuată la categoria “muncitori necalificaţi”, precum ṣi o uṣoară descreṣtere la “muncitori calificaţi”. Toate celelalte categorii prezentând descreṣteri comparativ cu anul anterior”, informează INS.