GALERIE FOTO Dupa-amiaza de duminica la expozitia de pisici: Hai ba mai repede acasa, ca mi-e frica ca imi baga astia mana in buzunar, la cat m-au imbrancit!

O dupa-amiaza ploioasa de duminica, in Bucuresti. La Sala Palatului e expozitie de pisici. Imi zic sa ma duc, ca n-am ce pierde, si, bonus, poate iese si de un articol. De altfel, din datele organizatorilor, 10.000 de bucuresteni au ales sa isi petreaca cateva ore din weekend admirand cele aproape 200 de pisici, din rase din toate colturile lumii. Din pacate insa, ori nu am nimerit eu la ora la care trebuia, ori publicul a lasat de dorit.

CLICK PE POZA PENTRU GALERIE FOTO.

Impresii de la expozitie:

La intrare, proprietarul unei pisici isi tine dragastos animalul in brate, insa mata are un mesaj agatat de gat: Ma adopta cineva?

Dau sa imi cumpar bilet de intrare, si am prima surpriza. Venisem la expozitie cu propria pisica in cosulet, nu intentionat, ci pentru ca tocmai ma intorceam de la veterinar si nu mai aveam timp sa dau pe acasa sa o las, avand in vedere ca la ora 17:00 se inchidea expozitia. Cei doi baieti de la intrare ma anunta, insa, ca nu e voie cu pisica inauntru. Nu prea inteleg de ce, nici n-am rabdare sa intreb, dar le propun sa las la ei, la intrare, cosuletul cu mata pana ies. Nici asa nu sunt de acord. Le e teama ca o vreau s-o abandonez si imi explica ca ei n-au ce sa faca cu ea: „A mai fost un caz ieri”, ma lamuresc ei. „Cineva a venit cu pisica si a lasat-o la noi. Noi ce sa facem cu ea?” ridica ei din umeri.

Le explic ca nu intentionez s-o abandonez, ca dimpotriva, nu stiu ce as fi in stare sa fac daca as ramane fara ea si le marturisesc, in sfarsit, ca trebuie sa fac un reportaj pentru un ziar, iar daca ma duc acasa sa las pisica, s-ar putea sa nu mai prind expozitia deschisa. In sfarsit, baietii dau inapoi si se arata dispusi sa imi tina cosuletul cu mata pana ies.

Mi se ia o piatra de pe inima si ma avant inauntru. Ma frapeaza numarul mare de reclame, de standuri cu hrana si accesorii pentru pisici, parca mai multe decat animalutele in sine.

Cum drumul spre „exponate” trece printre standurile cu hrana, un nene cu ecuson ma abordeaza: „Cumparati?” „- Nu, ca i-am dat pisicii mele asa ceva si nu prea ii place.” „- Incercati asta”, insista el si imi arata cel mai scump sortiment. „- Am incercat”, ii raspund si dau sa plec. „- Pai atunci mai incercati, trebuie sa manance.”

Scap si ajung printre custile cu pisici. Un motan bengalez sta cuminte la poze, in bratele stapanaului. „- Ia uite, e ca o diva. Stie ca trebuie sa stea la poze”, spune cineva din multime. „Diva” e de fapt motanul Igor, unul dintre premiantii expozitiei.

Doua custi mai incolo, un tip si o tipa care se tin de mana se revolta in fata unei custi in care dorm doua pisici. Bat in cusca, scot un „pis-pis” suierat si zgomotos si incearca sa introduca cateva degete printre gratii. „- Cum le convingem pe astea sa se uite la noi?” o intreaba el pe ea, suparat ca nu ii iese poza. „- Fandosite, raspunde ea cu naduf. Hai sa cautam altele.”

„Nu mai bocani asa!”, il cearta o mamica pe baietelul ei care trage de o cusca, suparat ca pisica dinauntru nu ii acorda atentie.

O pisica cu multe medalii agatate de cusca e „available'”. Asa scrie langa medalii. „Ce misto e!”, exclama cativa admiratori, insa pleaca fara sa o ia acasa.

Mai incolo, o alta mata, cu pui de vanzare. „Cat costa un pui?” intreaba un doritor. „400 de euro”, vine raspunsul. „Scump, doamna, scump”, raspunde el, ca in reclama.

O alta cusca, un alt exemplar. „Asta zici ca sta pe oua”, isi da cu parerea o „cunoscatoare”, dar tresare imediat dupa ce citeste ce scrie pe cusca si se corecteaza: „Ba nu, e norvegiana de padure”.

„Ce urata e!” se aude o voce, langa o pisica dintr-o rasa mai putin inzestrata cu par.

Un alt vizitator pare mai putin interesat daca pisicile sunt frumoase sau urate. E mult mai interesat de una dintre hostesse, pe care vrea neaparat sa o scoata in oras: „Cand iesim la film?” o intreaba el nerabdator.

„Ce ma enerveaza oamenii astia!”, se aude o voce din multime. Ma uit si il identific pe „posesor”. Se zbate, cu un aparat de fotografiat pe care l-a ridicat cu o mana deasupra capului, sa ajunga in fata, langa cusca, ca sa faca poza. Loveste cu coatele, calca pe picioare si gesticuleaza, la fel ca in metrou, autobuz sau supermarket, suparat ca nu i se face loc.

De altfel, la expozitia de pisici, ai putea sa juri ca toti vizitatorii sunt fotoreporteri: nimeni nu a venit fara un aparat foto sau macar un telefon care face poze. Nici macar interdictia impusa de organizatori privind folosirea blitz-ului nu pare sa fie luata in seama.

In multimea de oameni care se imping in fata unei custi, cineva ii spune cu voce tare unui cunoscut ce il framanta: ” Hai, ba, mai repede acasa, ca mi-e frica ca imi baga astia mana in buzunar, la cat m-au impins.”

Dupa ce am cules suficiente „impresii”, am trecut in revista mai toate pisicile expuse si le-am pozat, ma indrept spre iesire, de unde imi recuperez animalutul. „Ce bine ca v-ati intors sa o luati”, imi zice unul din cei doi sceptici care vand bilete. „Chiar ne-am uitat la un moment dat prinauntru, sa vedem daca n-ati plecat fara pisica si am vazut ca mai erati”.

Plec si eu usurata spre redactie. Nu e foarte original ce imi trece prin minte, dar asta e gandul care ma stapaneste pe moment: Frumoasa expozitie, frumoase pisici. Pacat ca e vizitata.

Expozitia internationala „Felina de toamna”, in cifre:

2 zile de expozitie, 3 si 4 octombrie. A 15-a si a 16-a editie a acestei expozitii, organizate de Asociatia Felina Sofisticat. Expozitia este bianuala.