Game of Thrones a ștampilat România. Da, lecții de democrație de la GoT, de conspirație de la Piticul Tyrion. Oho, ce ne-a plăcut că Inadaptații au preluat frâiele lumii

Din 2011 până mai ieri românii n-au trăit în românia politică. Românii au descins într-un tărâm care nu se află pe nicio hartă. Westeros, Cele Șapte Regate, Esoss, ținuturile de dincolo de Marea Îngustă. Românii si-au bagat creierul in borcan si l-au conectat la Game of Thrones. Game of Thrones le-a servit o lume coerenta in ciuda celei năuci, tâmpe, stupide. Reale. Da, ficțiunea a dat lecții. Ai ieși la vot dacă GoT, Tyrion ar vota?

Poveste de gheață și foc. Leacul cel de toate zilele

Sa dam cu concluzia in popor. Opt ani s-a trait in fictiune. S-a devorat fictiune compulsiv. Fictiunea a simplificat realitatea, religia, a democratizat creierele. Piticul Tyrion, cel mai șucar strateg, o spune asa în ultimul episod: “N-am făcut decât să mă gândesc în ultimele săptămâni. La istoria noastră sângeroasă. La greșelile pe care le-am făcut. Ce unește oamenii? Armatele, aurul, flamurile? Nu. Poveștile. Nu e nimic pe lume mai puternic decât o poveste bună. Nimic nu-i poate sta în cale. Niciun vrăjmaș nu o poate înfrânge”. De ce dracului aveam nevoie de povestea asta? Avem nevoie de povești ca să supraviețuim unei lumi desvrăjite. Dar misto! Nevoia aceasta este resimtita de fanii serialului de toate hramurile: corporatiști, Iphoneiști, Androizi, stilați, șleampeți, intelectuali rasați, adolescenți, politicieni, crâșmari, roboței pe Facebook, amorezați și singuri cuc. Cine dracului a desvrajit lumea asta? corporatiști, Iphoneiști, Androizi, stilați, șleampeți, intelectuali rasați, adolescenți, politicieni, crâșmari, roboței pe Facebook, amorezați și singuri cuc. Hahaha.

Uite, pe larg, cum arata ce-am patit. Binging cu GoT.

Bai, eu nu m-am înecat ca țiganul la mal, am văzut tot Poate că unii fanatici or fi devorat cărțile lui George R.R. Martin. Dar cei mai mulți s-au benoclat vreme de 8 ani. S-au uitat la Game of Thrones într-un trend. Pe bandă rulantă. Au făcut binging. Într-o lună le-a dovedit pe GoT. Statisticile arată că mai mulți compulsivi au făcut la fel, acum, pe ultima sută de metri, au băgat Thrones la cap. Ca să nu piardă panta trend-ului. Unde-am trăit, în Evul Mediu din film, în lumea aia fantastică, sau am fost pe planeta noastra? Cred ca turmentati si indopati in imaginar.

Toti vrem sa fim Piticul Tyrion. Conspirationisti

Game of Thrones a crescut odată cu internetul. Odată cu rețelele și meme-urile. Din 2011, de când a-nceput obsesia cu serialul, mulți inși s-au dus pe trend-internet. N-ai văzut Thrones? Păi , s-ar putea să n-ai despre ce să vorbești cu seamănul tău, nu? Băgai capul în rețea și-l vedeai pe piticul Tyrion cu poză și-un citat. “I drink and I know things”, zicea. Adică: “Beau și știu lucruri. Cu asta mă ocup”. Mai zice: “A wise man once said a true history of the world is a history of great conversations in elegant rooms” (Un înțelept spunea că adevărata istorie este istoria conversațiile bune în încăperi elegante). Piticul Tyrion supraviețuiește până în final. Se strecoară prin labirintul țesut de ceilalți. Bețiv și dezmățat, dar cu suflet bun. Își pedepsește dușmanii. Pe tatăl său, Tywin, care vrea să-l osândească la moarte doar pentru că era pitic, îl omoară cu arbaleta. Fuge peste Marea Îngustă, se alătură Mamei Dragonilor. Nu e bun pentru fapte de arme, dar îi merge mintea și gura. E bun orator, manipulator, îi face pe nobili din trei fraze ticluite. Antidotul pentru lumea pe dos în care trăiește un pitic este inteligența. Piticul este aspirationalul unei generatii intregi? Care, ba, nu vrei sa fii, Piticul? Dar ce ti-a mai bagat Piticul in cap? Narațiunea te bagă-n plin conflict politic și-ți arată adevăratele fețe și reversuri ale puterii. Istoria nu e accidentală, nu e o aruncare cu zarul. Războiul nu e neapărat despre moarte și lideri carismatici, ci despre culise, șoapte, mici conspirații. Lumea pe care trăim? E manevrată de actorii politici, salvată, poate, de cei care nu simt opiaceele tiraniei, cum e șmecherul Pitic. Nu e așa și azi? Nu credem in conspiratii? Ce-s conspiratiile? Niste constipatii ale creierului.

Ce avem pana acum? Opt ani de fanatic trai in fictiune si o pofta de conspiratii. Mergem mai departe, nu?

Femeile-s pe cal, inadaptatii iau fraiele

Femeile răzbat. Daenerys, mama dragonilor, trece prin foc și clocește ouă de dragon. Cersei regina ticăloasă manipulează oștiri de bărbați. Ayra Stark e băiețoasă și se-antreană. Primește-n bot lovitura. Merge mai departe. Îi bagă un pumnal în coastă Regelul Nopții și-l lasă lat. E eroină. Brianne matahala bate măr oșteni. Sansa Stark e siluită și traumatizată, dar ajunge lady de Regat. Și nu numai femeile iau frâiele. Ci inadaptații, în final. Sam grăsuțul înțelept, Bran ologul, Jon Snow bastardul.

Democratia. Binele face harcea-parcea Răul

Finalul e în serviciul fanilor. Nimeni dintre cei care au uneltit nu mai e în viață. Ba chiar se schimbă și sistemul de guvernământ. Nu va mai fi monarhia pur-sânge. Sam grăsuțul propune chiar să treacă la democrație: “De ce regele să nu fie ales chiar de cei pe care îi conduce?” Desigur, convoiul de conducători ai Regatelor pufnesc în râs. Un conclav de lorzi și ladies din Westeros vor alege Regele – cum, ca-n America, în democrația reprezentativă?. Se face dreptate, într-un fel: cei care nu s-au supus polticii agresive din Westeros au ajuns o coterie de proscriși cu inimă bună. Dar acum ei vor conduce Regatele. Ce deduc? Ne uităm la noi, la oamenii de rând, și cam asta e miza ficțiunii în GoT, empatia cu toate categoriile de indivizi. Serialul are de toate pentru toți, e saorma cu de toate. Ce altceva în afară de ficțiune îți oferă luxul ăsta? Dar cati dintre noi chiar inteleg aceasta democratizare a realitatii? Cati?

Religia pentru toti. Viii și morții

Se bat om cu persoană în GoT. Dar la un moment dat toți trebuie să-și unească forțele ca să-l invingă pe Regele Nopții. Și într-o bună zi (de fapt, o foarte lungă noapte) s-au confruntat cu Ucigă-l Crucea. The Night King, fiorosul, mortul viu cu ochi albaștri. Venea cu roiuri de zombie și cu un dragon care suflă gheață. Amenințarea era iminentă și paranormală, iar Jon Snow se dădea de ceasul morții să le convingă pe Daenerys și pe Cersei să lupte cu Michiduță. Le stătea mintea la matrapazlâcuri și strategii armate pentru putere. Uitaseră că și Regele acesta hâd era înscris în Urzeala Tronurilor. Dar a durat doar un singur episod să-l transforme pe Dracu’ gol într-o grămadă de fulgi de zăpadă. Religia? Își are rostul. Regele Luminii vs. Regele Întunericului. Doar doi zei. Credința simplificată. Viața după moarte? Nu există în GoT. E doar beznă. Iar Iadul? Iadul e chiar lumea pe care trăim. Deși fantastic, serialul face un serviciu generației world wide web care nu mai are timp pentru mistici complexe.