Gelu Duminică dat în judecată de Adrian Papahagi. I-a zis că-i taliban. Le-a luat Facebook-ul mințile, Doamne iartă-mă!
Afganistanul e al talibanilor acum. Adrian Papahagi, intelectual, medievalist, fost politician îl dă în judecată pe Gelu Duminică, intelectual, sociolog, apărător al drepturilor omului. Bătaie între intelectuali, deci. Ce bine! Din ce s-au luat? Gelu Duminică a arătat că și noi avem „talibanii” noștri. Avem și noi creștinii noștri care au rămas în urmă cu înțelegerea lumii de astăzi. Adrian Papahagi nici una, nici două îl trage în judecată pe Gelu Duminică. Mă-ntreb aici unde-i gândirea critică, dezbaterea de nivel – principii pe care cei doi le-au învățat la facultăți. Ce să mai așteptăm de la popor, dacă se comportă nebunește Adrian Papahagi, Gelu Duminică.
Adrian Papahagi și Gelu Duminică sunt sigur în tabere diferite.
Papahagi își afirmă creștinismul zilnic, pe Facebook, și, sunt convins, și-n viața personală. Adică, susține valori tradiționale, românești, neaoșe. Ori IPS Daniel, ori Neamțu, ori Becali, ori Papahagi, totuna. Nu avort, nu homosexualitate, asta nu-i bună, aia-i prea de tot. Tabloul este sumbru la Papahagi pe Facebook mai ales că are arici la românașii plini de evlavie, care îți dau cu crucea-n cap dacă ești anapoda. Deci, Papahagi nu face decât să-și aranjeze zilnic chipul în oglindă. Să-și întărească propriile convingeri, aș zice metaforic, să se talibanizeze. Și aici, gesturile sale publice îl aseamănă cu intransigenții IPS Daniel, Capsali, Neamțu, Becali. Vorba aia veche, are mare succes la popime, dăscălime și naționaliști. Nicio confuzie. Ceea ce pare straniu totuși e că Papahagi și Neamțu au învățat carte mișto, grea, făcând studii care ar trebui să-i pună pe gânduri privind supradoza asta de ortodoxism public. Cum pot niște minți luminate, bine iluminate, să cadă în păcatul acesta al tradiționalismului exacerbat? Mister, cred că nici Dumnezeu nu știe în 2021.
Iată postarea lui Gelu Duminică:
Gelu Duminică își afirmă diversitatea zilnic. Omul asta ce a învățat la facultate, asta spune-n lume. E omul care-nțelege ce se-ntâmplă cu lumea lui. Are și el obsesia apărării romilor lui. Și chiar se „talibanizează” și el. Dar, știe că o dată cu romii lui sa-i apere și pe ăilalți, putregaiuri pe care Neamțu, Becali și ai lor îi dau cu tămâie zilnic. Gelu Duminică știe să îmblânzească lumea cu poveștile lui. E lumină în satul lui virtual. Pentru că-i acceptă pe cei alungați, pe renegați. E prea creștin că-i acceptă pe toți renegații? Da. E prea american? O fi. Injectat cu ideologiile astea noi? O fi. Papahagi și Neamțu au ce au cu acești cosmopoliți, marxiștii lui pește-prăjit. Cetatea lor asediată trebuie păstrată curată. Oricum, Duminică are, repet, excesele lui. Sunt atâția renegați că n-are el viziune, viață, înțelegere în vene. E omenește să te “talibanizezi” pe ici pe colo.
Deci, în stările lor de agregare de astăzi, cei doi n-au cum să nu scoată scântei.
Iată răspunsul lui Adrian Papahagi:
Pentru unul – Papahagi – România a rămas în secolul lui Cioran, Eliade, pentru altul – Duminică – România a rămas în același secol, al lui Eliade, Cioran. Unu-i inadaptabil, nu. Altul e prea adaptabil.
Pe Papahagi pare că-l încurcă secolul în care trăiește, pe Duminică pare că-l umple cu spume rămânerea asta în urmă a României. Duminică scrie și vorbele lui spun că nu-i lumea cum crede Papahagi și ai lui. Lumea e și “pe invers”. N-ai ce-i face. deci, ar fi loc aici de polemică, nu de tribunal.
Ambii însă se au bine cu rețelele de socializare, în 2021. Își împart imperiile, luptele, popoarele. Primul cu lupte atât de închipuite că au devenit reale, groaznice lupte de gherilă, în lumea asta înapoiată din Ro. Altul cu lupte reale: discriminare, rasism, bullying, de care nu scăpăm nici morți, că-i lumea înapoiată în Ro. Între cei doi granzi de Facebook, lumea e și rămâne înspăimântată.
Duminică îl face “taliban” pe Papahagi. Păi, cu prejudecățile dumnealui, are față. Papahagi îi trântește plângere la tribunal. Ceea ce este haios este că de acum încolo începe circul. Duminică trebuie să demonstreze NUANȚE, DETALII. Nu contează impresia generală pe care Papahagi și-a creat-o singur. Nu, să arate, domle, Duminică alb pe negru următoarele:
E de râs și de plâns. Unde-s studiile oamenilor? Unde-i dialogul în contradictoriu, unde-i frumusețea dezbaterii? Unde-i? Nu, dă-o dracului! Să gândim ca tot poporul. În emoție, în Facebook. Hai la tribunal că ne-a luat Facebookul mințile!
Ce să vă mai facă tribunalul, oameni buni, dacă nu mai aveți loc în mințile voastre? Vă înfrânge Facebookul, bată-vă norocul. Aha, amândoi sunt la fel de inspirați în anumite momente. Atunci îi unește Facebookul. Atunci amândoi devin niște Calibani. Câteva minute, secunde. Se-ntâmplă oricui.
INTERVIURILE HotNews.ro