George Stanca RIP. Jeg sau înger? Dada, să văd cum TU te judeci

George Stanca a murit iar tu vrei să știi ce-i George Stanca. Adevărul? George a murit pentru că oamenii mor. Chiar de sunt jegoși sau îngeri.

George Stanca a murit. Pot spune că sunt printre cei geloși că el, George, avea public. A avut succes. Stanca e succesul pentru prostime. De asta sunt gelos, el a știut lecția: un jurnalist nu poate trăi fără public. Fără prostime.

Ce-i cu prostimea?

Jurnalistul vrea să fie adulat de public DAR și capabil să plătească facturile de întreținere, electricitate, etc.. Azi cu cât ai mai mulți cititori înseamnă că spui adevărul. E fals, normal. A avea audiență=a avea prostime.

George Stanca n-a stat mult pe gânduri. N-a ales să fie jurnalist cu reportaje, investigații. A ales „mondene”, succesul. A trecut acolo unde orice prostie spui, spui cu succes, prostia spusă plătește factura la întreținere, etc.. Publicul tău trăiește emoția și urlă și uită.

George și-a cultivat publicul.

Să nu-mi spui că ai memorie pentru toate japițele pe care le-ai devorat în ultimii 25-30 de ani? N-ai. Stanca, mort de astăzi, are. Rubrica sa de Scrisori către tot felul de vedete de-o zi, de exemplu, e o invenție deșteaptă. George a contorizat japițe, oameni și gesturi de nimic.

Stanca a inventat „Scrisorile” din tabloide

Stanca prelua un zvon/ info și-l plasa în supoziție. O fi/n-o fi. Nu era calomnie. Da, la atât zic eu că-i folosesc lecturile și studiile. Da, studii de inginer într-o vreme în care a fi inginer, anii 1980-1990, chiar contau. Contau studiile, lecturile de timp liber, decența de acasă.

Omul s-a luptat cu flegmele inșilor de-o generație, care-i știau lecturile, gândirea, decența. S-a luptat un pic cu astea, cu idealurile tinereții lui de om cult. Nu prea mult însă.

A ales s-o dea mediocru, știa, să nu distrugă cariera mondenilor, „căprioarelor”.

Știa să scrie scrisori cu dublu înțeles. E zvon? E info? Ce-mi pasă. Mă folosesc de numele tău. vedeto. Prostimea mă citește.

„Căprioarele”, vedetele care se fac de râs în public, nu spun niciodată multe lucruri. Nu-s în stare.

Stanca, prin scrisorile lui, le dădea „limbă”. Salva „căprioarele. Păi, nu le acuza direct, nu le amintea de sfânta morală.

Și, în lumea mondenă, care-i derutată, Stanca era 112, Salvarea. Scria scrisori mondene, băga în seamă proști, mincinoși, pardon, mondeni.

Nu-i de judecat George.

Jurnalistul, în general, are momentul lui. De cotitură. Ce dracului fac în viață? Ce „căprioară” mai pot eu apăra-alerga? Sunt omul vedetismului sau al moralei? Păi, vedetismul aduce bani, morala, la ce folosește?

Și Stanca a zis: vreau căprioară, ca întreținerea, electricitatea, telefonia să fie plătite toate la zi. Și așa i s-a dat.

Repet, e de lăudat că-n lumea mondenă, a succesului, a cultival dubiul.

Sigur, asta numindu-se piar.

Cine ești tu să-l judeci? Tu care plătești întreținere, rate bancă, electricitate, cablu-net, wi fi.Tu care ești mare vedetă.