Gheorghe Piperea: O metoda de privatizare a Oltchim este infiintarea unui Oltchim 2 care sa preia activele viabile

Administratorii judiciari ai Oltchim considera ca o metoda de privatizare a combinatului este infiintarea unei alte societati, Oltchim 2, care sa preia activele viabile de la Oltchim 1. „La Oltchim 1 vor ramane activele nefunctionale”, a declarat administratorul judiciar, Gheorghe Piperea, in cadrul unei conferinte in care a fost prezentat raportul asupra cauzelor care au generat starea de insolventa. O eventuala privatizare va avea loc doar daca reorganizarea combinatului se va incheia cu succes. Prezent la conferinta, ministrul economiei, Varujan Vosganian, a spus ca in Adunarea Generala a Actionarilor din 15 martie va fi propus administrator special Bogdan Nicolae Stanescu, care, in prezent, este consilier in cadrul BNR.

Vezi atasat Raportul privind cauzele insolventei

• HotNews a prezentat principalele declaratii din cadrul conferintei.

Oltchim a intrat in insolventa la sfarsitul lunii ianuarie. Are datorii de circa 800 de milioane de euro.

Guvernul a cerut liderilor Comisiei Europene aprobarea unui ajutor de stat de 45 de milioane de euro pentru repornirea combinatului.

Varujan Vosganian:

• Potrivit calendarului anuntat, cei doi administratori judiciari vor prezenta concluziile asupra raportului privind cauzele insolventei
• Maine are loc AGA si reprezentantul Ministerului Economiei este mandatat sa propuna numirea lui Bogdan Nicolae Stanescu ca administrator special. Are un doctorat in stiinte juridice, are o lunga experienta in departamentului juridic de la AVAS si acum lucreaza la BNR. In calitate de administrator judiciar. Va fi interfata intre actionari si administratorul judiciar. Va desemna si o conducere interimara la Oltchim, avand in vedere ca actualul director general si-a inaintat demisia care intra in functiune pe 15 martie. Propunerea pentru management privat ramane valabila, insa un contract de managament privat poate fi facut de adunarea creditorilor din 15 aprilie
• Am primit vestea ca la nivelul CE a fost salutat ca din nou am trimis raspunsurile intr-un termen mai scurt decat cel solicitat de Comisia. Urmeaza ca CE sa evalueze pentru a vedea daca a fost sau nu ajutor de stat. Trebuie evaluat daca unii dintre creditori cu actionariat de stat si-au aparat drepturile de creditori ca si cum ar fi fost privati. Urmeaza ca raspunsul sa fie dat cat mai repede in perioada urmatoare.
• Cei doi administratori judiciari au continuat dialogul cu bancile. Ne-am adresat pentru un imprumut de minim 10 milioane de euro bancilor comerciale creditoare. 
• Salariatii trebuie sa stie ca vor fi primii la masa credala
• Partea viabila ava depinde de succesul programul pe termen scurt. Daca vom obtine acest imprumut de la banci, daca CE ne va da repede raspunsul referitor la ajutorul de stat, atunci Oltchim 2 va fi foarte aproape de ceea ce inseamna Oltchim 1 si ar putea fi luata in calcul si integrarea Arpechim.

Nicolae Balan:

• Cauzele care au condus la insolventa. Masuri manageriale inadecvate, tranzactiile comerciale controlate direct sau indirect de management, investitiile ineficiente.
• In perioada critica 2009-2012, managementul a fost incapabil sa se adapteze la evolutiile pietei. Deciziile care au fost luate au dus la adancirea pierderilor. Vanzarile efectuate in pierdere au fost realizate in urmatorul fel. S-au vandut produse principale care erau realizate sub marja bruta, sub nivelurile costurilor.
• Societatile implicate erau din randul societatilor controlate de managementul societatii sau firme localizate in paradisuri fiscale. Pierderile cumulate realizate sub acest aspect au fost de 105 milioane lei. Costul de productie a fost un cost preliminar. Toate aceste lucruri erau aprobate in consiliile de administratie
• Produsele au fost vandute sub o cotatie de piata. Pierderea a fost de 101,5 milioane euro. Conducerea utiliza un cost de productie doar pentru nivelul programat al productiei.
• Despre efectele contractului colectiv de munca putem sa spunem ca schema de personal ar fi impus o regandire care sa adapteze starea reala a societatii. Era o stare de insolventa explicita inca din 2009. Au fost acumulate cheltuieli salariale care au facut imposibila redresarea societatii. Erau prevazute o serie de drepturi care erau compatibile cu o societate aflata pe profit.
• Concluzia este ca in 2009 aveam cheltuieli medii cu salariul brut de 79,4 milioane lei. In 2012, am ajuns la 111 milioane lei. Aceste cresteri salariale erau pierderi total;e de peste 200 milioane in fiecare an. Bugetele de venituri si cheltuieli aratau in fiecare an cresteri semnificative de cifre de afaceri, dar in niciun an nu se prevedeau recuperari semnificative a pierderilor din anii anteriori
• In acest fel, managementul a remunerat o non-performanta
• Avem apoi un alt capitol extrem de evident care este in legatura cu cauzele. Tranzactii cu societati controlate de management. Fie ca in calitate de achizitii, fie in calitate de vanzatori. In relatiile cu Oltchim, administratori erau fie memebri ai familiei Roibu, fie administratopri statutari ai societatii
• In 2009-2012, volumul tranzactiile cu aceste firme a fost de 71,4 milioane euro. 
• Despre investiiile ineficiente care au decapitalizat societatea. Investiile de la Bradu. A fost o achizitie, decizie de management care demonstreaza angajarea inadecvata a resurselor societatii in scopuri care nu au generat profit.
• In 2010, s-a preluat activitatea de petrochimie de la Bradu. Managementul Oltchim a demarat un program de mare amploare pentru repornirea acestuia. O perioada de timp s-a lucrat cu importuri la costuri ridicate
• Costurile de investitii a fost de 394 milioane lei: 44,5 milioane achizitia petrochimiei de la Bradu, 309 milioane investitii suplimentare si 39,8 milioane investitii la instalatia de PVC de la Rm. Valcea.
• Achizitiile pentru terenuri si instalatii de la Bradu au fost la o valoare simbolica de un euro
• Firme care s-au ocupat de lucrarile de constructii-montaj au fost firme in care erau un control de la managementul Oltchim.
• Nu se pune problema de a se dimensiona un Oltchim 2 care sa functioneze. Vom vedea care este pozitia creditorilor. Vom prezenta o varianta pentru a iesi din acest haos. Va fi o evaluare facuta de experti autorizati.

Gheorghe Piperea

• In 2012 s-a ajuns la o cifra de afaceri sub 800 milioane lei. Mare parte din cifra de afaceri este o cifra de afaceri fictiva. Oltchim incepand din 2009 cand se instalase starea de insolventa, Oltchim a apartinut unui grup de traderi. Oltchim obisnuia sa achiztioneze in baza unor contracte de cesiuni de creante. In loc sa primeasca bani, primea niste creante.
• Este unul dintre motivele pentru care consideram ca managementul este vinovat de cauzarea insolventei pentru ca Oltchim functiona fara sa circule bani
• Salariile erau destul de consistente. Primele, salariile consistente se justifica intr-o societate pe profit. Am observat ca aceste prime, fonduri de recompensare, sunt o forma de mituire a salariatilor. Li s-au platit aceste bonuri, prime, chiar daca erau luni in care nu se lucra, pentru a se asigura pacea sociala.
• In ce priveste investiile si cheltuieli neperformante, principala cauza este cumpararea in 2010 a Arpechim. Este o serie de peste 20 de contracte ca fiind un dar otravit. S-au creat posibilitati, pe de-o parte de a se garanta pe bunurile de la Arpechim diverse ipoteci. 
• Investii de 106 milioane de euro, care includ si platile salariatilor din Oltchim, au dat si acestea impresia unei cifre de afaceri
• Avem contracte cu 3-4 societati care sunt in raporturi juridice cu Oltchim. Au subcontractat cu societati care ele insele se afla in insolventa.
• Modelul de marketing. Faptul ca in 2006 au fost peste 3.500 de clienti cu care a incheiat contracte pe produse vandabile si in 2011 s-a ajuns la 1.400 de clienti, ne demonstreaza un lucru: Oltchim nu a avut inca din 2009 independenta necesara pentru a-si organiza propriul management.
• Exista si cauze obiective. Credem ca a fost un moment in care nu ai mai avut de ales decat sa dai curs cerintelor acestor traderi importanti.
• Situatia de la Oltchim este starea unui bolnav aflat in coma. Acum lucreaza doar la capacitate de 10%, fiind platiti toti cei 3.300 de angajati.
• Bancile cu care discutam cu acea finantare de urgenta ne impun la randul lor conditiile lor. 
• In acest raport am exprimat opinia de specialist ca este posibila reorganizarea, ca o faza inainte de privatizare
• Privatizarea sa fie catre un investitor strategic. Pentru a vine Oltchim asa cum este el in momentul de fata inseamna a face aceasta afacere cu un actor din domeniul petrochimic. Metoda de privatizare este constituirea unui Oltchim 2 (SPV) care sa preia de la Oltchim activele in stare functionala. Aici am in vedere si contractele colective de munca, ramanand in Oltchim 1 activele nefunctionale. 
• Am identificat persoane care sunt vinovate de cauzarea insolventei la Oltchim. Lista din raport nu este exhaustiva, pentru ca exista cu siguranta si alte persoane vinovate care nu pot fi identificate in momentul de fata cu precizie.
• Nume: primul pe lista este Constantin Roibu, apoi sunt membrii conducerii executive, Radu Olaru, Vasile Mandica, Veronica Preoteasa si Daniel Mihaescu. Si membrii CA din perioada 2009-2012.
• Vrem sa precizam ca potrivit Legii insolventei, atunci cand sunt mai multe persoane, raspunderea lor este solidara. Printr-un raport suplimentar vom identifica si alte persoane vinovate.
• (Intrebat de ce analiza administratorilor judiciari cuprinde doar perioada 2009-2012, in conditiile in care Oltchim a intrat in declin inca din 2007): Legea ne obliga sa intindem analiza doar pe 3 ani anteriori declansarii starii de insolventa.
• O serie de creditori vor analiza posibilitatea de trecere pe noul agent economic. Bancile vor fi platite catre 100%. Creditorii chirografari vor fi platiti catre 0%
• Vor fi 20-30 de persoane de actiuni in raspundere. Aceasta factura va fi achitata in plan civil cand un judecator va spune care este suma care trebuie platita.