Ghid de supraviețuire pentru tați la începerea școlii. „A-i fi copilului șofer Uber nu e de ajuns”
Copiii se întorc în bănci și, odată cu ei, ne întoarcem și noi, părinții, la programul și rutinele de școală. Pentru mulți tați asta înseamnă că, după liniștea relativă a vacanței, redeschidem mica firmă de transport persoane, cu un singur client.
De obicei, foarte pretențios, care nu plătește, rareori este gata la ora stabilită și își amintește că a uitat ceva acasă abia când ajungeți aproape de destinație.
Ca tată, simt începerea școlii în alarma care sună din nou foarte devreme, în traficul haotic din București și în negocierile de dimineață. Ca psihoterapeut, o percep puțin diferit.
În perioada asta, reapar în cabinet întrebările părinților: „Dacă nu se adaptează?”, „Dacă nu-și face prieteni?”, „Dacă plânge când îl las la grădiniță?”, „Dacă nu se descurcă?”. Și mi se pare interesant că vorbim foarte mult despre cum se adaptează copiii la începutul școlii și mult mai puțin despre cum ne adaptăm noi. Pentru că, odată cu primul clopoțel, nu se schimbă doar programul copilului, se reorganizează o familie întreagă.
Tatăl-șofer și revenirea la logistica de război
Ca tată, una dintre cele mai evidente schimbări pe care le simt odată cu începutul școlii este revenirea la program. În vacanță mai negociezi o oră de culcare, mai pleci dimineața cu zece minute mai târziu, mai uiți ce zi a săptămânii este. În timpul școlii, ora de trezire nu este deschisă negocierii.