Gândirea revoltată? Nu. This Is the New Shit: gândirea des-creierată. Aplicație pe: Codruța Kovesi, Augustin Lazăr, Oana Bogdan etc.
N-am ce face. Politica asta oribilă oferă exemplele cele mai vizibile. Politica aduce în dezbatere noul trend din exercițiul rațiunii 2019. Noul trend, da. ETAPA I a fost. Au fost vreo doi ani de revoltă: totul era gândit în alb-negru, vehemența era stăpânâ, dușmanul era unic: PSD-ALDE, Dragnea &tribul lui. Dovada reușitei: Puterea cedează ordonanța Iordache, Dragnea își schimbă miniștrii ca pe ciorapi. ETAPA A II-A a fost. A fost 10 august și după – un prag al panicii pe care mulți nu l-au trecut. Unii s-au mirat: câtă Putere au ăștia, nu-i dă nimeni jos. Și au rămas înfricoșați. Alții au spus: nu se poate așa ceva! Nu se poate. Și au militat de pe Facebook.
ETAPA A III-a se întâmplă. Este acum. Rațiunea fără rațiune, gândirea nevertebrată, des-creierată.
Ce nuanțe? Ce argumente? Bulele social media opozante, revoltate altădată, preiau argumentele servite de Putere și mediile ei de propagandă. Din bule revoltate au devenit “de plastilină”, ușor de modelat de cine le ciocnește. Plictisită de militantism, de tranșee, opoziția civică a devenit intransigentă. Opozantul civic de acum, cum prinde un argument, îl devoră.
Nu privește spre sursa dez-informării și nu mai vede consecințele. Își nimicește propriile atu-uri. Lipsă de pragmatism? Da. Dar mai precis este lipsă de rațiune/ de creier. Adică, avem de a face cu gândirea des-creierată.
Să luăm explicații și exemple.
Codruța Kovesi, de exemplu. Era simbolul DNA, era simbolul unei lupte anti-Putere, anti-corupție. Social media opozantă și-a amintit recent iar și iar de grătarele făcute de Codruța Kovesi cu membrii Puterii. Când? Cam acum vreo lună. Când? Când a văzut ezitările de la Consiliul Europei în privința numirii sale în fruntea Parchetului European Anti-Corupție. Grătarele cu mici împărțite de Codruța și actualii politicieni de la Putere erau argumentul Puterii împotrivă. Astăzi, uite, despre grătare vorbește o-ntreagă Opoziție. Adică, normal, își merită soarta. Este eroul nostru, dar grătarele?
Augustin Lazăr, alt exemplu. 2 seri Antena 3 a perorat pe ideea unui Lazăr torționar. Un Lazăr care a nimicit, a rupt, a distrus. Un torționar. Un jeg, un nenorocit care a distrus viața a zeci de oameni și mai ales a unui dizident politic. A fost dat chiar episodul din Memorialul Durerii, a lui Hossu Longin despre întreaga poveste. Trei zile a durat tăcerea. A apărut într-un final un articol despre manipulare. Lazăr torționarul nu era Lazăr Augustin. Gândirea des-creierată însă a pornit în aventură. Stai, dar Lazăr Augustin era omul sistemului atunci. Omul care a stricat destinul dizidentului. Cum? Păi, a fost în comisia care l-a ținut în pușcărie pe dizident. Și de aici Antena 3 și Puterea au tăcut fericite. Deontologi pe care lumea nu-i cunoște decât de pe net, influenceri de mare valoare pasageră deschid un “proces al comunismului” împotriva lui Lazăr Augustin. Rezultat imediat: ministrul justiției l-a respins pe Lazăr în concursul pentru un nou mandat de procuror șef. Argumentul: nu pot numi un torționar. Și nimeni-nimeni nu i-a mai luat apărarea lui Augustin Lazăr.
Oana Bogdan, un ultim exemplu. Între Crăciun și Anul Nou această arhitectă a împărtășit unui grup de discuție o utopie. Semăna cu cea a lui Lennon din Imagine. O lume simplificată, a dragostei, a lucrurilor puse în comun de către comunitate. O utopie. Uite. muzică:
Comentariul Oanei Bogdan, ajunsă de la Crăciun încoace, mâna dreaptă a lui Cioloș, a devenit imediat viral. Ce contexte? Ce visare? Dă-i și dăi-i! Și din comuniști cei din USR+Plus nu au mai fost scoși. Simplu, nu? Și aici opozanții civici și politici stau mirați. Cine a pus ștampila: comuniștii de la USR+Plus? S-au descoperit urme adânci de securism la Cioloș. Părinți, rude. Trebuie spus aici că și Oana Bogdan, fără experiența comunicării în mediul politic românesc, a întărit prin interviuri utopia sa. Și a perorat pe tema asta. Nimeni n-a văzut în acest detaliu o chestie favorabilă, un om fără retorica tâmp politicianistă. Nu. A fost taxată ca o comunistă împuțită și gata. Premierul, șeful Puterii, șeful Senatului din comuniști nu-i scot pe USR-iști. Revoltații din Piața Victoriei una-două vorbesc de grave urme de comunism într-o zonă în care greu descoperi oameni care au trăit cu adevărat comunismul.
Opoziția nu face decât să împărtășească tezele, credințele, manipulările celor de la Putere. Mai mult. Aduce povești inventate sau nu despre propriile opțiuni. Cum? Care? Povestea, de exemplu, cu cuțitele făcute în pușcărie pe vremea comunistă și însușite de Lazăr spre a fi vândute în libertate. Fabuloasă știre, nu, dar cât e de credibilă?
Ce mai contează? Lazăr a fost executat nu doar de Tudorel Toader marele examinator, ci chiar de opozanți.
Aici nu fac decât să atrag atenția cum Puterea politică a reluat și puterea în social media a Opoziției civice. Nimic mai mult. #rezist depe internet n-a capitulat, dar are urme adânci de Antena3+tăriceanu+dragnea.
Aici nu dau lecții de gândire, ci din contră cred în libertatea ideilor și a gândirii. Observ doar. N-am văzut decât rar semne de gândire pragmatică. Cum sună pragmatismul?
Codruța Kovesi a fost la grătare cu Dragnea și restul găștii într-un anume moment al carierei. De ce? Uite așa e bine! Putem privi spre cronologie, nu? Moment de destindere cu oameni influenți ca și ea, oameni care erau pe aceeași linie a intențiilor de mai bine, dar și lupi în căutarea intențiilor capului Anti-corupție. De ce s-a dus Codruța? Se face și la Casa Albă. La un golf se văd grangurii și ei dirijează lumea. Foarte bine că s-a dus Codruța. “I-a citit” pe ticăloși. Ticăloșii “au citit-o”. Ce contează cu adevărat? N-a făcut compromisuri în favoarea ticăloșilor. N-a fost slabă de înger. A semnat protocoalele? Foarte bine că le-a semnat. Era nevoie de o dovadă în privința acțiunii comune anti-corupție a instituțiilor statului. Grătarele și Protocoalele pe care Puterea le invocă au false momeli pentru gândirea des-creierată. Gândirea Opoziției a respins inițial momeala, acum când Codruța a fost amânată în numirea sa supremă, Opoziția se duce “după osul” învechit. De vină e grătarul. Grătarul cu Dragnea e de vină.
Cum poate fi citit Augustin Lazăr în mod pragmatic? Da, trecutul l-a doborât. Este de ceva timp în fruntea Parchetului general. Iar curajul său de a înfrunta Ministeriatul lui Tudorel Toader, curajul său de a spune NU amestecului Politic în Justiție l-a transformat în simbol al opoziției civice. Băi, există oameni verticali în Justiție. Nu știu cât a contat, dar eu cred că a contat rezistența lui Augustin Lazăr în revolta generalizată a judecătorilor, de exemplu. Oh, ce contează acum? Are trecut comunist, dar n-a omorât, n-a furat. Ci doar a stat impasibil într-o comisie de eliberare. Cine vorbește? Cine nu știe cum se luau deciziile în comunism. După 30 de ani se pune problema să se facă epurare în Justiție. Hai, bă, acum vrei epurare? Cu 2 zile înainte de a se lupta cu zmeul Tudorel Toader?
Oana Bogdan? N-avem nevoie de inadecvați, de visători, de inse care nu vorbesc în limba de la televizor. Cine visează altfel, o lume mai bună, trebuie exmatriculat.
Uite, bucurie. Tăriceanu șeful Senatului s-a bucurat zilele acestea de laurii victoriei. A cerut CLICK PE LINK doborârea torționarilor ca Lazăr. Hahaha, dar are dreptate. Îi merge. În breșa creată în gândirea des-creierată Tăriceanu poate câștiga adepți.
Tăriceanu este de râs, dacă ar avea cineva (CINE?) puterea de a râde. El inventeaza suferințe in timpul comunismului si se vede confidentul victimelor atrocitatilor comuniste (VEZI POVESTEA ÎN CARE L-A CONFUNDAT PE ANDREI URSU CU nu se știe cine). Tăriceanu (sau mai bine zis oamenii lui de PR) a sesizat căderea psihică și uite se reinventează.
Dacă avem gândire și acționăm, nu? Vrem satisfacții. Social media nu mai dă bucuria meditației, reflexiei. Nu, vrem la un click distanță acțiune, fericire.
Ce beneficii aduce the new shit? Ce urmează? Anxietate. Clar: de ce să mergem la vot? Să votăm cu comuniștii de la USR? Cu securiștii lui Cioloș? Nu facem noi așa ceva. Noi suntem intransigenți.
Uite însă că gândire pragmatică există. Adică, da observi că stau lucrurile așa, dar știi să spui în continuare: răul nu s-a schimbat, nu putem pactiza cu răul și măștile răului.
Uite, Mihai Șora. La peste suta de ani gândirea sa nu trece de la extaz la exasperare. Omul e-n continuare în stradă. Crede in puterea noastra de a schimba lucrurile in bine.
Ori, singura cucerire fără glorie imediată nu e decât Opoziția civică. Statul în stradă, protestul. Echilibrul pe care această rezistenta civică îl sustine împotriva Puterii politice. Dintotdeauna.
INTERVIURILE HotNews.ro