"Golden Kamuy" Netflix. Și ea îl lovește cu bâta peste ochi și îi spune: Sugimoto, te însoțesc în necunoscut, în nebunia ta!

Teribil genocid pe câmpul de luptă, lupte cu urși fioroși, soldați “fără inimă” în căutarea aurului. Din toate astea, Sugimoto iese “nemuritor”. El face pereche de forță cu Asirpa, fata mereu apărată de lupul ei alb. E o poveste violentă. E un basm folosind atât tehnici cinematografice, cât și din registru anime. “Golden Kamuy” are o filosofie cum rar întâlnești într-un film.

Filmul îți fură ochii. E plin de tehnici – tactici de a te ține în tensiune. Regula “la 2 minute dă-i spectatorului” o tresărire de inimă e respectată. Hibridul “desen” – film te prinde și te năucește. Dar, repet, vreau să vedem nu tehnica (computerul să trăiască!) ci etica impusă de poveste. Ea traversează și ridică filmul din “bălțile de sânge”.

Uite, să privim spre această filosofie.

Să începem prin a spune că e sfârșitul unui război prea sângeros ca să ducă la vreo victorie sau bucurie. Un război agonic care nu dă vreun scop soldaților supraviețuitori. Doar Sugimoto rămâne cu un mic beneficiu, rămâne cu fala că este „nemuritor” pentru că a scăpat din teribile măceluri. Soldații rătăciți și Sugimoto nemuritorul își dau întâlnire în Hokkaido. Sunt prinși într-o fantastică goană după aurul indigenilor Ainu. Până aici peisajul este sângeros și crima e la ordinea zilei. Cine să facă dreptate printre niște lăcomii? Aur! Aur! Aur!

Dar Sugimoto era nemuritor în război, pentru că scăpase din ambuscade, dar aici, în Hokkaido, pare că nu-i sunt puterile alea deajuns.

Totul începe în momentul în care el trece printr-o pădure a urșilor flămânzi, în hibernare. Atacat de urs, e salvat de Asirpa, ochioasa fiică a neamului Ainu. Sugimoto simte că nu mai este Nemuritor fără Asirpa. E de milioane privirea lui goală. “Tu cine ești? Ce se întâmplă cu mine? Ce faci din mine?”

Asirpa stăpânește lumea “de dincolo”, lumea de legende, tămăduiri miraculoase și fiare sălbatice.

E doar din tribul Ainu. Asirpa impune chiar o regulă: nu omori. Dacă vrei să fii cu mine, nu omori. Asirpa îi dăruiește totul lui Sugimoto. Întâmplările dramatice îi schimbă felul de a fi. El nu este doar un căutător de aur, Asirpa îl face să ezite și poate ezita pentru că Asirpa îl apără. Ea împreună cu Lupul ei Alb, un spirit, o realitate? Greu de știut. Nemărturisit vreo clipă, eroii noștri vorbesc despre dragoste. Ajunși în satul Ainu, Asirpa înțelege că l-a adus pe Sugimoto în propriul paradis, din care el n-are de ce fugi. Are de toate. Acoperiș, belșugul unei vieți simple.

Dar nu, Sugimoto pleacă mecanic în căutarea unei împliniri.

Care e aceea? Asirpa va afla doar după ce-l salvează din nou. Sugimoto este el nemuritor, dar în trecut are o poveste care nu-l potolește deloc. Uite care este. Înainte de război el avea un prieten. Acest prieten s-a căsătorit cu o fată pe care și Sugimoto o iubea. Războiul strică viitorul. Cei doi prieteni luptă împreună, dar doar Sugimoto supraviețuiește. Înainte de a-și da sufletul, prietenul îi spune lui Sugimoto: eu vroiam să mă întorc acasă, să fac rost de aur și să-mi salvez soția de la orbire. Nu uitați, soția prietenului este iubita lui Sugimoto. Iată de ce Sugimoto intrase în goana după aur, nu? Pentru a-și salva iubita, adică soția prietenului.

Asirpa, din neamul Ainu, îi trage o bâtă peste ochi, că o părăsise în satul ei fără o vorbă, îl privește senină și-i spune: Merg cu tine!

Nu știu dacă vă dați seama ce înălțătoare poveste. Asirpa înțelege că Sugimoto e obsedat să-și rezolve trecutul. Nu doar orbirea iubitei lui contează, ci mai ales dacă mai există dragostea a lui, aceea de dinainte de război. O dragoste păcătoasă pentru că era pentru soția prietenului lui. Asirpa intră generoasă într-un joc care nu e al ei. Este însoțitoarea unui Sugimoto “otrăvit” de o dragoste ce-a fost, dar oare nu cumva este și astăzi? Aici vroiam să vă aduc. Asta e filosofia ce m-a lăsat fără grai. Asirpa nu-i mărturisește nicio clipă dragostea, dar ea se citește în priviri, ne-o arată și Sugimoto, surprins, stingherit, în diverse momente. Între Sugimoto și Asirpa este dragoste, dar ea nu poate fi împlinită până ce trecutul nu are o rezolvare, un capăt. Așa ne lasă filmul, cu această dilemă. Repet, plin de sânge acest “Golden Kamuy”, se salvează printr-o filosofie a dragostei cum rar găsești. Asirpa intră într-un joc periculos: nu se știe dacă Sugimoto va fi al ei, după ce vor lua aurul și vor vindeca iubita oarbă. E o tensiune demnă de o lume mai bună.

“Golden Kamuy” este despre dragostea care plutește în aer, deci n-are greutate, nume,

nu se bazează pe lucruri vizibile, tangibile și care, incredibil, este generoasă, trebuie să triumfe după nenumărate incertitudini, verificări, lupte. “Golden Kamuy” se încheie aici. “Golden Kamuy” bine face. Ce va face Asirpa? Ce va alege Sugimoto? Nu știm. Și sper să nu urmeze vreo parte a 2-a a filmului. Mă rog spiritului “Golden Kamuy” să nu facă vreo continuare.

Golden Kamuy / Distribuție: Kento Yamazaki as Saichi Sugimoto Anna Yamada as Asirpa Regia: Shigeaki Kubo Scenariul: Tsutomu Kuroiwa după seria manga „Golden Kamuy” de Satoru Noda.

Cronici de filme aici: