Grecii vor ridica pragul de la care se acordă Golden Visa

Guvernul elen urmează să majoreze pragul de 250.000 de euro pentru investiții imobiliare care garantează rezidența elenă (reînnoibilă la fiecare 5 ani) , cunoscut sub numele de Golden Visa, cu scopul de a limita cererea dar și pentru a „dezumfla” prețurile bunurilor imobiliare, scrie e-Kathimerini.

Potrivit analiștilor, programul grecesc rămâne unul dintre cele mai atractive din Europa, deoarece are cel mai mic prag pentru investitorii străini – adică 250.000 de euro. Deși proprietățile situate în cele mai atractive părți ale Aticii sunt acum excluse de la acest nivel, cum ar fi în centrul Atenei și suburbiile de nord și de sud (unde pragul s-a dublat), există încă zone semnificative către care se îndreaptă deja investitorii străini- Rodos, Halkidiki și Creta.

Pe baza datelor de la Ministerul Politicii de Imigrare, în perioada ianuarie-noiembrie 2023, permisele acordate investitorilor din Marea Britanie au crescut cu 77,8%, la 370 (de la 208), în timp ce cele pentru israelieni au crescut cu 77,6% la 183 (de la 103).

Suma minimă s-a dublat la 500.000 de euro în centrul Atenei și pe anumite insule din Ciclade.

Programele lansate de mai multe state europene care acordă cetăţenia în schimbul unor investiţii funcţionează în continuare, în ciuda apelurilor politicienilor de a fi eliminate, arată o analiză Bloomberg. În Grecia şi Portugalia, numărul de „vize de aur” acordate în ultimele luni a crescut iar în Italia şi Spania solicitările au atins un nivel record.

Aşa-numitele „vize de aur” permit unor străini bogaţi să obţină dreptul de rezidenţă în UE, şi pe cale de consecinţă o modalitate pentru a obţine cetăţenia, prin investiţii în proprietăţi imobiliare sau active financiare locale. Există câteva condiţii asociate iar unele programe cer ca solicitantul să petreacă cel puţin o săptămână pe an în ţara în care vrea să devină cetăţean.

Peste 132.000 de persoane au obţinut cetăţenia prin intermediul acestor programe între 2011 şi 2019 chiar dacă criticile din mediul politic s-au intensificat deoarece programele de tip „vize de aur” au fost asociate cu creşterea preţurilor la imobiliare şi reglementările relaxate.

Membri Parlamentului European şi Comisiei Europene au îndemnat ţările membre UE să pună capăt acestor programe, iar Irlanda şi Marea Britanie au făcut acest lucru. Solicitările pentru eliminarea ‘vizelor de aur’ s-au intensificat, scrie Agerpres. Premierul portughez a anunţat în luna februarie că ţara sa va pune capăt acestui program, precizând că „nimic nu justifică acest regim special”.

Grecia a dublat pragul de investiţii, de la 250.000 până la 500.000 de euro în anumite părţi ale ţării, necesar pentru cei care vor să obţină cetăţenia. Muntenegru a promis că va pune punct propriului program, iar Spania analizează dacă să majoreze pragul minim de investiţii, de la 500.000 până la un milion de euro, sau să pună punct programului.

Cu toate acestea, există puţine dovezi concrete că ‘vizele de aur’ sunt mai greu de obţinut. „Nu am observat nicio modificare semnificativă în dificultatea cu care se obţine o viză”, spune Patricia Casaburi, director la firma de consultanţă în imigraţie Global Citizen Solutions.

Chiar dacă politicienii din Europa vorbesc de eliminarea ‘vizelor de aur’, legislaţia pe care au adoptat-o pentru a restricţiona aceste programe nu a fost la fel de dură. Portugalia a eliminat în luna iulie opţiunea de a obţine cetăţenia via investiţii în imobiliare dar a lăsat intactă posibilitatea străinilor de a obţine rezidenţa dacă investesc cel puţin 500.000 de euro în companii locale sau fonduri care nu au legătură cu sectorul imobiliar. Ţările de Jos acceptă în continuare cereri pentru ‘vize de aur’, chiar dacă au anunţat planuri pentru a pune capăt programului. Acelaşi situaţie se întâlneşte şi în Muntenegru.

Cipru a modificat cadrul legal în luna mai, în condiţiile în care anterior şi membrii familiei unui investitor puteau primi ‘vize de aur’, însă în mare parte programul a rămas nemodificat. Bulgaria a reintrodus schema de ‘vize de aur’, după ce l-a încheiat în 2021. Malta a refuzat să reformeze propriul său program, în pofida solicitărilor în acest sens venite de la Comisia Europeană. Iar majorarea pragului minim de investiţii, cum a făcut recent Grecia, nu este văzută ca un factor descurajator.

„Pentru oamenii cu o avere cuprinsă între cinci şi şapte milioane de dolari, o investiţie de 500.000 de dolari pentru a obţine rezidenţa UE este acceptabilă”, spune Nuri Katz, fondatorul firmei de consultanţă Apex Capital Partners. Chiar şi în ţările care au pus punct programelor de tip „vize de aur”, există alte opţiuni disponibile Chiar dacă nu sunt un echivalent exact al unei ‘vize de aur’, alternative precum vize pentru nomazii digitali, concepute pentru cei care vor să trăiască peste hotare şi să muncească remote, sunt din ce în ce mai populare.

În plus, cei care vor să înfiinţeze o afacere în Marea Britanie, Franţa, Irlanda sau Germania pot solicita acordarea unor vize speciale pentru investitori, care acordă rezidenţa temporară şi o cale spre şederea permanentă.

„Guvernele vor să arate că adoptă o linie dură cu privire la vizele de aur, însă aceste vize sunt importante pentru economiile cu probleme, aşa că multe ţări UE ajung într-o poziţie destul de ambiguă”, spune Will Harvey, profesor la Universitatea din Bristol.

În ultimul deceniu, programele de tip ‘vize de aur’ din Europa au adus investiţii străine directe în valoare totală de 25 de miliarde de euro. Portugalia a fost unul din principalii beneficiari cu sume de peste 6,8 miliarde de euro. Potrivit economiştilor, ţările care se confruntă cu datorii ridicate sau cu un ritm redus de creştere economică, şi care în paralel încearcă să atingă obiective climatice ambiţioase, sunt cele care au cea mai mare nevoie de capital străin. Asta înseamnă că dacă ‘vizele de aur’ vor fi reformate sau eliminate, alte stimulente fiscale ar putea să le ia locul.

De exemplu, în Spania o lege introdusă în luna ianaurie permite non-rezidenţilor, inclusiv celor care au vize de nomazi digitali, să plătească o cotă unică de 24% pe veniturile de până la 600.000 de euro timp de şase ani, comparativ cu o cotă de impozitare de 47% pentru rezidenţii din categoria persoanelor cu cele mai mari venituri.