Hai sa-l impuscam pe Basescu ! (de Alexandru Lazescu)

Ca Traian Basescu a gresit atunci cind i-a luat telefonul ziaristei de la „Antena 1” e neindoios. Are citeva circumstante atenuante datorita momentului, tensiunii din ziua votului de la referendum, dar gestul ramine. Mai ales ca era vorba totusi de un spatiu public.

Ceea ce nu inseamna insa ca nu ar trebui sa se discute in paralel si despre limitele dupa care jurnalismul devine cu totul altceva decit demersul legitim care raspunde interesului publicului de a fi informat, dupa cum suna definitia de manial.

Nici remarcile facute de presedinte catre sotie nu sint prea fericite. Dar aici sintem deja in cu totul alta situatie. Traian Basescu era in mod evident intr-un spatiu privat. Hai sa ne gindim cum procedam fiecare dintre noi intr-in astfel de perimetru. De cite ori nu se intimpla sa scapam o injuratura sau remarci care ne-ar face sa rosim daca ar deveni publice. Veti spune ca dl.

Basescu e presedinte, un inalt demnitar al statului, si pe el trebuie sa il judecam diferit. E o opinie discutabila daca ne aflam in afara spatiului public. Nu sintem totusi roboti. Fiecare dintre noi avem nevoie si de un spatiu privat care chiar asa trebuie sa ramina, unul protejat de intruziunile din exterior, indiferent de natura acestora. Altfel intram in plin scenariu de tip Big Brother.

Daca acceptam ca legitime astfel de intruziuni si, mai mult, aducem in spatiul public si incepem sa judecam din punct de vedere moral sau din orice alta perspectiva vorbe spuse in acest context atunci riscam sa ajungem in situatii de cosmar.

Cu tehnologiile de telefonie mobila de banda larga nu e departe vremea cind vor ajunge in mod curent pe ecranele televizoarelor sau ale calculatoarele scene transmise in direct cu demnitari, oameni de afaceri cunoscuti, vedete de cinema dar si cu alte persoane cit de cunoscute, precum ziaristii, in cele mai intime ipostaze, la restaurant, in parc sau in cine stie ce alte situatii. Vrem sa incurajam asa ceva ?

Asta e o discutie de fond care nu ar trebui evitata. O va face si Clubul Roman de Presa ? Sper. Deocamdata organizatia cu pricina s-a dezlantuit impotriva presedintelui. Care intre timp, nota bene, si-a cerut scuze. Asta nu-i sterge in intregime, evident, vina dar e un gest care merita totusi consemnat. Mai ales ca putini politicieni romani fac astfel de lucruri.

~n acest punct ar trebui facute totusi doua observatii. Prima e aceea ca reactia e disproportionata. A doua: CRP ar fi cu siguranta mult mai credibil cu astfel de pozitii ferme daca ar trata cu aceeasi intrasigenta o multime de lucruri foarte grave de care jurnalistii discuta mult in culise si foarte putin public.

Cum ar fi santajul de presa practicat cu voiosie in toata tara, ajuns aproape o institutie in sine. La fel cum despre atacurile de presa la comanda in care sint desfiintati adversarii politici sau cei de afaceri nu se vorbeste aproape deloc. Desi le recunoastem usor cu totii si adesea le discutam, dar doar in spatiul privat.

Au fost ceva dezbateri legate de cazul „Gazeta” dar ele s-au stins foarte repede.

De ce nu a fost CRP la fel de indignat si de limbajul incalificabil, agresiv si jignitor, utilizat de Dan Voiculescu atunci cind a intervenit intr-o emisiune transmisa de unul dintre posturile de televiziune din imperiul sau mediatic, emisune in care era invitata Monica Macovei.

Pentru ca dupa acest incident nici CRP si nici cele citeva ONG-uri care fierb acum de indignare nu l-au pus ferm l;a punct pe liderul PC, ce sa mai vorbim de vreun embargou mediatic !, iata ca acum personajul in cauza se erijeaza in reperul moral al politicii autohtone si imparte lectii in stinga si in dreapta.

Apropo, nu am auzit ca Dan Vouculescu sa-si fi cerut in vreun fel scuze atit fata de Monica Macovei cit si fata de moderatorul emisiunii, chiar daca ultima era una dintre angajatele sale !

Problema e ca daca practicam standarde duble riscam, pe de o parte, sa compromitem, orice demers justificat de a curati spatiul public autohton de excese verbale si gesturi reprobabile, iar pe de alta parte sa ducem implacabil in derizoriu incercarile de a promova reguli deontologice si principii morale in jurnalismul romanesc.