Imnul golanilor liberi

Cantecul care insoteste si astazi orice amintire legata de Fenomenul „Piata Universitatii”, „Imnului golanilor”, a fost compus de Cristi Paturca in cinci minute, in toaleta Facultatii de Geologie a Universitatii Bucuresti. Acolo, departe de vacarmul zecilor de mii de manifestanti, s-au nascut aproape toate melodiile Pietei.

„Sa faci muzica e ca si cand ai face dragoste”

„Mai bine haimana, decat tradator, / Mai bine huligan, decat dictator…” Versurile se canta uneori singure, spune astazi Cristi Paturca, cel care a compus muzica „Imnului golanilor”. „Uneori, sa faci muzica pentru niste versuri este ca si cand ai face dragoste. Vine de la sine.

Asa a fost si in cazul acestui text, scris de o studenta, Laura Botolan”, explica Paturca.

El avea atunci 24 de ani si, numai cat s-a uitat peste refren, l-a si cantat cu chitara. Era in toaleta Facultatii de Geologie a Universitatii, impreuna cu Laura Botolan, cu profesorul cunoscut sub numele de Dr. Barbi, cu Vali Sterian, cu Stelian Maria.

Ca sa intregeasca muzica pentru tot textul „Imnului” i-a luat vreo cinci minute, spune Cristi, „daca nu chiar trei”. Fostul presedinte Emil Constantinescu era pe atunci prorectorul Universitatii Bucuresti si profesor la Catedra de Mineralogie a Facultatii de Geologie.

Isi aminteste foarte bine acele zile: „Sigur ca acolo s-au creat cantecele Pietei Universitatii. Eu eram atunci responsabil in locul rectorului Cristescu – era plecat din tara – si am aprobat accesul reprezentantilor protestatarilor la balconul Decanatului, de unde s-au tinut discursurile si s-au cantat melodiile”.

Cand au cantat la microfonul din balconul universitatii „Imnul golanilor”, multimea a intrat in delir, povesteste Dr. Barbi. Cristi Paturca este si acum coplesit de sentimentul pe care l-a avut atunci: „Cand vezi 20.000-30.000 de oameni care canta cu tine, te cuprinde un sentiment ciudat, foarte puternic…

Mi-am dat seama atunci ca, din balcon, lumea se vede altfel si cantam cu ochii inchisi de teama sa nu puna stapanire pe mine sentimentul de putere”. Nu-i venea a crede ca lumea care pleca, seara, spre casa fredona „Mai bine mort, decat comunist…”

Integral in EvZ