„În principiu, toată lumea pierde”. Cum se transmite, în viziunea unei agenții de rating, o retrogradare suverană, de la bănci la cetățeni
Simone Mirani, managing director al agenției de rating CRIF Ratings, spune că România și-a înjumătățit în zece ani decalajul față de media UE și că o datorie de 64% din PIB „nu este deloc o cifră rea”. Riscul real, crede el, stă în viteza cu care deficitul o împinge în sus.
CRIF Ratings este agenția de rating de credit a grupului italian CRIF, recunoscută ca instituție externă de evaluare a creditului, adică băncile îi pot folosi ratingurile ca să calculeze ponderile de risc pentru capital. Grupul-mamă nu vine din zona clasică a ratingului suveran. Agenția pune accent pe evaluarea IMM-urilor și are o prezență puternică în sudul, în centrul și estul Europei.
Cine plătește o retrogradare a ratingului suveran
Ratingul unei firme nu este legat de cel al țării decât dacă firma este de stat, spune Mirani.
Pentru restul, agenția se uită la mediul economic și la perspective: dacă există creștere, dacă există deficit, dacă firma exportă, dacă există cerere. Un producător de componente pentru un constructor auto german, de pildă, nu va fi afectat direct de o eventuală scădere a ratingului României.
La bănci, situația stă altfel. Legătura lor cu statul este mai strânsă, pentru că intervine politica, iar băncile sunt doar în foarte puține cazuri cotate peste ratingul suveran.
În cazul marilor agenții, explică Mirani, diferența maximă dintre ratingul unei bănci și statul în care operează este de o treaptă, cel mult două. „Consecința e directă: dacă ratingul suveran scade cu o treaptă, este foarte probabil ca și băncile locale să fie retrogradate cu aceeași treaptă. Indiferent dacă sunt bănci de stat sau private”, explică managing directorul agenției de rating.
Ordinea în care se propagă șocul este, în descrierea lui, previzibilă. Primele lovite sunt obligațiunile suverane, urmează băncile, apoi entitățile de stat, precum serviciile publice, toate confruntate cu costuri mai mari.
Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:
EconoMix
Urmărește tendințele economice și învață despre finanțe personale prin recomandări și grafice relevante.
EconoMix
Urmărește tendințele economice și învață despre finanțe personale prin recomandări și grafice relevante.
Felicitări! Te-ai abonat la „EconoMix”.
Confirmă abonarea pe e-mail.
Apasă pe linkul din email pentru a primi edițiile.
Pentru gospodării, achizițiile pot deveni mai costisitoare. Pentru companii, cererea se poate reduce, iar dobânzile plătite vor fi mai mari. „În principiu, toată lumea pierde”, spune el.
Cele două feluri de a citi economia României
Există două feluri de a citi economia României în acest moment, spune Mirani. Primul se uită la anul în curs: o creștere care abia se desprinde de zero, o inflație încă foarte ridicată și un deficit care trebuie tăiat. Al doilea se uită la ultimul deceniu și vede cea mai rapidă convergență din Europa.
Simone Mirani insistă pe a doua lectură, fără să o ignore pe prima. CRIF și-a revizuit ușor în jos prognoza de creștere față de cea de la începutul anului. Agenția estimează acum un interval care merge de la o ușoară contracție până la un avans de 0,4%.
Mirani refuză să fixeze o cifră exactă. „Nu contează dacă e vorba de 0,2% sau 0,3%”, spune el. Și adaugă: „Nu sunt obsedat de creșterea economică; mă preocupă mai mult alte aspecte, cum ar fi inflația.”
Inflația rămâne, în evaluarea CRIF, la un nivel foarte ridicat. Agenția anticipează totuși scăderea ei și o redresare a PIB-ului anul viitor. Pentru Mirani, provocarea reală nu este un singur an slab, ci asigurarea creșterii pe termen mediu, o problemă pe care o au și alte țări europene.
Un deceniu în care decalajul s-a înjumătățit
Argumentul lui Mirani pornește de la o comparație pe care dezbaterea despre anul în curs o pierde adesea din vedere. În ultimul deceniu, România a înregistrat cea mai mare creștere dintre toate țările europene.
În termeni nominali, PIB-ul a crescut cu aproximativ 137%, față de 80–90% în țările din vecinătate. În termeni reali, adică fără efectul inflației, avansul a fost de 38% în zece ani. Media UE a fost de 17%, iar vecinii s-au situat în jurul a 20–25%.
Cifra pe care Mirani o numește „și mai impresionantă” este cea a PIB-ului pe cap de locuitor. În 2015, România se afla la aproximativ 57–58% din media europeană; astăzi este la 80%. Decalajul inițial, de circa 40%, a coborât la aproximativ 20%.
„Practic, l-au redus la jumătate”, spune analistul. Lectura lui are totuși o notă de prudență: Mirani avertizează că creșterea PIB-ului nu ar trebui stimulată cu orice preț. Tocmai de aceea, insistă el, imaginea de ansamblu contează mai mult decât un singur an dificil.
Nu doar nivelul datoriei contează, ci și panta
Aceeași logică, tendința înaintea fotografiei, o aplică Mirani și datoriei publice. CRIF estimează o pondere de aproximativ 62% din PIB pentru acest an și se așteaptă ca ea să urce până la 64%.
„Este 64% o cifră rea? Nicidecum”, spune el. Italia este la 130%, Franța la 115%, iar media europeană în jur de 80%. Țările din vecinătate se află cam în aceeași situație ca România.
Problema este deficitul. Din cauza lui, spune Mirani, linia datoriei va avea o pantă și mai abruptă, iar cifra poate crește ușor. Exemplul ales este deliberat incomod: Franța.
Franța avea o bonitate excelentă și un rating dublu A. A trecut însă prin instabilitate politică, iar într-un interval de zece ani, cu deficite de 5–6%, situația a devenit aproape scăpată de sub control. „Aspectul esențial nu este valoarea absolută în sine”, rezumă analistul.
Mirani mai semnalează un mecanism care accelerează fenomenul: cu cât costul datoriei este mai ridicat, cu atât aceasta crește mai repede în timp. Iar dacă deficitul este ajustat prin creșteri de taxe, creșterea economică stagnează.