Indonezia Tsunami Cafe (Ep. 11): Adevarul si numai adevarul despre femeile din Asia

Să cumperi cafea în verde e uşor. S-o transformi din fruct în pudră, ei, asta e o treabă ceva mai complicată.

Trecuse deja o săptămână de când plecasem de la Lacul Toba. Plouase mult, aerul mustea de umiditate iar căldura soarelui răzbătea prin luneta fumurie îndeajuns încât să transforme conţinutul sacului de rafie într-o orgie microbiologică. Cafeaua cumpărată de la familia Turniep urma să putrezească în portbagajul Azuriei dacă n-o prăjeam mai repede. Dar unde s-o prăjesc aici, la marginea junglei?

“Traditional way. You can help” sugeră Johan. „Traditional” sună foarte bine în urechile străinului călător. Cât despre „help”, cine ar fi refuzat să-şi vâre braţele până la cot într-un meşteşug secular, asudând alături de localnici? Eram un cetăţean al lumii, unul de-al lor, dacă o făceam şi pe asta puteam să candidez la postul de şaman. Spectacolul putea să înceapă.

Dar să facem cunoştinţă cu personajele. Asmaini, 40 de ani, mamă a 4 copii, soţie de Johan, poate ilustra oricând cu succes definiţia cuvântului „muncă” în enciclopedii. Khatijah, 36 de ani, mamă a doi copii, soră de Johan şi fiică îngrijitoare de dukun. Susidhalia, 16 ani, fiică de Johan şi Asmaini, elevă la liceu în Kutacane, vizitându-şi părinţii în week-end. Gong!

Uscarea

Cortina se ridică şi le vedem pe cele trei eroine principale aducând din magazie un mojar de diametrul unei roţi de maşină şi pistilul aferent şi proporţional, ambele confecţionate din piatră. Obiectele ritualice sunt trase la umbra unui arbore înflorit, strivind cu gingăşie iarba verde de acasă. Alături, Asmaini aprinde un foc tribal pe care îl subjugă unei pirostrii indigene. Asemenea unei preotese antice, Asmaini agită deasupra focului o tingire imensă, însoţindu-şi gestul cu incantaţia: „Kopi not dry enough. We must dry kopi first”.

Apare sacul de rafie. Boabele sunt deşertate în tingire, kilogram după kilogram. Asmaini scutură şi vântură recipientul cu gesturi pline de energie şi simbolism. Prin metode secrete, transmise din mamă în fiică, marea preoteasă determină momentul la care lotul de cafea e “dry enough” şi-l deşartă într-o tavă albă, cu siguranţă confecţionată din claviculă de inorog (care, spre deosebire de caii normali, are corn în frunte şi clavicule la toate cele patru picioare).

Citeşte urmarea şi comentează pe noul www.tedoo.ro