Inedit: Un nou strămoș uman necunoscut, contemporan cu Lucy, avea mersul similar cu al urșilor

Urme antice dezvăluie că o rudă misterioasă a oamenilor ar fi trăit în același timp și în aceeași zonă cu faimosul strămoș uman „Lucy” din Tanzania. În mod ciudat, aceste aceste urme enigmatice indică un mers neobișnuit cu pas încrucișat, unde un picior se încrucișează peste celălalt în timpul mersului, arată un nou studiu, citat de Live Science.

Cele mai vechi dovezi solide ale mersului vertical printre hominizi – grupul care include oameni, strămoșii noștri și cea mai apropiată rudă evolutivă a noastră – sunt urme descoperite la Laetoli, în nordul Tanzaniei, în 1978. Urmele pașilor datează de aproximativ 3,66 milioane de ani, iar cercetările anterioare au sugerat că acestea au fost realizat de Australopithecus afarensis, specia care se clasează printre candidații de top pentru strămoșii direcți ai descendenței umane și o include pe faimoasa „Lucy”, în vârstă de 3,2 milioane de ani.

Alte urme descoperite la „situl A” din apropiere în 1976 s-au dovedit mai enigmatice. O posibilitate a fost ca aceste urme cu forme neobișnuite – cinci urme consecutive – să fi fost lăsate de un hominid necunoscut. O altă posibilitate a fost că au fost făcute de un urs care mergea pe picioarele din spate.

Aceste urme ciudate „Laetoli A” nu au fost niciodată excavate complet. Pentru a rezolva misterul originii acestor urme, oamenii de știință au examinat acum pe deplin aceste urme și le-au comparat cu urmele de la oameni, urși și cimpanzei.

Unul dintre primele obstacole majore ale oamenilor de știință „a fost încercarea de a găsi modelele originale ale amprentelor Laetoli A de la descoperirea lor inițială”, a declarat autorul principal al studiului Ellison McNutt, antropolog biologic la Heritage College of Osteopathic Medicine la Universitatea Ohio

„Nu am reușit să găsim modele originale și ne-am îngrijorat că expunerea la soare și decenii de ploi sezoniere ar putea fi distrus amprentele fosile originale”, a declarat el pentru Live Science.

Din fericire, când cercetătorii s-au întors la Laetoli pentru a re-excava amprentele, au descoperit că „ploile au spălat de fapt sedimentele din apropiere peste urmele originale, ceea ce le-a protejat și le-a permis să rămână frumos conservate”, a spus McNutt.

Oamenii de știință au continuat să curețe, să măsoare, să fotografieze și să scaneze 3D amprentele. „Privind amprentele „A” complet excavate, am știut imediat că acestea erau cu adevărat interesante și potențial diferite de celelalte două piste bipede de la Laetoli”, a spus McNutt.

Apoi, McNutt și colegii ei au făcut echipă cu Ben și Phoebe Kilham, care conduc Kilham Bear Center, un centru de salvare și reabilitare pentru urșii negri din Lyme, New Hampshire. Ei au identificat patru urși negri juvenili semi-sălbatici care au picioare similare ca mărime cu cele ale Laetoli A.

Cercetătorii au folosit sirop de arțar sau sos de mere pentru a atrage urșii să se ridice și să meargă pe cele două picioare din spate pe o cale plină cu noroi pentru a le capta urmele. Ei au descoperit că mersul văzut la urmele Laetoli A seamănă mai mult cu cele ale hominizilor decât cu cele ale urșilor.

„Pe măsură ce urșii merg, fac pași foarte largi, clătinându-se înainte și înapoi”, a declarat într-un comunicat autorul principal al studiului, Jeremy DeSilva, paleoantropolog la Universitatea Dartmouth. „Ei nu pot merge cu un mers similar cu cel al urmelor de pe site-ul A, deoarece musculatura șoldului și forma genunchiului nu permit acest tip de mișcare și echilibru”. (integral pe Live Science)