(In)egalitatea de gen – analiză

Ca și în alte state membre ale Uniunii Europene (UE), în România parcurgerea cronologică a vieții active este diferită pentru femei și bărbați. Femeile părăsesc domiciliul parental mai devreme decât bărbații (la 25,6 ani față de 30,3 ani), se căsătoresc mai devreme decât bărbații (la 28,3 ani față de 31,6 ani) au speranță de viață mai lungă decât bărbații (76,6 ani față de 69,2 ani). În ciuda acestor diferențe, femeile sunt la fel de mulțumite cu viața lor ca bărbații, explică economistul șef al Alpha Bank, Ella Kallay.

Pe o scară de la 0 la 10, femeile de peste 16 ani declară o satisfacție de 7,6, iar bărbații de 7,7, peste media UE de 7,1 și respectiv 7,2.

În medie numărul femeilor este mai mare decât al bărbaților în majoritatea statelor UE, cu excepția Suediei, Luxemburgului, Sloveniei și Maltei. În România numărul de femei a depășit în medie numărul bărbaților cu 4,5% în 2021 (în UE cu 4,6%).

Diferențialul variază în funcție de vârstă: până la 58 de ani numărul bărbaților depășește numărul femeilor, iar după 58 ani raportul se inversează, numărul femeilor depășește numărul bărbaților. Cel mai mare diferențial în favoarea bărbaților este în grupa de vârstă 0-17 ani, în care numărul persoanelor de sex feminin a fost mai mic decât numărul persoanelor de sex masculin cu 5,5% (în UE cu 5,2%). Cel mai mare diferențial în favoarea femeilor este în grupa vârstă de peste 65 ani în care numărul femeilor a fost cu 47,9% mai mare decât numărul bărbaților (în UE cu 32,3%).

În ceea ce privește gradul de educație, diferențele față de media UE sunt notabile în privința educației superioare (Fig.1). Procentul femeilor în populația în vârstă de 25 – 64 ani cu educație superioară a fost de 20%, iar în rândul bărbaților 17%, semnificativ sub media UE unde procentul a fost de 36% la femei și 31% la bărbați.

Femeile găsesc loc de muncă ceva mai ușor decât bărbații. România aparține grupului de 13 state membre UE în care rata șomajului în rândul femeilor a fost mai redusă (5,1%) decât rata șomajului din rândul bărbaților (6%) în 2021 (Fig. 2).

Ca în majoritatea statelor UE, în România o pondere mai mare din populația ocupată feminină (27%) față de populația masculină (15%) lucrează pe posturi bine plătite ca manageri și profesioniști. La fel se întâmplă și în cazul posturilor mai puțin bine plătite precum posturile lucrătorilor necalificați și lucrătorilor din comerț și servicii pe care lucrează 36% din populația ocupată feminină și 22% din populația ocupată masculină (Fig. 3). Această distribuție pe ocupații face ca salariile femeilor să fie mai mici decât salariile bărbaților, în medie cu 3,6% în 2021. Este a doua cea mai mică diferență în UE după Luxemburg (Fig. 4). În UE salariile femeilor sunt mai mici decât salariile bărbaților cu 13%.

Chiar dacă femeile găsesc de lucru mai ușor decât bărbații și diferența de salariu nu este mare față de bărbați comparativ cu restul țărilor din UE, rata de ocupare în rândul femeilor (populația ocupată în populația în vârsta de 15-64 ani) este mult mai redusă decât în rândul bărbaților, 52,5% față de 71,1%. Este cel mai mare diferențial înregistrat de un stat membru UE, iar rata de ocupare a femeilor a treia cea mai mică din UE (Fig. 5).

Dacă femeile din România ar avea aceeași rată de ocupare ca media UE, populația ocupată s-ar suplimenta cu 700 de mii de persoane. Femeile pot avea un impact extraordinar în economie dacă ar primi sprijinul necesar și oportunități adecvate, dat fiind că disponibilitatea muncii calificate este a doua cea mai importantă problemă a firmelor din România după costurile de producție conform celui mai recent sondaj SAFE (Survey on the access to finance enterprises) din 2022.

Fig 1. Distribuția populației masculine (M) și feminine (F) în vârstă de 25-64 ani după nivelul educației, 2021

Fig 2. Distribuția populației ocupate masculine (M) și feminine (F) peste 15 ani dupa ocupații, 2021

Fig 3. Rata șomajului, 2021

Fig 4. Diferența între salariul orar brut al salariaților bărbați și femei în 2021

Fig 5. Rata de ocupare, 2021