Skip to content
Opinii /

Inflația coboară la raft, urcă la poarta fabricii

Editor coordonator (finanțe-bănci)

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Prețurile producției industriale au urcat în august cu 11,8% față de anul trecut, în accelerare de la 8,8% în iulie, lună în care inflația măsurată prin Indicele Prețurilor de Consum a coborât la 6,2%. Indicele Prețurilor Producției Industriale, care măsoară așa numita „inflație industrială” este un indicator foarte important pentru că, în general, dacă fabricile cresc prețurile, acest lucru se va simți mai târziu și la raft.

  • Puteți deveni membru al HotNews Premium, dacă doriți să sprijiniți jurnalismul independent și – să nu ne ferim de cuvinte – dacă doriți să susțineți o presă europeană.  
  • Nu «cumpărați» o lună sau un an de abonament, ci contribuiți la un serviciu de vigilență publică de care beneficiem în comunitățile noastre, indiferent de opțiunile politice diverse.

Două inflații, două direcții

În august, România a avut două inflații care au mers în sensuri opuse. La raft, rata anuală a coborât la 6,2%, de la 8,16% în iulie și 10,4% în iunie. La poarta fabricii, prețurile au urcat cu 11,8% față de august 2025, după 8,8% în iulie.

Divergența nu e un accident statistic, ci o problemă de calendar. Inflația de consum scade în bună parte pentru că iese din calcul șocul de anul trecut: majorarea TVA și liberalizarea tarifelor la energie din vara lui 2025. Indicele prețurilor producției industriale (IPPI) nu are acest „ajutor”: prețurile de producție se înregistrează fără TVA, deci nu au avut o bază favorabilă de pierdut.

Ce rămâne, odată scos efectul de bază, este semnalul curat: costurile din amonte accelerează. Doar într-o lună, din iulie în august, prețurile industriale au crescut cu 2,1%. Prin comparație, prețurile de consum au urcat în aceeași lună cu 0,22%.

O inflație cu miros de motorină

Epicentrul accelerării sunt rafinăriile. Prețurile produselor de cocserie și ale celor obținute din prelucrarea țițeiului au crescut cu 13,3% doar în august și cu 68,6% față de anul trecut. Nicio altă ramură industrială nu se apropie de această cifră.

Contextul extern explică direcția, nu și amploarea. Prin august, Brentul a oscilat între 87 și 97 de dolari pe baril, pe fondul blocajului din Strâmtoarea Ormuz. Mai relevant pentru o economie care importă motorină a fost însă prețul produsului rafinat: marjele europene de rafinare la motorină au depășit 60 de dolari pe baril, nivel record, iar leul s-a depreciat față de dolar în aceeași perioadă. Cu alte cuvinte, România a plătit mai scump nu doar țițeiul, ci și transformarea lui.

Al doilea motor este energia. Producția și furnizarea de electricitate, căldură și gaze s-au scumpit cu 5% într-o singură lună și cu 14,95% față de august 2025. Țițeiul și gazele extrase pe plan intern au urcat cu 17,2% anual, chiar dacă lunar au stat aproape pe loc.

Al treilea cerc este cel al bunurilor intermediare care încorporează petrol: chimicalele (+16,2% anual) și produsele din cauciuc și mase plastice (+15,4%). Acestea nu ajung direct în coșul de consum, dar ajung în ambalaje, îngrășăminte, piese și materiale de construcții.

Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:

Ce nu se mișcă spune la fel de mult

Dacă scoți petrolul și energia din imagine, industria românească arată mai degrabă obosită decât supraîncălzită. Industria alimentară și-a scumpit produsele cu doar 0,6% în august și cu 3,8% față de anul trecut, în linie cu cele 2,62% ale alimentelor din coșul de consum.

Mai grăitoare sunt ramurile în care prețurile au scăzut de la o lună la alta. Metalurgia a ieftinit cu 1,8%, iar producătorii de mașini și utilaje cu 1,8%. Farmaceuticele au stat pe loc. Acestea sunt sectoare care vând în bună parte către alte fabrici sau la export, iar prețurile lor par să reflecte mai degrabă cererea de investiții decât costul energiei.

Tabloul este cel al unui șoc de ofertă, nu al unui exces de cerere: costurile urcă acolo unde intră petrolul, nu acolo unde intră comenzile. Distincția contează, pentru că cele două tipuri de inflație cer răspunsuri diferite de la banca centrală.

Drumul de la fabrică la raft

Indicele Prețurilor Producției Industriale nu prezice inflația de consum lună de lună, dar indică direcția presiunii. Când fabricile scumpesc, o parte din cost ajunge la raft cu întârziere, prin transport, ambalaje și energie. Carburanții sunt deja acolo: motorina de la pompă era în august cu 34,6% mai scumpă decât acum un an.

Restul transmisiei depinde de trei necunoscute. Prima este petrolul: în septembrie, Brentul a trecut din nou de 100 de dolari pe baril. A doua este statul, care a introdus un mecanism de reducere temporară a accizei la motorină, între 5% și 25%, recalculat periodic. A treia este cererea: dacă economia rămâne slabă, firmele ar putea absorbi o parte din cost în marje în loc să-l transfere integral clienților.

Pentru BNR, aceasta este varianta cea mai incomodă a inflației. Banca centrală a menținut dobânda de politică monetară la 6,50% pe 10 august, nivel neschimbat din august 2024, și și-a revizuit în sus prognoza pentru finalul lui 2026, de la 5,5% la 6,1%. Scăderea rapidă a inflației de consum ar fi putut deschide discuția despre o relaxare monetară. IPPI din august o complică: efectul de bază a cumpărat timp, dar nu a eliminat presiunea, ci doar a mutat-o mai sus în lanț.