Insolventa Prokon si caile obscure ale investitiei germane in paduri romanesti

Firma de energie eoliana Prokon este insolventa. Cererea de insolventa a fost inaintata la tribunal miercurea trecuta, dupa cum a confirmat firma germana cu sediul la Itzehoe, langa Hamburg. Pe langa parcuri eoliene, Prokon a investit si in paduri. In padurile Romaniei. „Dar afacerea de 140 de milioane de euro se pare ca a esuat, caci nu e clar, ale cui sunt padurile“, scrie Welt.de. Acum, investitorii de capital in afacerea Prokon risca sa-si piarda banii, in parte sau chiar de tot. E vorba in primul rand de 80 de milioane de euro, care se pare ca au luat-o pe cai obscure, in padurile romanesti. Dar in final, e vorba de mult mai mult.

„In plus, doi intermediari care ar fi tesut afacerea au declarat pentru Welt am Sonntag ca au facut plangere pentru plata a peste doua milioane de euro. Ei reclama de la Prokon si o firma asociata acesteia, comisioane de intermediere aparent neplatite”, mai scrie publicatia germana.

Pasii spre insolventa

In luna ianuarie 2013, seful Prokon, Carsten Rodbertus, a semnat cu un partener de afaceri o intelegere privitoare la cumpararea a 43.000 de hectare de padure in nordul Romaniei, la cca 150 de km de granita cu Ucraina. Pretul de cumparare a fi fost stabilit la 140.000.000 de euro, insa tranzactia se pare ca nu a avut loc, dupa informatiile Welt am Sonntag.

Motivele se pare ca sunt legate de nerespectarea unor intelegeri cu partenerul de afaceri, ca si litigiul cu Romsilva din Romania, care a ridicat pretentii asupra terenurilor forestiere si ar fi primit solutie pozitiva, in prima instanta.

Acestia n-ar fi insa primii bani cu care Prokon a cumparat terenuri si paduri romanesti. 80 de milioane de euro din banii investitorilor ar fi fost investiti anterior, un capital care nu se stie daca va putea fi recuperat in cadrul procesului de insolventa. Pentru dezvoltarea afacerilor si achizitiilor din Romania, a fost infiintata o firma in Romania. Formal, Hit Timber SRL e de sine statatoare si teoretic nu ar intra in insolventa firmei-mama, Prokon.

In prospectul care facea reclama investitiei, Prokon Regenerative Energien GmbH scria despre „valoarea materiala padure” si despre faptul ca suprafetele forestiere si padurile in sine, ca potential furnizor de biomasa, asigura capitalul investit.

Investitorii de la Prokon sunt in numar de cca 75.000, la un volum investitional de 1,4 miliarde de euro, sub forma de „drepturi de participatie“ (Genussrechte). Ca furnizori privati de capital, acestia sunt pe ultimele locuri, cand e vorba de recuperat banii de la firma insolventa. Miercurea trecuta, doar 54% dintre depunatori au consimtit sa-si lase in continuare banii investiti, la Prokon. Insa nici renuntarea la participatii nu le aduce mare lucru.

Conform bilantului Prokon Regenerative Energien GmbH, cifra de afaceri in anul 2012 a fost de 410 milioane de euro, iar pierderile s-au ridicat la 171 milioane de euro. Chiar daca profitul operativ a fost de 37 milioane euro, drepturile de participatie au inregistrat minus 7 procente, inscriindu-se pe un trend negativ, dupa cum consemneaza Wallstreet Online.de.

In 22 ianuarie, firma facea in scris promisiuni optimiste si o schimbare a modelului de afaceri. „Ca si pana acum , ne situam bine si avem incredere, ca vom depasi greutatile actuale“ si „Ne este clar ca a venit momentul sa schimbam ceva“, declara Prokon, intr-o scrisoare adresata depunatorilor de capital.

Avocatul Dietmar Penzlin e administratorul provizoriu de insolventa al firmei din Itzehoe. El a anuntat ca activitatea la Prokon continua, nu s-a creat un blocaj de achizitii si livrari, iar angajatilor li se vor plati salariile, inclusiv pentru luna aprilie 2014.

Prokon si partenerii

In anii `90, Carsten Rodbertus, un tip care spune ca venea la intalniri de afaceri in picioarele goale si care isi poarta parul impletit intr-o coada, acum carunta, pana la mijlocul spatelui, inchiria un ogor si planta pe el primele doua turbine eoliene. Apoi, fonda o firma care sa finanteze, dezvolte si administreze parcuri eoliene. Povestea aceasta e relatata de insusi Rodbertus, care strabatea Germania intr-o Dacie Duster, repetand potentialilor investitori istoria inceputului afacerii sale de succes.

La inceput au fost cateva zeci, apoi cateva sute, pentru ca azi sa se ajunga la 75 de mii de oameni, care si-au investit banii la Prokon, in speranta unor rendite promise, de 7-8 procente. PR-ul lui Rodbertus a functionat ca uns, pana la inceputul lui 2013. Pe atunci, ambitiile sale erau la varf. El voia sa adune zece miliarde de euro de la investitori, de zece ori mai mult decat pana atunci. Teoretic, nu stia ce va face cu banii, declarand presei germane ca „Nu avem un tel precis”.

Practic, se pare ca lui Rodbertus si asociatilor sai de interese li se deschisese larg perspectiva unor si mai mari exploatari, de paduri romanesti. Speculand un pic, poate ca li se dusese gandul si la paduri de eoliene, plantate pe coastele defrisate de arbori, din Muntii Carpati.

Procuratura din Lübeck a avut cateva cazuri pe rol, privitoare la seful Prokon, Rodbertus, care a fost in mod repetat suspectat de escrocherie. Se pare insa ca „acuzatiile n-au putut fi dovedite suficient”, dupa cum declara seful compartimentului economic al procuraturii din Lübeck, Werner Spohr, asa ca anchetele au fost scoase de pe rol.

Prokon a luat fiinta in 1995 si are, conform datelor proprii, 1.300 de angajati. Firma administreaza, in Germania si Polonia, 50 de parcuri eoliene, cu 314 turbine, alte cateva ar fi in constructie. La Magdeburg, Prokon are o fabrica de combustibil bio-diesel, iar in Torgau, firma finanteaza o fabrica de paleti, europaleti si cherestea, HIT Holzindustrie Torgau OHG. http://www.hotnews.ro/stiri-international-8624708-linsajul-padurilor-romanesti-fost-brad-ceahlau-ajuns-nemti-rumegus.htm

HIT Holzindustrie Torgau OHG are sediul in Torgau, localitate situata la 50 de km de Leipzig. Firma se prezinta pe homepage-ul din internet, ca membra a Hilmer Lippmann Gruppe. Denumirea pompoasa indica doua firme: Holzindustrie Torgau si WHF Wald Holz Forst. Patronii celor doua firme sunt identici: Günther Hilmer si Karlheinz Lippmann, fiecare detinand jumatate din OHG-uri (n.r. societati comerciale dechise).

Impreuna, firmele ar avea cca 500 de angajati, dintre care peste 60 pentru parcul auto. Principalul produs il reprezinta paletii de unica folosinta si europaletii acceptati in exportul de marfa global. Firma mai produce si comercializeaza scanduri, cherestea si rumegus, pe care le livreaza industriei germane, dar si micilor achizitori.

In 4 iunie 2009, o parte din spatiile de productie si livrare de la HIT au fost mistuite de flacari. Seful firmei declara doua luni mai tarziu, pentru ziarul local, ca asigurarile contra incendiilor, dar si sprijinul politic in acordarea creditelor l-ar ajuta sa tina firma in picioare si sa nu dea afara din angajati.

Un an mai tarziu, in 2010, se pare ca ultimul colac de salvare al firmei il reprezinta capitalul venit de la Prokon Energiesysteme, administrator de turbine eoliene si de bani de la micii investitori. Pe homepage-ul sau, Grupul antreprenorial Prokon promitea „dobanzi atractive“ pentru capitalul investit. In 14 mai 2011, cronometrul depunerilor de capital masura 561.877.183 de euro, adunati din 33.482 de participatii. Mai tarziu, numarul depunatorilor s-a ridicat la 75.000.

Media era de aproape 17.000 de euro, insa investitia putea incepe cu sume foarte mici. Bingo curat, o investitia „verde“ si foarte la moda. In ultimii ani, dar mai ales dupa catastrofa de la centrala nucleara de la Fukushima, energiile regenerabile a ajuns „varf de lance“ in razboiul atragerii de investitori.

HIT OHG a fost lovita puternic de criza economica din 2008-2009, pana cand a fost salvata de Prokon, care i-a preluat datoriile de la banca, transformandu-le intr-un credit pe termen scurt. In 2010, creditarea trebuia sa se incheie, insa au aparut noi provocari. Una dintre ele a fost construirea unei centrale energetice pe baza de biomasa langa Leipzig, insa administratia din Nordsachsen a refuzat, dupa doi ani de tergiversari, acordarea autorizatiei de constructie.

Cea de-a doua a fost infiintarea in 20 ianuarie 2011 a firmei romanesti SC Prokon HIT Timber srl, din Sibiu si creditarea acestei firme-fiice cu 10 milioane de euro. Scopul firmei romanesti este „cumpararea de suprafete de padure si valorificarea lor”, dupa cum se mentioneaza in bilantul HIT OHG pentru anul 2012.

Tot din bilant reiese ca in doi ani, creditat de Prokon, HIT OHG a avut un volum investitional de 135.600.000 de euro. „Ideea de baza a investitiei este transformarea completa a lemnului brut in produse vandabile, cu ajutorul celei mai moderne tehnici de productie”. Produsele de pana acum ale HIT OHG sunt in cea mai mare proportie paletii de unica folosinta si europaletii pentru transport de marfa, produse foarte cautate in Germania. 18 milioane de paleti vrea sa produca HIT Torgau, in 2014.

In rest, HIT a mai vandut lemn brut, ca si rumegus, crescand cifra de afaceri la 97.535.000 de euro, un plus de 10,6% in 2012, fata de anul anterior. In bilantul HIT OHG, pe langa intentiile de a exploata lemn din landul german Saxonia Inferioara, Romania si Polonia apar ca solutii, in realizarea necesarului de lemn din import.

Investitie sau „tun”?

Ca sa rezumam: o firma profilata pe parcuri eoliene aduna bani de la mici investitori, promitandu-le rendite mai mari ca la banca, de peste 7%. Cu o parte din bani scoate din impas, creditand-o, o fabrica de paleti din Germania, care isi pastreaza cei peste 700 de angajati. Lemnul folosit de fabrica germana vine din Polonia si Romania, unde se achizitioneaza suprafete de zeci de mii de hectare de padure. Iar fiindca treburile cu defrisarile romanesti merg foarte bine, se mai infiinteaza in Romania si o firma-fiica, ce se ocupa cu ponturi de cumparat paduri.

Despre increngaturile afacerilor cu paduri si lemn romanesc ale Prokon, s-a scris si in presa romana. „Cea mai mare tranzactie de acest fel s-a incheiat pe 28.06.2011, cand mostenitorii familiei Sturdza au vandut cele 5.418,1 hectare de padure pe care le detineau pe raza comunelor Popesti, Dumesti, Madarjac si Horlesti, incasand 18,8 milioane euro. Mostenitorii vanzatori au fost Elena Sturdza, domiciliata in Bucuresti, Mihai Sturdza, domiciliat in Bucuresti, Dimitrie Sturdza, domiciliat in Elvetia, Dimitri Sturdza, domiciliat in Franta, Ioan Eric Sturdza, domiciliat in Elvetia, dar si Gheorghe Sturdza, domiciliat in satul Ruginesti, din comuna Hangu, judetul Neamt. De asemenea, printre vanzatori apare si reprezentantul familiei Sturdza in judetul Iasi, Neculai Bujor, cu suprafata de 102 hectare de padure”, relateaza cotidianul local de investigatii Buna Ziua Iasi, in editia sa electronica bzi.ro.

„Cumparatorul a fost sucursala unei firme germane din Romania, respectiv SC Prokon Hit Timber SRL, care a platit un pret de 3.500 de euro pentru un hectar […] Contractul de vanzare-cumparare a fost parafat la cabinetul notarial al Ioanei Popescu Tariceanu, sotia fostului prim-ministru. Familia Sturdza a primit titlul de proprietate de la Prefectura judetului Iasi chiar in perioada in care pe functia de prim-ministru era Calin Popescu Tariceanu. Pentru ca a parafat aceasta tranzactie intre mostenitorii familiei Sturdza si firma SC Prokon Hit Timber SRL, Ioana Popescu Tariceanu a incasat un onorariu de 100.000 euro“, mai precizeaza publicatia numita.

In detaliu, despre „Ce se ascunde in spatele celei mai mari afaceri cu paduri din Romania“, au relatat si jurnalistii de investigatie de la RiseProject.

Intrebarea ramane totusi, de ce Prokon si HIT OHG s-au impotmolit si de unde vor fi scoase zecile de milioane euro lipsa, cu care prin insolventa Prokon, 75.000 de investitori din Germania ar putea fi complet pagubiti. Mai ramane intrebarea si ce se intampla cu firma romaneasca HIT-Timber s.r.l., care si ea avea, in bilantul pe 2012, aproape 3.200.000 de euro, minus la adevar. La pierderi figurau, printre altele, peste 900.000 de euro din diferente de curs valutar.

Din 2012, de cand a inceput „balbaiala“ cifrelor, dar si in ce priveste comunicarea publica a Prokon, depunatorii au inceput sa isi retraga banii investiti. Carsten Rodbertus a reactionat si a dat o prognoza care i-a derutat si mai mult, pentru ca promitea profit doar incepand cu anul 2016. La sfarsitul lui 2013, Prokon a trimis o scrisoare investitorilor sai, solicitandu-le sa lase in firma nu doar capitalul depus, ci si dobanzile care li se cuvin si care ar trebui platite la sfarsitul lunii ianuarie. In consecinta, investitorii s-au regrupat: o parte s-au constituit in „Prieteni ai Prokon“, iar altii s-au dus la avocat, cerandu-si banii inapoi.

Ca urmare a insolventei Prokon, banii investitorilor plutesc in ape tulburi. Joia trecuta, Carsten Rodbertus a declarat citat de Die Welt, ca administratorul de insolventa ar fi ajuns la urmatoarea concluzie: „In cazul nostru, drepturile de participatie care intra in procesul de insolventa s-ar putea sa nu poata fi evaluate ca pretentii de plata“.