Interviu Academia Catavencu/Marius Oprea: Orice om sanatos la cap trebuie sa aiba ceva cu comunistii!

Consilier al prim-ministrului pe probleme de securitate, membru al Comisiei „Tismaneanu“, presedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România, Marius Oprea este de profesie anticomunist. Fisa lui de post: tinarul vinator de comunisti.

Sesizari penale pentru 300 de fosti comunisti

Reporter: Ai ce ai cu comunistii!

Marius Oprea: Orice om sanatos la cap trebuie sa aiba ceva cu comunistii!

Rep.: Cu tata, cu mama, ce sa ai?

M.O.: Gindeste-te citi ani din viata ne-au mincat!

Rep.: Lumea e pe imobiliare, pe Bursa!

M.O.: E drept, aceasta lupta poate fi considerata lupta impotriva parintilor nostri. Cum poti sa accepti un om daca el nici macar nu-si cere scuze pentru ceea ce a facut? Or, noi sintem in situatia in care eu nu stiu sa fi venit vreun securist, vreun comunist si sa spuna: „Am dus o viata de rahat, toata viata mea am dat cu bastonul in oameni nevinovati“.

Rep.: in loc sa stai ingropat in crimele comunistilor, bagi un ban in paminturi, in imobiliare.

M.O.: Nu am talentul asta, din pacate! Sint cel mai comunist dintre capitalisti. Am observat ce se intimpla: comunismul s-a privatizat. Ideologia a disparut, unitatea partidului a disparut, dar fostii comunisti, securisti cultiva aceleasi idei in straturile adinci ale societatii, in familiile lor. Sint in banci, in imobiliare, in afacerile profitabile.

Dai deoparte poleiala asta a societatii si dai de un securist, dai de o conserva. Stringind tot mai multe date pe tema asta, din domeniul comunismului, am senzatia ca ne imbolnavim de teoria conspiratiei.

Lupta impotriva comunismului trebuie dusa pina la capat, mai ales acum, cind avem Raportul „Tismaneanu“. Recomandarile Comisiei sint clare, iar Institutul continua investigatiile Raportului „Tismaneanu“, cauta solutii pentru despagubirea in cadre legale a victimelor comunismului.

Rep.: Ati descoperit ceva in plus?

M.O.: Oho! Am facut sesizari penale in legatura cu peste 300 de persoane. Unde-i gasim, documentam ceea ce a savirsit omul in numele comunismului si mergem la Parchetul Militar, fiindca majoritatea sint foste cadre militare. Caz recent, cei care l-au ajutat pe Carlos sacalul in operatiunea impotriva Europei Libere. Aici e vorba de cinci fosti diplomati. Am cerut detalii de la SRI, SIE, Ministerul de Externe.

Culmea este, uite cazul lui Ion Constantin, ca acesti oameni nu exista. Or, Ticu Dumitrescu si cu mine am fost intimpinati la scara avionului de diplomatul Ion Constantin, la Varsovia.

Ei au fost expulzati pentru terorism din Bonn, dupa operatiunea lui Carlos. Nu au fost arestati fiindca aveau imunitate diplomatica. Unde-i gasesti acum? Unul, Mihoc, este la British Petroleum. Serviciile de aici ne-au spus ca nu exista, fiindca ei au fost pastrati ca ofiteri acoperiti. Au fost tolerati chiar de catre serviciile de acum, desi ei au fost expulzati.

Rep.: Acum sint onorabili.

M.O.: Da. Am intilnit la multe reprezentante comerciale securisti dupa Revolutie. Pai, ei tineau in mina tot Comertul Exterior al tarii. Ei stiau si stiu in ce conturi mergea plus-produsul. Ei au stiut la cine sa apeleze spre a-si deschide afacerile de dupa Revolutie. Cei din Occident la ei au apelat, e si firesc, pe ei ii cunosteau.

„Dezgropam mortii“

Rep.: in rest?

M.O.: in rest, unele lucruri sint amuzante, altele tragice. Sa incep cu cele tragice. Mergem, in baza informatiilor noastre, sa dezgropam morti, sa descoperim unchi, frati ingropati dupa executii sumare. Ne-am trezit o data cu o babuta de peste 80 de ani care ne spunea cu lacrimi siroind pe fata ca ala e fratele ei Vasile, impuscat la 17 ani.

Astea sint scenele si astea sint produsul unei chestii logice indicate de Parchet. Nu puteti vorbi de crima daca nu aveti proba materiala a crimei, mortul. Bun, vreti morti? Am inceput in baza informatiilor sa cautam. Am angajat un arheolog, profesionist in necropole, solicitam un medic legist si un procuror, deci avind toate procedurile indeplinite, si dezgropam morti, ii dezgropam pe acesti anonimi, nu?

Anonimi care vorbesc de dincolo de mormint. Nimeni nu s-a gindit la tragedia acestor oameni simpli, ridicati in toiul noptii de acasa si impuscati la capul satului fara judecata. Familiile lor dupa aceea s-au risipit, au trait cosmarul cunoscut. L-au lichidat pe tata, mama a fost trimisa la Canal, copiii bagati in orfelinate. Mii si mii de cazuri din astea.

Rep.: De ce i-au impuscat?

M.O.: Cel mai recent caz, cel din Bistrita, au fost impuscati in mod absurd: s-au sustras prezentarii la serviciul militar. Au fost chemati inainte de Anul Nou si au zis ca vor sa faca Craciunul si Pastele si se duc. Doi pustani. si au trait pe la stina. Cind au coborit cu oile, un consatean, un pustan ca ei, i-a turnat.

Pustanul turnator a facut parte din plutonul de executie. El, cica, l-ar fi impuscat pe acel Vasile de care am povestit, Vasile neavind alta vina decit ca i-a adapostit pe prietenii chemati la armata. Astea sint povestile si e straniu si trist cum ele sint considerate prescrise ca fiind unele ordinare.

Or, crimele astea multe, nu izolate si intimplatoare, pot fi considerate drept crime impotriva omenirii, savirsite pe timp de pace de o armata, fara o ratiune penala, fara judecata. Nu le placeau ochisorii tai. Ce sa mai spun de colectivizare… in sate nu se statea la coada ca sa-ti predai pamintul, au fost sate in pragul revoltei puse la respect prin executie.

Rep.: Procurorii merg mai degraba dupa Elodia, prin funduri de ripa, decit dupa tine sa scoti ciolanele unui anticomunist.

M.O.: Cu banii folositi pentru gasirea Elodiei, toti urmasii celor executati ar fi avut o pensie onorabila pe un an de zile. Sint si parti amuzante… si ceea ce ma reconforteaza este faptul ca avem, aici la institut, o echipa tinara…

„Europa vrea sa stie cu cine are de a face“

Rep.: Te impusca comunistii, daca-i rascolesti, oriciti tineri ai avea in jur.

M.O.: Ma bazez pe faptul ca, pina si cind a fost interesul mare al lui Ceausescu in distrugerea Europei Libere, securistii nu au actionat in mod direct. L-au trimis pe „Laurentiu“ Stolnici sa faca o harta… Chiar si dupa ce au avut toate datele nu au actionat direct. Bun, cind te cheama la ei acasa actioneaza altfel. Ma bazez insa la fel de mult pe faptul ca sint mai cunoscut in strainatate decit aici. Se acrediteaza ideea ca Europa nu mai e interesata de problema asta a comunismului. Fals! Demersurile Institutului sint privite cu mare interes si sint asteptate rezultatele.

Rep.: Chiar? Europa pune stegulete pe APIA, pe Justitie, dar mortii astia par a fi a doua oara ingropati de Europa.

M.O.: Daca noi nu discutam cit ar trebui, nu inseamna ca preocuparea lor nu exista. Europa vrea sa stie cu cine discuta, e derutant sa consideri un român onorabil si apoi sa fie dat in vileag ca un turnator de duzina. Priveste cazul Stolojan. El numai la popularii lui Boc putea merge. Chiar asa, contabilul conturilor lui Ceausescu, mare liberal, in grupul liberal al Parlamentului European?

Rep.: Cum e povestea Stolnici?

M.O.: Jalnica. Stolnici a luat pozitie pe site-ul Academiei Române si a declarat ca Georgescu si N.C. Munteanu sint „agentii Securitatii noastre“, adica ai Securitatii lui. Academia Româna a pus pe site-ul ei, este civilmente responsabila.

Rep.: N.C. Munteanu, cinci secunde, a gresit si el?

M.O.: Pai, raportarile lui N.C. Munteanu sint false. Varul lui i-a facut dosar fals. Tot dosarul este fals. E unul facut la norma. Varul lui, lucratorul Securitatii care i-a facut dosarul, a declarat singur asta.

„Tariceanu bea ceai de fructe si hotaraste repede“

Rep.: De ce esti pe linga Tariceanu si nu pe linga Basescu?

M.O.: Chiar daca a tinut spatele Raportului „Tismaneanu“, Basescu ramine un om al sistemului.

Rep.: De ce a facut-o?

M.O.: Din ratiuni politice. Toata intelighentia româna a trecut de partea lui. De ce? Eu am fost de trei ori la Cotroceni pentru a-l determina sa faca acest pas. Mi se transmitea prin Claudiu Saftoiu ca presedintele Basescu nu e interesat de asa ceva, fiindca „el a dus-o bine sub comunism, avea blugi, bani, casete video“. Ceea ce spun e un citat. Martorul meu este Radu Ioanid de la Muzeul Holocaustului. Dupa ce am auzit acest raspuns, am mers la Tariceanu. Prim-ministrul a fost convins in doua minute. „De ce v-ati decis asa repede?“, l-am intrebat. „Ba, Mariuse, nici membru de partid nu am apucat sa fiu.“

Rep.: Ta-su vitreg a turnat.

M.O.: Habar nu a avut ce a facut ta-su vitreg si nu-l putem judeca pe el pentru ce a facut ta-su vitreg.

Rep.: Basescu nu are.

M.O.: Basescu si Iliescu fac parte din aceeasi categorie ciudata de personaje politice. Ei nu par ingrijorati de stergerea trecutului lor de catre cineva.

Rep.: De ce esti veninos cu Basescu?

M.O.: Cum sa nu fiu? Basescu a avut dosar. Dovada? Procesul-verbal prin care se transfera acesta dintr-o parte in alta. Un om caruia i-a disparut dosarul poate fi descoperit dupa documente auxiliare, documente ce pot fi gasite in dosarele altora. Nu cred in schimbarile radicale, in schimbarea unui om, chiar daca Basescu a citit Raportul „Tismaneanu“.

Eu cred in povestea aia cu lupul, blana si naravul. Cred ca momentul in care a inteles forta publica a demersului anticomunist a fost huiduiala aplicata la CNSAS. Basescu venise sa-l sustina pe Turianu. Turianu? El este omul care a bagat in lege sintagma „politie politica“, sintagma care creeaza atitea probleme.

„Politie politica? Nu! Abuzuri contra drepturilor omului“

istodor@catavencu.ro

Versiunea audio – pe www.catavencu.ro.

Integral in Academia Catavencu.