INTERVIU Când evaluarea SpaceX este de 1,75 trilioane de dolari, de 28 de ori mai mare decât indicele S&P 500, un influent bancher le explică românilor cum pot recunoaște o bulă
Va fi o săptămână istorică pentru investitorii la bursă. SpaceX se lansează la bursă vineri, 12 iunie. OpenAI și Anthropic vor urma în câteva luni. Cum să vedem dincolo de suprafața entuziasmului explică Igor Pejic, autor și om de finanțe, într-un dialog cu HotNews.
Igor Pejic este autor și strateg în tehnologie. Cărțile sale, premiate de publicații ca Financial Times, The New York Times, American Banker, Forbes și Bloomberg au devenit foarte prizate de publicul larg.
Igor Pejic. Foto: Linkedin
Suntem într-un moment aparte. Într-un articol din revista Barron’s intitulat „Dacă merge ca o bulă și sună ca o bulă, atunci probabil este o bulă”, Andy Serwer susține că piețele prezintă din ce în ce mai mult caracteristicile unei bule bursiere clasice.
Exemplul pe care îl folosește este ilustrativ. Evaluarea așteptată a SpaceX este de 1,75 trilioane de dolari, ceea ce reprezintă de aproximativ 94 de ori veniturile sale din 2025. Acesta este un multiplu de aproape 28 de ori mai mare decât indicele S&P 500.
Când „toată lumea vorbește, indiferent dacă are sau nu habar”
Pe scurt, Igor Pejic analizează ce se întâmplă astăzi și spune că o bulă se formează atunci când:
Entuziasmul publicului depășește cu mult productivitatea.
Narațiunea mediatică celebrează fondatorii.
Când toată lumea – inclusiv cei care habar nu au despre subiect – vorbește despre asta.
Dar conversația cu Igor Pejic e mult mai interesantă decât acest rezumat imperfect.
El vorbește despre „atracția noastră naturală pentru noutate” – confirmată de un număr crescând de articole pe rețelele sociale despre puterea transformatoare a unei tehnologii. Această creștere duce la formarea bulei.
În viitoarea sa carte, el dedică un capitol întreg („Atenție la frenezia media”) acestui aspect. Atunci când un fondator sau o tehnologie devine favorita presei – investitorii înnebunesc.
El dă ca exemplu cazurile celebre: Elizabeth Holmes (Theranos), Sam Bankman-Fried (FTX) și Charlie Javice (Frank). Toți trei au fost senzații mediatice înainte de prăbușirile spectaculoase, spune Igor.
Igor Pejic, despre diferența dintre bulele productive și bulele neproductive
HotNews: Domnule Igor Pejic, cum să recunoștem o bulă tehnologică? Igor Pejic: O bulă se formează atunci când prețurile activelor tehnologice cresc nesustenabil de rapid și nesustenabil de mult.
În ciuda a ceea ce susțin mulți experți, în cazul tehnologiei cu adevărat inovatoare este foarte dificil să identifici în mod fiabil o bulă înainte ca aceasta să explodeze.
Dar cel mai important lucru este să faci distincția între bulele productive și cele neproductive sau bulele speculative. Acestea din urmă sunt determinate pur și simplu de speculații, fără o valoare comercială reală.
-Ce sunt bulele productive și cele neproductive? –Bulele productive sunt cele care lasă în urmă infrastructură sau capacități durabile, chiar și după ce frenezia financiară se prăbușește. De exemplu, prăbușirea dot-com.
Da, evaluările au fost umflate extrem de mult și majoritatea companiilor au ajuns la zero. Dar boom-ul a finanțat instalarea cablurilor de fibră optică, construirea de centre de date și adoptarea în masă a internetului ca platformă.
Bula a fost distructivă din punct de vedere financiar, dar generativă din punct de vedere tehnologic. Ceva real și durabil a fost construit cu tot acel capital.
Bulele neproductive nu lasă nimic în urmă. Banii intră, prețurile cresc, iar când se termină, nu există nicio infrastructură nouă, nicio schimbare în comportamentul utilizatorilor, niciun substrat tehnologic pe care să se construiască următorul val. Metaversul e cel mai bun exemplu în acest sens.
Testul practic pentru a distinge cele două este: Ce va rămâne în urmă? Și mai precis – volumele investițiilor sunt egalate de adopția reală?
Avertismentul celor „prea mari pentru a eșua”
-Cine câștigă, de fapt, dintr-o revoluție tehnologică? –Revoluțiile tehnologice sunt pulsul capitalismului. Indiferent cât de puternici sunt actorii existenți pe o piață, schimbările tehnologice disruptive răstoarnă piețe întregi. Noii parveniți pot deveni noii căpitani ai economiei. Destinul unor giganți precum Nokia, IBM sau Kodak este bine cunoscut. Toți au fost considerați prea mari pentru a eșua, dar au fost redusi la dimensiuni minuscule de tehnologii care nu numai că au schimbat produsele, ci și însăși natura concurenței.
Acestea fiind spuse, unii dintre giganții tehnologici de astăzi au devenit remarcabil de rezistenți. Companii precum Google, Microsoft și Amazon au dominat noile valuri tehnologice.
Le folosesc pentru a-și consolida poziția, în loc să o piardă. Dar acestea sunt doar cele mai capabile companii. Unii membri ai clubului Big Tech au eșuat în mod repetat în diversificare și ar putea avea în cele din urmă soarta giganților anteriori în următoarele revoluții tehnologice.
Jucătorii mari apar când apare adopția
-Cum identifici următorul val de creștere înainte ca acesta să devină evident pentru toți ceilalți? –Tu determini vectorii de tendințe pe termen lung și pui pe radarul tău tehnologic fiecare tehnologie de vârf care abordează aceste tendințe. Le urmărești îndeaproape pentru a observa (înaintea altora) când potențialul lor începe să se realizeze.
Atunci când adopția începe să se manifeste, acesta este momentul în care apar primii jucători importanți.
„Mainstream-ul, pe de altă parte, este intransigent”
-Cum poți anticipa care vor fi marile descoperiri tehnologice și ce va ajunge la gunoiul istoriei? –Cercetările empirice arată că undeva între 10-20% din piața totală ajunge la gunoi. Deși pasionații de tehnologie și cei care adoptă rapid tehnologia reprezintă un prim indicator bun al succesului unei tehnologii, ei nu sunt adevăratele teste. Sunt mai înclinați să încerce lucruri noi și sunt mai toleranți cu erorile și deficiențele.
Mainstream-ul, pe de altă parte, este intransigent. Este nevoie de mai mult pentru a convinge acest segment și a depăși prăpastia.
„Paradoxul productivității”
-De ce confundă adesea investitorii o tehnologie revoluționară cu o investiție bună? –Diferențiatorul cheie este momentul în care apare. O tehnologie poate transforma societățile, economiile și viața de zi cu zi, chiar dacă financiar vorbind, ea ar putea oferi randamente negative investitorilor.
Mai mult, tehnologiile suferă de ceea ce se numește „paradoxul productivității”. Nu numai că durează mult timp până se văd randamente pozitive, dar chiar și câștigurile de productivitate durează ani și decenii pentru a le vedea.
Motorul electric a avut nevoie de 30 de ani de la debutul său în fabrici pentru a deveni mai eficient decât motorul cu aburi.
Laureatul Nobel Robert Solow a glumit în 1987 că „poți vedea era computerelor peste tot, dar nu și în statisticile de productivitate”.
Iar inteligența artificială există din anii 1950, dar productivitatea a explodat și averile s-au făcut abia în anii 2020.
Înainte de a investi bani într-o tehnologie emergentă, investitorii ar trebui, așadar, să se întrebe întotdeauna: Este tehnologia mai eficientă decât alternativa consacrată? Dacă nu, ce alte descoperiri sau evoluții ale pieței sunt necesare pentru ca acest lucru să se întâmple?
O tehnologie nu construiește niciodată de una singură
-Cum distingi o tendință trecătoare de o schimbare profundă și de durată? –O tendință (sau o modă) trecătoare este adesea determinată de exagerări și dispare odată ce noutatea dispare sau economia eșuează.
O schimbare structurală (sau megatendință) modifică fundamental industriile, economiile sau societatea de-a lungul deceniilor, fiind determinată de forțe ireversibile precum tehnologia, demografia sau geopolitica.
O schimbare structurală este de obicei construită pe baza mai multor tehnologii, nu doar a uneia singure. De exemplu, era digitală este construită pe microcipuri, dar și pe software, conectivitate la internet, tehnologie mobilă și algoritmi de inteligență artificială.
