Care sunt efectele mai puțin cunoscute ale scăderii nivelului apei Dunării a explicat, într-un dialog cu HotNews, cercetătorul Albert Scrieciu de la Institutul GeoEcoMar, care coordonează Departamentul de cercetări interdisciplinare ale mediului fluvial.
Ați avut un sezon de schi modest în Alpi și în Austria? Asta are legătură cu ce se întâmplă acum.
Fenomenele invizibile publicului, dar măsurate de specialiști, care însoțesc scăderea nivelului Dunării.
De ce, dacă plouă mult acum, nu ajută Dunărea.
Dacă doriți să sprijiniți presa independentă, puteți deveni membru al HotNews Premium.
Cumpărăm energie electrică din Ucraina, iar premierul țării ne roagă să consumăm mai puțin. Totul pornește de la problemele de la Cernavodă, de la criza provocată de scăderea nivelului Dunării, care se apropie de nivelul istoric minim din 1985.
Dar cauzele și consecințele sunt mult mai extinse. Mai multe despre acest subiect am discutat cu cercetătorul Albert Scrieciu de la Institutul GeoEcoMar, care coordonează Departamentul de cercetări interdisciplinare ale mediului fluvial.
„În Austria, cantitatea de zăpadă a fost cu 20-30% mai scăzută decât media anuală”
– Domnule Albert Scrieciu, se speculează foarte mult pe tema cauzelor scăderii nivelului Dunării. Care este explicația pentru care apa este atât de scăzută? – Albert Scrieciu: Am văzut și eu în mass-media tot felul de scenarii. În cadrul Departamentului pe care îl coordonez la GeoEcoMar avem un proiect care monitorizează apa pe fluviul Dunărea, ceea ce înseamnă că an de an mergem pe teren trei săptămâni – o lună și facem măsurători de debite, nivelul apei, batimetrie, sedimente în suspensie și așa mai departe, iar toate aceste probe sunt transmise către laboratoarele noastre de geochimie și biologie unde se fac analize. Rezultă un raport trimis către minister și principalii factori decizionali.
De asemenea, începând cu anul trecut împreună cu colegii de la GeoEcoMar, dar și de la Universitatea „Life Sciences” din Viena lucrăm la un articol științific unde am modelat parametrii fizici ai apei ținând cont de dependențele legate de apă și de distribuția apei pornind de la Dunărea de sus până la Dunărea de jos.
Și dacă plouă mult, acum, nu ajută Dunărea
– Ce spun aceste rapoarte? – În primul rând, trebuie să avem în vedere faptul că iarna 2025-2026 a fost una foarte săracă în precipitații. Cel puțin în Austria, cantitatea de zăpadă a fost cu 20-30% mai scăzută decât media anuală. Acea cantitate de zăpadă avea un rol semnificativ în a alimenta, pe o perioadă destul de lungă, debitul Dunării.
În același timp, am avut o primăvară foarte secetoasă, o vară foarte călduroasă, cu o presiune atmosferică foarte ridicată. Asta înseamnă o cantitate foarte redusă de precipitații care s-au manifestat de-a lungul Dunării, în Austria, Slovacia, Ungaria, Bulgaria. Toți acești factori corelați ne-au adus în situația în care suntem astăzi, unde vorbim despre un debit al Dunării apropiat de minimul istoric.
Este foarte important să reținem că o cantitate chiar și foarte mare de precipitații căzută în România, cum s-a întâmplat în ultimele luni sau ultimele săptămâni în partea de sud a țării, nu are o influență semnificativă asupra debitului Dunării.
Dunărea își adună afluenții din 10 țări, de aceea este foarte important să avem o cantitate considerabilă de precipitații în partea de sus a fluviului și în cea de mijloc.
Un alt factor foarte important este evapotranspirația, care reprezintă cantitatea de apă care se evaporă datorită temperaturilor foarte mari și a radiațiilor solare.
„O probabilitate foarte mare de a se repeta în viitor”
– Dar nu a fost o situație previzibilă? Pare că ne-a luat prin surprindere, deși am văzut care era situația țărilor din amonte. – Este destul de greu de prevăzut acest scenariu. Avem de-a face cu schimbări climatice care fac destul de dificilă misiunea de a prezice care va fi debitul Dunării.
Nu cred că putem neapărat să arătăm cu degetul pe cineva că nu și-a făcut treaba, ci mai degrabă să încercăm să învățăm din asta.
Există niște semnale de alarmă, iar pe viitor să ținem cont de ele și să ameliorăm acest risc. Pentru că, din păcate, este un risc care are o probabilitate foarte mare de a se repeta în viitor.
E plauzibil ca apa Dunării să fi fost reținută în lacurile de acumulare pentru hidrocentrale din Austria și Germania?
– Au existat zvonuri că apa ar fi fost reținută în lacuri de acumulare din Austria și Germania, care au mai multe hidrocentrale pe Dunăre (n.r.- 13 Germania, 10- Austria). Este plauzibil aceste scenariu? – Nu cunosc regulamentul de exploatare al hidrocentralelor respective, m-aș feri să-mi dau cu presupusul. Totodată, cred că există un nivel de colaborare și de dialog între omologii din fiecare țară în parte, între cei care exploatează lacurile și hidrocentralele de pe Dunăre. Sau între Apele Române și instituția similară din Austria.
– Practic, vreți să spuneți că dacă ar fi existat așa ceva s-ar fi aflat la nivel guvernamental în România. – Bineînțeles, apoi avem și Comisia Internațională pentru Protecția Dunării, cu sediul la Viena, care monitorizează ce se întâmplă de-a lungul Dunării la fiecare 5 ani. Această organizație, cu siguranță, are un cuvânt de spus și dacă s-ar întâmpla un astfel de scenariu.
Care sunt efectele scăderii apelor Dunării
– S-a vorbit foarte mult despre criza energetică sau despre problemele de navigație, dar cu siguranță există și alte efecte, mai puțin vizibile dar poate mai grave, ale scăderii nivelului Dunării. – Da, e vorba de necesarul de apă pentru alimentarea populației sau pentru irigații. De asemenea, reducerea umidității solului sau scăderea nivelului apei freatice.
– Care este legătura dintre nivelul Dunării și apa freatică din sol? – Un râu și acvifer comunică dintre ele de cele mai multe ori. Dacă fluviul Dunărea are un nivel mai ridicat, avem o curgere în subteran în acvifer, datorită porozității și permeabilității solului. Practic, acviferul freatic este alimentat cu apă din Dunăre.
În momentul în care debitul în Dunăre scade foarte mult, este posibil să vedem un efect reversibil, adică acviferul să alimenteze cursul Dunării.
Problema cu fântânile
– Deci, practic, putem să vorbim de oameni care rămân fără apă. – Va scădea nivelul adâncimii apei în foraje, în puțuri, în fântâni. Un alt efect, de care vorbeam mai devreme, este scăderea umidității solului. În cadrul institutului, avem o serie de proiecte prin care monitorizăm atent astfel de parametrii. Unul dintre proiecte este în zona Dăbuleni-Cetate, unde am montat o serie de senzori care măsoară umiditatea solului.
Am ajuns la concluzia că, cel puțin în 2026, am avut foarte multe zile în care umiditatea în sol, la nivelul rădăcinilor plantelor, a fost foarte, foarte scăzută.
– Și ce înseamnă acest lucru? – O productivitate mult mai scăzută în ceea ce privește sectorul agricol, un necesar mai mare de irigații și un efort suplimentar de a asigura alimentarea cu apă a populației.
Bineînțeles, să nu uităm și biodiversitatea.
Riscurile din viitorul imediat
– Dacă monitorizați situația de mult, aș vrea să vă întreb, din datele pe care le aveți, cum arată trendul în anii următori? Este unul alarmant? – Trendul, într-adevăr, este unul negativ. Și noi urmărim ce s-a întâmplat de 30 de ani și vedem că discutăm de la an la an de un nivel din ce în ce mai scăzut al Dunării, de un debit din ce în ce mai mic.
Avem temperaturi extreme care doboară recorduri de la an la an, în mare măsură toate acestea se datorează schimbărilor climatice, dar în același timp sunt și efectele impactului antropic. Practic, resimțim și o serie dintre măsurile care au fost implementate de-a lungul timpului, de-a lungul Dunării.
În ce măsură intervenția umană a contribuit la criza Dunării
– Despre ce măsuri vorbiți? Presupun că sunt cele luate în perioada comunismului. – Vorbim despre deconectarea fostei lunci inundabile a Dunării. În momentul în care a apărut ideea de a deconecta aceste lunci prin îndiguirea Dunării, prin asanarea zonelor respective și introducerea lor în circuitul agricol, deja Dunărea a fost canalizată. Până atunci avea un contur neregulat, care era inundat destul de des.
Închipuiți-vă că, în trecut, aceste zone acționau și ca niște zone rezervă, unde apa putea fi acumulată la niveluri și debite foarte mari, iar în momentul în care apa din Dunăre începea să scadă, putea fi alimentat natural cu apă din aceste zone umede din fosta lungă inundabilă.
Ori în momentul de față nu putem vorbi despre o lungă inundabilă a Dunării activă, decât niște porțiuni foarte mici.
După aceea, iarăși e foarte important să discutăm și despre nevoile noastre în ceea ce privește resursa de apă. Avem nevoie de o cantitate din ce în ce mai mare de apă, fie din apa de suprafață, fie apă din subteran.
Despre efectele asupra Deltei Dunării
– De ce? Adică cum au crescut nevoile de apă? – Prin activitatea economică, dar și prin activitatea casnică. Confortul pe care ni-l dorim cu toții înseamnă un necesar mai mare de electricitate. Electricitate care se produce, fie prin hidroenergie, fie prin metodele convenționale de a produce electricitate. Și toate astea se traduc în niște presiuni din ce în ce mai mari pe care noi le-am pus de-a lungul timpului asupra fluviului Dunărea.
– Există efecte și asupra Deltei Dunării? – Bineînțeles, acest nivel scăzut și acest debit foarte scăzut al Dunării își propagă efectele mai departe și către Delta Dunării. Acolo, anumite canale sau lacuri pot fi deconectate de la canalele principale, de la brațele Dunării și atunci putem ajunge inclusiv la scenarii în care acestea pot seca. Asta înseamnă, din păcate, pierderea biodiversității. (n.r.- din cauza acestor depuneri, apele din Delta Dunării rămân fără oxigen, iar peștii mor).
De asemenea, din cauza debitului scăzut, se pot depune sedimente, iar acestea pot genera bare de nisip, dune, pot înfunda canale sau întrerupe conexiuni cu diferite canale, diferite zone umede.
Ce se întâmplă acum după, detonarea stâncii Pârjoaia din Dunăre
Detonare controlată pe Dunăre în județul Călărași, 3 august 2026. Sursă foto: Inquam Photos / George Călin
– Luni, a fost detonată stânca de la Pârjoaia de pe Dunăre. De ce a fost necesară această lucrare? – Această formațiune stâncoasă era un obstacol. În momentul în care apa întâlnește acest obstacol, cumva este deviată către Brațul Bala și nu către Dunărea Veche. Autoritățile statului au încercat și, din câte am înțeles, au și reușit detonarea acestei formațiuni stâncoase tocmai pentru a înlătura această barieră care devia un volum semnificativ de apă către Brațul Bala. După înlăturarea acestei bariere, vom avea de-a face cu un volum mai mare de apă și cu un debit mai mare care va merge pe Dunărea Veche către centrala nucleară.
De asemenea, și cele patru barje despre care am auzit că vor fi scufundate la gura Brațului Bala, au rolul tocmai de a crea un fel de barieră în calea apei. Deci, ar trebui să avem efectul cumulat a doi factori. Pe de o parte, înlăturarea acestui obstacol care devia curgerea către Brațul Bala, instalarea a două sau patru barje care au un rol de barieră în reducerea debitului.
Ce fac alte state dunărene
– Cum arată viitorul? – Este destul de greu de previzionat, dar, uitându-mă zilele acestea la ce se întâmplă la noi și discutând și cu colegi care sunt direct implicați în această problemă, concluzia e că putem învăța să colaborăm mai bine. Avem experți care pot face modelări și pot trage semnale de alarmă și propune soluții la problemele cu care ne confruntăm.
Dar aceste scenarii nu pot fi punctuale. Din păcate, ceva ce facem într-un singur punct nu poate rezolva problema necesarului de apă de-a lungul întregului fluviu. De asemenea, este necesară o mai bună comunicare între instituții.
Una dintre soluții este reconectarea fostei lunci inundabile a Dunării cu fluviul. În cadrul proiectelor noastre, am avut zone pilot unde am reconectat anumite sectoare din fosta lunca inundabilă a Dunării cu fluviul. Sunt multe astfel de zone cu potențial de a fi reconectate cu Dunărea și de a fi transformate în zone umede, care mai târziu să servească ca o sursă de apă pentru cursul principal al fluviului.
– S-ar putea face practic niște rezervoare de apă pentru astfel de situații. – Putem spune și așa.
– Ce fac alte țări și putem și noi învăța de la ele? – Suntem implicați în proiecte cu consorții internaționale sau cu universități. Unii dintre parteneri au implementat astfel de soluții, iar rolul lor este de a ne ajuta și pe noi să le testăm.
Abonează-te
Rațiunea, înapoi!
Înțelege cele mai importante evenimente politice, naționale și internaționale, prin analize echilibrate, realizate de jurnalistul Gabriel Bejan.
Abonează-te la Newsletter
Rațiunea, înapoi!
Înțelege cele mai importante evenimente politice, naționale și internaționale, prin analize echilibrate, realizate de jurnalistul Gabriel Bejan.
Felicitări! Te-ai abonat la „Rațiunea, înapoi!”.
Abonat
Confirmă abonarea pe e-mail.
Apasă pe linkul din email pentru a primi edițiile.
