INTERVIU Cu ce rămânem după 10 ani cu Klaus Iohannis? „Are un merit foarte serios, numai că e singurul”
Cum arată bilanţul celor 10 ani petrecuți de Klaus Iohannis la Cotroceni? Istoricul şi profesorul de ştiinţe politice Stelian Tănase vorbeşte, într-un interviu pentru publicul HotNews, despre succesul şi eşecurile „celui mai impopular preşedinte român la final de mandat”.
- „Klaus Iohannis va rămâne în conştiinţa publică nu pentru ce-a făcut timp de 10 ani, ci pentru cum a plecat după 10 ani, cu o imagine negativă ca o piatră de moară de gât”.
- Care e cel mai important succes? „Faptul că a ţinut ţara pe direcţia Vest. Dar e singurul merit”.
- Istoricul îi reproşează preşedintelui ceea ce califică drept „dispreţul pentru români”: „El rămâne un biet profesor de liceu de provincie, n-a depăşit acest statut. Ce-i dă dreptul să se uite de sus la poporul lui?”.
- Eșecurile lui Klaus Iohannis, în opinia lui Stelian Tănase: „România educată”, lupta pentru justiţie şi raportarea la PSD. „Nimeni nu a simţit sprijinul sau interesul pentru învăţământul românesc, corupţia e mai mare ca acum 10 ani, iar cârdăşia PSD-PNL, pe care el a cultivat-o şi a încurajat-o, a fost o eroare foarte gravă care a dus la situaţia de acum din alegeri”.
Klaus Iohannis a părăsit miercuri postul de preşedinte al României. Luni, și-a anunțat demisia după ce partidele din opoziție au declanșat procedura de suspendare a sa din funcție. „Pentru a scuti România și pe cetățeni de acestă criză, de această evoluție inutilă și negativă, demisionez din funcția de președinte al României. Voi pleca din funcție poimâine, pe 12 februarie. Dumnezeu să binecuvânteze România!”, a spus Iohannis.
Klaus Iohannis este primul președinte din istoria României care şi-a dat demisia din funcție.
Ce rămâne după 10 ani, o lună și 21 de zile în care Klaus Iohannis s-a aflat în cea mai importantă funcţie din România? Istoricul şi profesorul de ştiinţe politice Stelian Tănase a făcut un scurt bilanţ al prestaţiei preşedintelui în cele două mandate. „Este cel mai impopular preşedinte român la final de mandat”, consideră acesta.
„Pe noi, pe propriul lui popor, ne consideră inferiori, ne detestă”
HotNews.ro: Cum credeţi că-l va reţine istoria pe Klaus Iohannis?
Stelian Tănase: Preşedintele absent. Mutulică. Sigur, s-ar putea ca perspectiva foarte critică din prezent – pentru că e cel mai impopular preşedinte român la final de mandat -, să se schimbe. Sunt convins că după 10 ani, dacă vine un preşedinte mai slab şi mai panglicar, opinia despre Klaus Iohannis se va schimba. Ştiţi, preşedinţii una spun până ajung la Cotroceni şi altul e discursul când sunt deja instalaţi. Deci s-ar putea să avem un preşedinte tot la fel, cu două discursuri, să devenim nemulţumiţi de el şi doar în acest caz să-l regretăm pe Iohannis. Pentru că nu-i obligatoriu că ce urmează va fi mai bun decât ce-a fost. În funcţie de cum va dori electoratul, putem să cădem şi mai jos. Dar eu cred că preşedintele Iohannis va rămâne în conştiinţa publică nu pentru ce a făcut timp de 10 ani, ci prin cum a plecat după 10 ani.
– Cum înţelegeţi încheierea acestui mandat printr-o demisie?
– Dacă făcea acest gest în decembrie, după alegerile parlamentare, ar fi fost foarte bine şi pentru el, şi pentru ţară. Nu ar mai fi prelungit criza asta inutilă. Dar faptul că abia acum s-a hotărât să plece – şi asta, doar la ameninţarea suspendării lui de către Parlament – e foarte târziu şi nu-i foloseşte. Pleacă având o imagine negativă ca o piatră de moară de gât.
„Cred că e un merit foarte serios, numai că e singurul”
– Care e, totuşi, cea mai mare reuşită a Preşedinţiei României în ultimii 10 ani?
– Faptul că a ţinut ţara pe direcţia Vest. A avut o mână destul de fermă, busola a arătat bine nordul, iar România a avut un parcurs stabil spre Occident, politică recunoscută şi de către parteneri. Asta a fost principala chestiune pozitivă care se poate spune despre Iohannis. Puteţi vedea că acum există destul de mulţi lideri politici care privesc spre Est, spre Rusia, spre Putin. Şi suntem foarte doriţi acolo.
Ce faceţi dacă iese Georgescu preşedinte şi dacă AUR face guvernul? Vă duceţi spre Moscova sau vă duceţi spre Bruxelles, după părerea dumneavoastră? Şi Iohannis putea să facă, aşa cum zice Călin Georgescu, o politică de balans, aşa-zis independentă. Şi cu unii, şi cu alţii. Nu merge! În lumea de astăzi, atât de fragmentată, trebuie să spui foarte clar ce vrei şi cu cine eşti. Cine te simte că eşti în două luntri te şi lasă singur. N-are nimeni timp de tine, să ştiţi, că n-avem un statut special. Aşadar, cred că acesta e un merit foarte serios, numai că e singurul. Ce altceva ai putea spune? A susţinut vreo lege bună? A impus o anumită linie într-un anumit domeniu? Dimpotrivă, absenţa lui, faptul că nu s-a implicat e ceea ce caracterizează ultimii 10 ani. Nu s-a implicat în nimic, n-a dus la capăt niciun proiect.
„Au fost momente în care societatea avea nevoie de un mesaj din partea preşedintelui”
– Dar cel mai mare eşec al celor două mandate?
– Aici sunt mai multe, dar principalul este absenţa lui din viaţa publică. Au fost momente în care societatea avea nevoie de un mesaj din partea preşedintelui – că de-aia l-a ales preşedinte, iar asta intră în fişa postului. Or, el a lipsit, fie că era în străinătate, fie că era în concediu, fie că n-avea chef să iasă de la Cotroceni. Aşa că eu cred că demisia aceasta şi, în general, finalul lui penibil reprezintă efectul acestei absenţe îndelungate. Se spune că tăcerea te face filosof, dar pe el l-a făcut şomer.
– Credeţi că popularitatea lui ar fi fost alta acum dacă ar fi comunicat mai mult?
– E adevărat, el n-a fost nicio clipă un om politic popular, deşi a avut peste 6 milioane de voturi la alegeri. Pentru că nu e un tip charismatic. Când urcă pe o scenă, lumea se întoarce cu spatele. Nu transmite nimic, e ca un elefant. Nu e comunicativ, nu e empatic. Dar nici n-a acceptat să-l învețe vreun consilier, nu cred c-a făcut vreun training despre cum să câştigi bunăvoinţa oamenilor. Oratoria se învaţă în universităţi, iar el trebuia să ia lecţii, să înveţe să se adreseze sălilor, fie că e o mână de ziarişti într-o conferinţă de presă, fie că e un stadion. El habar n-are şi nici nu are talent, cum are Crin Antonescu, de pildă. Sigur, un demagog, dar cu vorbele la el, cum se zice în Bariera Vergului.
Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem – pe Iohannis îl interesează oamenii doar când are un interes. De fapt, îi sunt indiferenţi. Îi suntem indiferenţi. Mai mult, impresia mea e că pe noi, propriul lui popor, ne consideră inferiori, ne detestă. E un dispreţ total faţă de oameni.
Până şi luni, când şi-a anunţat demisia, a vorbit cu dispreţ. Eu înţeleg că era amărât, dar de unde acest dispreţ? Se crede mai grozav? Păi, e un biet profesor de liceu! Ce facem cu toţi universitarii care au doctorate şi predau prin Occident, nivel la care Iohannis n-a ajuns niciodată? El rămâne un biet profesor de liceu de provincie, n-a depăşit acest statut. Ce-i dă dreptul să se uite de sus la poporul lui?
România Educată? „Un marketing politic. Nu există nici măcar o nouă lege coerentă“
– Cum evaluați „România Educată”, principalul proiect de țară al lui Klaus Iohannis?
– Eşec total. Aveam astăzi tot atâtea closete în curtea şcolii ca acum 10 ani. Nu s-a ocupat deloc de educație, trebuie să fim oneşti. Nu sunt investiţii mai mari în educaţie, nu există nici măcar o nouă lege coerentă, bugetele sunt tot atât de mici.
El doar a vrut să facă pe profesorul. Vezi, Doamne, dacă vine din învăţământ, se pricepe la educaţie. A fost doar marketing politic. Nu se pricepe deloc. Şi vă spun asta în calitate de profesor, după felul în care este perceput în universităţi şi în şcoli. Nimeni nu a simţit interesul sau sprijinul preşedinţiei pentru învăţământul românesc.
– O altă temă centrală a fost lupta împotriva corupţiei.
– Nu s-a luptat cu nicio corupţie, domnule, hai să fim serioşi! A lăsat de izbelişte Justiţia, unde oamenii au făcut ce-au vrut şi ce-au putut. Şi mă gândesc numai la privilegiile enorme date sub privirea impasibilă a lui Iohannis – asta pentru că avea şi el nişte procese cu nişte case şi nu voia să se pună rău cu magistraţii. Eu cred că justiţia trebuie îndreptată într-o anumită direcţie, trebuie să-i dai un anumit format. Nu poţi să permiţi o evoluţie spontană, după voia unui ministru sau a altuia, a unui judecător sau a altuia.
Nu înţeleg asta ca pe un amestec în justiţie, în sentinţe, în numiri. Dar era nevoie de o îndrumare, de o direcţie. Iar acum cred că e mai mare corupţia decât era acum 10 ani, iar oamenii au mai puţină încredere în actul de justiţie. Eu, de pildă, n-am fost niciodată convins de sentinţele care mi s-au dat. Sigur, la mici procese, ca ale scriitorilor. Dar eu nu am încredere în justiţie mai ales după ce citesc trăsnăile care se întâmplă acolo.
„Asta a fost cea mai mare greşeală a lui”
– Cum înţelegeţi faptul că, în mandatul său, PSD a ajuns la putere, iar preşedintele a numit cei mai mulţi premieri social-democraţi?
– Asta a fost cea mai mare greşeală a lui. Cârdăşia PSD-PNL, pe care el a cultivat-o şi a încurajat-o. A fost o eroare foarte gravă, care a dus la situaţia de acum din alegeri. Ascensiunea lui Simion şi a lui Georgescu sunt efecte ale politicii lui Iohannis, i se datorează în primul rând lui. Dacă ambele partide mari sunt la putere, sunt într-o cârdăşie, iar percepţia e că fură mână-n mână, cu dragoste, prin toate judeţele. Atunci, oamenii nu mai unde să se plângă, nu mai au de unde să obţină sprijin să-şi rezolve problemele. Or, asta e terenul perfect pentru un partid extremist, care adună aceste nemulţumiri. Apar inevitabil asemenea fenomene care distrug sistemul politic. Dacă ar fi fost un partid la putere, iar unul în opoziţie, ar fi existat o ecuaţie clară, iar oamenii ar fi putut alege.
– Ce aşteptări aveţi de la următorul preşedinte?
– Să nu facă erorile lui Traian Băsescu şi ale lui Klaus Iohannis. Am avut 20 de ani de preşedinţii ratate. Mi-aş dori să avem parte de altceva, dar, din cei care sunt acum pe listă, nu văd pe cineva care ar putea să dea o nouă orientare. Oricum, putem spune că o epocă s-a terminat, este evident că generaţia anilor ’90-2000 s-a terminat politiceşte şi este momentul unei mari schimbări. E momentul unei clarificări a spaţiului politic. O revoluţie a clasei politice. Cu ce şanse, nu ştiu…
Referințe
INTERVIURILE HotNews.ro