Interviu cu Pascal Bruckner

Revista Diverta Magazin prezinta in numarul 5, din luna martie, un interviu cu Pascal Bruckner. Incepand cu anii ’90, Pascal Bruckner devine unul dintre scriitorii cei mai iubiti in Romania.

Provocarea, pe care romanul „Luni de fiere” (ecranizat de Polanski) a lansat-o cititorilor nostri la vremea respectiva, provenea in mare parte din limbajul necenzurat si indrazneala erotica cu care Bruckner tesea o socanta poveste de iubire, pasionala si inevitabil egoista, sublima si in acelasi timp fatala.

A urmat publicarea la Editura Trei a celorlalte romane ale autorului, care s-au bucurat de un imens succes: „Hotii de frumusete”, „Capcaunii anonimi”, „Palatul chelfanelii” si „Iubirea fata de aproapele”, aceasta lansata in Romania chiar prezenta autorului, la doar cateva luni de la aparitia ei in Franta.

Aceeasi editura a publicat eseurile filosofice ale lui Pascal Bruckner, nume implicat activ in dezbaterile sociale si culturale ale momentului: „Mizeria prosperitatii”, „Euforia perpetua”, „Noua dezordine amoroasa”.

Dupa sapte vizite in Romania, Pascal Bruckner nu ezita sa vorbeasca despre placerea pe care i-a prilejuit-o intalnirea fanilor sai romani si descoperirea unui stil de viata care pare sa-l fi captivat.

Ce impresii v-au prilejuit intalnirile cu cititorii romani?

Cea mai frumoasa intalnire pe care o poti avea ca scriitor este accea cu oamenii. Din pacate, atunci cand vizitezi o tara ca autor invitat, protocolul autografelor impiedica formarea unor relatii mai profunde. Nu ma asteptam sa me regasesc inconjurat de atatia admiratori, lectori ai cartilor mele.

Am avut mereu impresia ca succesul este rezultatul unei neintelegeri, ca oamenii te iubesc de fapt pentru altceva. Dar, ma grabesc sa adaug, aceasta este o delicioasa neintelegere.

Dintre lucrurile care mi-au provocat cea mai mare placere pe parcursul acestui sejur, a fost, in afara de reintalnirea vechilor prieteni, faptul ca o tanara studenta m-a cautat sa-mi spuna ca face o teza de doctorat despre scrierile mele. Asta inseamna mai mult decat orice.

Sunteti vazut ca un scriitor care-si exprima liber si necenzurat erotismul. Ati avut tendinta sa „radiografiati” fantasmele senzuale ale romanilor? si daca da, ce ne-ati putea spune despre ele?

O, nu! nu am avut timp sa ma ocup de asa ceva. De obicei am fost prea ocupat ca sa-mi pot face de cap. Nu m-am putut abtine sa nu privesc insa in jurul meu, sa nu observ oamenii… Judecand dupa frumusetea fetelor si dupa eleganta lor, banuiesc totusi ca barbatii au fantasme similare cu cele ale francezilor.

Mai mult, pentru mine, toate acestea sunt sporite de farmecul unei limbi straine si inacesibile.

Unde va cautati inspiratia: mai degraba in frumusetea femeii, in spiritul ei sau in provocarea erotica pe care v-o lanseaza?

Ma inspir din trei lucruri: din obsesiile, din furiile, din intuitiile mele. Primele ma insotesc inca din adolescenta, dar nu toate se inrudesc cu erotismul. Furiile imi sunt provocate de lumea din jur si de mersul ei. Iar intutiile iau nastere din discutii, intamplari sau diverse intalniri care se transforma apoi ori in povesti, ori in eseuri. Cat despre cei pe care ii iubesc…

nu as fi nimic fara ei: fac parte din mine in asa masura, incat daca ei ar disparea si eu as disparea.

Cum vedeti Romania privita de la inaltimea unor ferestre de hotel? Sau perceputa prin forfota strazilor? Ce fapte v-au retinut indeosebi atentia in zilele petrecute la Bucuresti?

Nu am venit niciodata in Romania ca turist. Ultima vizita a fost organizata de editorul meu si, oricat de generos ar fi fost el, nu m-a invitat totusi pentru a petrece o vacanta, ci pentru a lua contact cu cititorii, cu presa si confratii mei.

Ce s-a schimbat in Romania in ultimii ani? Aproape totul: s-a diminuat mizeria, oamenii par mai liberi, iar prosperitatea merge mana in mana cu autonomia din ce in ce mai evidenta. Intrarea in Europa va accelera si mai mult acest proces.

Ati fost asaltat de jurnalistii bucuresteni si ati oferit o multime de interview-uri. Considerati intrebarile care v-au fost puse si discutiile la care a-ti participat interesante, provocatoare, incomode?

Nu, intrebarile care mi-au fost adresate erau mai degraba respectuose, de obicei jurnalistii francezi sunt mult mai agresivi si chiar rautaciosi. ~n general mediul literar parizian este foarte acid si seamana deseori cu o arena in care orgoliile si opiniile se confrunta la modul cel mai infocat.