INTERVIU Cum a ajuns Moldova să importe manuale de matematică din Estonia. Ministrul Educației: „Am vrut să ne asigurăm că nu fierbem în propria noastră oală”

De anul următor, elevii din Republica Moldova vor învăța matematica după manuale din Estonia, țară aflată pe primul loc din UE la testele PISA, și vor studia după o nouă programă.

„Noi am rugat autorii programei să studieze comparativ programa Irlandei, programa Estoniei, pe alocuri programa Franței și, bineînțeles, a României, să se asigure că au o perspectivă globală asupra conținuturilor pe care alte țări le oferă”, spune Dan Perciun, care ocupă funcția de ministru al Educației și Cercetării din 2023.

În discuția cu HotNews, Perciun vorbește despre cum au ajuns elevii moldoveni de astăzi să obțină scoruri mai mari la științe, în comparație cu cei din generația anterioară, și despre cum încearcă Republica Moldova să reducă deficitul de profesori din unele zone, oferind indemnizații de 15.000 de euro. 

La ediția din 2025 a testelor PISA, OECD a introdus, pe lângă cele trei domenii principale de testare – matematică, științe, citire – și un domeniu inovator: rezolvare computațională de probleme. La acest capitol, elevii moldoveni s-au clasat cu 10 puncte în fața elevilor români. 

HotNews: – Domnule ministru Perciun, la cea mai recentă ediție a testelor PISA, scorul Republicii Moldova a crescut cu 5 puncte la științe, dar a scăzut cu 7, respectiv 4 puncte, la citire și matematică. Republica Moldova a depășit Bulgaria, de exemplu, dar adevărul e că rezultatele nu sunt tocmai bune. Cum le comentați?
Dan Perciun: – Da, este adevărat, testele PISA prezintă o imagine mixtă. Pe de o parte, avem rezultate bune, într-adevăr. La științe, în mod special, vedem o creștere, vedem rezultate bune la competențe digitale, pe partea de gândire algoritmică, peste unele țări din regiune, fapt care ne bucură.

În același timp, la matematică avem mai degrabă o stagnare, pentru că scăderea înregistrată acolo nu este semnificativă statistic, iar la literație avem o scădere. Ne înscriem, cu regret, într-o tendință globală. Este o discuție fierbinte acum în majoritatea țărilor OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică – n.r.) și în țările membre ale Uniunii Europene, pentru că tendința după 2018, la nivel global, este de scădere. Explicațiile care se vehiculează țin în special de hiperdigitalizare, de efectul pandemiei de COVID, dar în mod special de această expunere exagerată la tehnologie; de schimbarea modului în care această generație lucrează cu textul, de reducerea capacității de a procesa texte de lungime medie și lungă. În același timp, pentru Republica Moldova, o serie de provocări istorice rămân în continuare relevante, în special pe zona inegalităților între urban și rural, între școli mici și școli mari. Vedem diferențe foarte pronunțate în continuare sub acest aspect. 

Laboratoare de științe dotate cu senzori digitali pentru experimente

Ce ne-a reușit în ultimii ani? Cred că acele dotări, acele investiții care s-au făcut în laboratoarele școlare. Au fost peste 100 de laboratoare școlare dotate cu senzori digitali pentru experimente, au fost multe instruiri pe partea aceasta, au fost unele laboratoare renovate integral, dotate cu mobilier, cu echipamente de ultimă oră.  Asta a dus la aceste rezultate obiectiv mai bune astăzi decât la ediția precedentă. Pe zona de gândire algoritmică, cred că se explică prin tradiția noastră de a avea informatica ca disciplină separată. Nu toate țările au acest lucru. Și, pe lângă asta, cu siguranță, eforturile din ultimul deceniu, aș zice, pe partea de robotică și cluburi extrașcolare, unde copiii au avut ocazia să exerseze aplicarea algoritmilor în practică. Aveam mai mult de 200 de școli care participă la tot felul de activități.

A crescut numărul tinerilor care predau în zone cu deficit de profesori

– Înțelegem că este o tendință globală, cum spuneți, dar, totuși, la nivelul Republicii Moldova, la nivelul ministerului pe care îl conduceți, ce măsuri aveți în plan pentru a gestiona provocările care au dus la scoruri atât de scăzute?
– Sunt o serie de lucruri care se întâmplă și care, în mod normal, ar trebui să contribuie la îmbunătățirea scorurilor de la următoarea ediție a PISA. Efortul de consolidare a rețelei școlare are drept obiectiv major reducerea decalajelor între urban și rural și creșterea accesului la educație de calitate pentru copiii din mediile defavorizate. Asta ar trebui să se vadă în cifre la următoarea iterație. Investițiile în rețeaua școlilor model și, în general, investițiile în infrastructură și dotări, la fel, ar trebui să dea un impuls pe partea de rezultate și să egaleze un pic șansele între copiii care vin din diferite profile socioeconomice.

Atragerea profesorilor rămâne o prioritate și de aceea există  indemnizații sporite. Anul acesta am avut cel mai mare număr de tineri repartizați în școli și grădinițe (n.r. în zone cu deficit de cadre didactice) din 2018 încoace. Este primul an când am avut cinci profesori de fizică repartizați  (n.r. în zone cu deficit de cadre didactice). Oricât ar părea de puțin, în anul precedent nu am reușit să ajungem la acest număr. Și avem 30 de profesori de matematică repartizați, ceea ce este un maxim absolut pentru ultimii ani. Așa că asigurarea resursei umane de calitate, pe lângă toate celelalte măsuri, contează foarte mult. Acum, pe partea de digitalizare, noi, cu circa doi ani în urmă, am interzis utilizarea în timpul lecțiilor a telefonului, care poate fi folosit doar la solicitarea cadrului didactic. Cred că ne-am înscris, atunci când am luat acea decizie, în tendința globală și tot mai multe țări fac lucrurile astea. Sunt unele decizii care nu depind strict de Republica Moldova, dar văd că există această tendință.

„Nu mai putem să riscăm să avem un alt manual pe care copilul nu poate să-l înțeleagă din start”

– Vorbiți-ne, vă rugăm, despre decizia de a folosi în predarea matematicii manuale din Estonia. Când urmează acestea să ajungă în școli?
– Noi am achiziționat drepturile de autor pentru manualele estoniene din clasa întâi până în clasa a XII-a, cu dreptul de a imprima până la 40.000 de exemplare pentru fiecare clasă, iar din septembrie 2027 urmează să ajungă în școlile noastre. Acum, următorul pas este o achiziție la care participă editurile noastre locale pentru a traduce și a ajusta conținutul manualelor estoniene la realitățile moldovenești. Asta înseamnă a schimba numele estoniene, a schimba imagini.

– De ce este experiența estoniană utilă Republicii Moldova?
– Dintr-un motiv simplu: Estonia are printre cele mai bune rezultate la matematică la PISA. Manualele sunt foarte accesibile. Ele prezintă material teoretic sofisticat într-o manieră simplă și accesibilă pentru copii, într-un mod foarte relevant pentru viața de zi cu zi și pentru rezolvarea unor probleme cotidiene. Nu sunt mai simple, dar sunt mult mai accesibile din punctul de vedere al modului în care este prezentat acel conținut. Noi avem o tradiție de a elabora manuale foarte teoretizate și complexe și este o tradiție națională, greu de dezrădăcinat, pentru că așa sunt formați autorii noștri și așa a fost modul de a opera până acum. 

Și atunci am considerat că nu mai putem să riscăm să avem un alt manual pe care copilul, luându-l în mână, nu poate să-l înțeleagă din start. Uneori nici părinții nu pot să înțeleagă un manual de clasa a VII-a, de clasa a VIII-a.

Ne-am uitat peste ce au estonienii, ținând cont de rezultatele lor, și ne-a plăcut. Suplimentar, faptul că Estonia a avut școli cu predarea în limba rusă a însemnat că am putut să arătăm acele manuale unui număr mai mare de profesori de la noi, înainte să luăm decizia, iar  părerea lor a fost foarte bună. Încurajați de feedback-ul profesorilor, am mers în această direcție și am convins partenerii noștri internaționali să aloce banii necesari pentru a procura drepturile.

Cum se schimbă programa

– Vă propun să vorbim despre noua programă școlară: ce principii se schimbă după introducerea acesteia, atât pentru elevi, cât și pentru profesori?
– Unul dintre obiectivele programei a fost să inserăm noile educații în disciplinele de bază, adică să oferim mai mult spațiu pentru educația pentru mediu, educația pentru sănătate, educația financiară. Sunt 10 noi educații pe care ne-am propus să le inserăm în disciplinele de bază și lucrul ăsta se întâmplă în această nouă generație mult mai vizibil. Acesta a fost unul dintre obiective. Al doilea obiectiv a fost să avem o programă centrată pe valori, pentru că am privit lucrurile din perspectiva rezilienței sociale. Am considerat important să avem într-un mod explicit acest obiectiv, nu doar de a transmite cunoștințe la școală, nu doar de a crea anumite abilități, dar de a ne asigura că școala cultivă respectul față de democrație, cultivă un patriotism sănătos. Asta este o altă dimensiune. Acum, la modul mai concret, mai practic, la o disciplină sau alta se schimbă tot felul de lucruri.

De exemplu, vom începe mai devreme informatica, vom avea o axă continuă din clasa I până în clasa a XII-a. Informatica va rămâne mai mult cu partea de gândire algoritmică, cu programare. Utilizarea tehnologiei se mută la educație tehnologică. Asta înseamnă și o regândire a educației tehnologice, o tranziție de la lucrul manual, care rămâne, dar mai puțin, spre inginerie, spre robotică, spre tehnologie digitală. Partea de utilizare a procesoarelor de text, a tabelelor, a inteligenței artificiale, inclusiv, va fi și o componentă a educației tehnologice.

La limba română, accentul pe comunicare crește semnificativ, cumva obiectivul fiind ca până în clasa a IX-a să reușim să dezvoltăm competența de vorbire și să creștem capacitatea tinerilor vorbitori de limba rusă de a comunica cu ceilalți cetățeni în limba română. La matematică, în esență, programa se rescrie pe baza manualelor estoniene. Acolo avem, practic, un proces invers: pe baza manualelor, facem programa. Asta înseamnă mutări de conținuturi, teme, pe alocuri teme noi, pe alocuri unele teme care se schimbă. Vom începe predarea științei mai devreme, din clasa I. La fizică, chimie, biologie apare un accent pus pe experiment și mai multe ore alocate pentru experimente practice și așa mai departe. Sunt schimbări care au reieșit dintr-un proces de reflecție, dintr-un proces de analiză profundă și compararea acestei programe cu cele din alte țări. 

A apărut o rubrică care se numește „Finalitățile”. Finalitățile la clasă înseamnă mai multă claritate cu privire la lucrurile măsurabile pe care elevul trebuie să le știe și să le poată face. Asta ne va ajuta ulterior și în procesul de evaluare și, totodată, va face mai clar pentru profesor ce trebuie să poată să facă și trebuie să știe un elev. Asta ar trebui să crească și calitatea manualelor școlare, pentru că o să oferim mai mult ghidaj curricular astăzi autorilor de manuale decât generațiilor precedente.

„Am vrut să ne asigurăm că nu fierbem în propria noastră oală”

– De unde a fost inspirat acest model de curriculum? A primat experiența unei țări anume?
– Noi am rugat autorii programei să studieze comparativ programa Irlandei, programa Estoniei, pe alocuri programa Franței și, bineînțeles, a României, să se asigure că au o perspectivă globală asupra conținuturilor pe care alte țări le oferă, asupra nivelului de complexitate. Și deja fiecare grup, din experiența pe care a analizat-o, a revizuit ce a considerat oportun și necesar. N-aș zice că noi am dat o indicație clară că trebuie emulat un model sau altul. Pur și simplu le-am solicitat să aibă această componentă comparativă pronunțată, pentru că am vrut să ne asigurăm că nu fierbem în propria noastră oală, ci ne mai uităm și prin alte părți și vedem ce fac alții. Nu neapărat pentru a copia, dar pentru a înțelege tendințele globale și a vedea că lucrurile pot fi făcute și altfel câteodată.

Ce sunt „școlile model”

– Chiar dumneavoastră ați spus că există o diferență de calitate între școlile din Chișinău sau orașele mari și cele din orașele mici. Care este soluția dumneavoastră de reducere a inechităților? Vorbiți-ne, vă rugăm, și despre proiectul școlilor model, instituțiile de învățământ vor beneficia de lucrări de renovare capitală, modernizarea spațiilor educaționale, dotarea laboratoarelor și dezvoltarea infrastructurii digitale.
– Soluția reală și funcțională este doar consolidarea rețelei școlare. Echilibrul pe care noi îl căutăm este în jurul acestei idei: să păstrăm în localități o școală primară, o școală primară-grădiniță și păstrăm, de regulă, aceste școli primare-grădinițe, inclusiv când avem 12-13 elevi – pragul minim este de 10 elevi într-o școală. Iar în celelalte scenarii, să transportăm elevii pe distanță rezonabilă într-un număr mai mic de instituții în care să investim prioritar pentru a oferi condiții mai bune de studiu. Este o soluție deschisă, contestată, politică, dezbătută. 

Școlile model, în esență, sunt școli de circumscripție, gândite ca pol de atracție pentru elevii dintr-o anumită zonă și instituții prioritizate pentru investiții mai mari din fonduri europene și nu numai. În fiecare dintre aceste școli noi mobilizăm în jur de 2,5-3 milioane de euro ca resurse pentru infrastructură și dotări și completăm acest program cu formări țintite pentru profesori, pentru director, astfel încât să existe și o îmbunătățire vizibilă a infrastructurii școlare și un suport pe partea didactică, metodologică și o schimbare a culturii organizaționale acolo. Acum, în total, am selectat la nivel de țară 90 de instituții de învățământ, dar sunt instituții mari care cuprind 40-50% din toți elevii aflați în afara Chișinăului. Dar avem instituții model și în Chișinău. De la diferiți parteneri străini mobilizăm resurse pentru a le renova, a le dota și a participa la programele de formare, de îmbunătățire a calității învățării, predării și evaluării în aceste instituții. Suntem la diverse etape de implementare.

Undeva suntem la etapa de proiectare tehnică, undeva deja s-au început lucrările, undeva am avut intervenții punctuale în laboratoare, unele școli sunt în programe de mentorat, de exemplu, cu Universitatea din Tallinn pentru ceea ce înseamnă managementul schimbării, transformarea culturii organizaționale etc. Suplimentar, completăm acest efort de consolidare cu o indemnizație de 50 de euro pe lună, pe care o acordăm părinților ai căror copii sunt transportați la alte școli după procesul de reorganizare, timp de doi ani și, bineînțeles, cu accesul la transport, cu procurarea de autobuze și cu sprijin pentru profesorii care, în anumite circumstanțe, pot rămâne fără norme didactice.

Oferim și așa-numitele indemnizații de reîncadrare, în cazul în care nu-și găsesc un loc de lucru în raion și, după toate eforturile noastre, nu găsim acolo opțiune de încadrare, pot inclusiv să aleagă să meargă să lucreze într-un alt raion și oferim până la 15.000 de euro pentru cei care fac lucrul ăsta. Avem primii doi profesori care au beneficiat de această indemnizație. Asta înseamnă, pe de o parte, că ne-a reușit pentru marea, absoluta majoritate a profesorilor să găsim, totuși, opțiune de încadrare la nivelul raionului în care se află.

Cât câștigă un profesor în Republica Moldova

– Care este deficitul de profesori cu care se confruntă Republica Moldova? 
– Da, lipsa de profesori depinde mult de cum o calculăm, dar dacă pornim de la numărul de locuri vacante pe care școlile le declară la începutul procesului de repartizare, avem o descreștere constantă în ultimii ani. Am pornit de la 2.000 de locuri vacante, anul ăsta am coborât sub 1.500 de locuri vacante, datorită, pe de o parte, faptului că numărul de tineri care se repartizează în ultimii ani este în creștere și, pe de altă parte, bineînțeles, datorită reorganizării rețelei. S-a redus numărul de instituții, prin urmare aceeași resursă umană pe care am avut-o am putut să o valorificăm mai bine.

– Care este salariul unui profesor din Republica Moldova și ce s-a întâmplat cu promisiunea ca salariile să fie majorate de la 1 septembrie anul curent? De ce majorarea a fost amânată pentru 1 ianuarie 2027?
– Acum, pe zona salarială, noi am avut un angajament nereușit, ca la 1 septembrie să oferim creșteri salariale pentru cadrele didactice, dar, în general, pentru sectorul bugetar, pentru că Moldova s-a lansat să aprobe o nouă lege a salarizării, o lege-cadru, care cuprinde toate sectoarele bugetare. Din anumite motive, lucrul ăsta nu s-a reușit până la 1 septembrie și s-a luat decizia să ne rezervăm timp să definitivăm legea, să o consultăm cu partenerii europeni și să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2027. Opțiunea de compromis a fost să oferim o creștere de 50 de euro pe lună, începând cu luna septembrie, pentru tot sectorul bugetar, oferită ca o plată suplimentară în salariu până la intrarea în vigoare a noii legi. Acum, salariile nete ale cadrelor didactice aflate la început de carieră în Republica Moldova se situează între 400 și 500 de euro la o normă didactică. Pentru un profesor cu experiență, cu grad didactic superior, salariile ajung, cred, la 700 de euro net, 700-750 de euro net, la o normă didactică de 18 ore. Cam aici suntem astăzi. Și obiectivul nostru este să ajungem la un salariu de 120% raportat la salariul mediu pe economie. Acum, salariul mediu al cadrelor didactice, ținând cont că am avut această creștere la început de an, în jur de 97-98% din salariul mediu pe economie, la începutul anului a fost 101,8% și cred că din ianuarie 2027 vom recupera distanța până la salariul mediu pe economie și vom depăși salariul mediu pe economie.

În ce condiții pot primi profesorii moldoveni indemnizații între 15.000 și 17.000 de euro

– Cadrele didactice din Republica Moldova au vârste din ce în ce mai înaintate și se apropie de multe ori de vârsta de pensionare, iar tinerii care intră în sistem sunt prea puțini. Care este amploarea problemei?
– 17,5% dintre profesorii din învățământul primar, gimnazial și liceal au o vârstă mai mare de 60 de ani, iar 26% sunt în intervalul 51-60 de ani. În general, vârsta din sistem, la acest moment, este 47,9 de ani.  Tendința asta de îmbătrânire este vizibilă și continuă în ultima perioadă. Pentru noi, este foarte important să atragem tineri specialiști. De asta și operăm cu acest instrument privind indemnizațiile de repartizare, care au ajuns la 17.000 de euro pentru un profesor care optează să meargă spre fizică, chimie, biologie, informatică, limba română, în școlile cu predare în limba rusă aflate în localitățile din afara municipiilor Chișinău și Bălți. În Chișinău și în Bălți sunt 15.000 de euro pe care le oferim tinerilor care acceptă această provocare.  Suntem și în proces de revizuire a modului în care pregătim tinerii noștri la pedagogie. Este o reformă pe care o să o facem anul ăsta, cu aplicare din septembrie 2027.  Salariile sunt un factor minim necesar, dar la fel de mult contează și povara administrativă excesivă, pe alocuri, pe care am tot redus-o în ultimii ani și continuăm să o reducem. Contează calitatea relației cu elevii și cu părinții. Contează, în general, aprecierea societății în raport cu această profesie. Deci sunt mai multe componente care trebuie să se așeze ca să putem vedea o creștere majoră  a numărului de persoane care optează pentru profesie și, pe de altă parte, o stabilizare a numărului profesorilor în sistem.

„Am început să investim mult mai mult în profesorii de limba română”

– Cât de mulțumit sunteți de procesul de predare a limbii române în școlile alolingve (n.r. în care copiii studiază în alte limbi decât cea oficială)? Elevii de acolo nu prea pot vorbi în română în viața cotidiană.
– Da, limba română în școlile cu predare în limba rusă continuă să fie o provocare. Vedem asta foarte bine în ultimii ani. Deja, având și un examen de clasa a IX-a mult mai riguros, obiectiv și cu mai puțină fraudă, a început să iasă la iveală, să devină vizibil un fenomen despre care îl cunoșteam, dar deja îl arată și cifrele. Acum sunt câteva intervenții pe care le facem. Pe de o parte, am început să investim mult mai mult în profesorii de limba română, ei fiind un punct critic și vulnerabil în această ecuație. Și, cu suportul României, avem anual cohorte de 150-200 de profesori care merg la formare în România pentru a-și îmbunătăți propriul nivel de competență lingvistică. Asta este obligatoriu. Pentru copiii din Găgăuzia și Taraclia, la fel, facem împreună cu colegii din România tabere de vară, unde ei merg pentru a-și îmbunătăți în special competența lingvistică, competența de comunicare. Și această revizuire curriculară ar trebui să ne aducă un curriculum mai axat pe comunicare, mai accesibil pentru ei, poate mai puțin teoretizat, pe alocuri cu mai puțină gramatică și literatură, dar cu mai mult accent pe capacități elementare de comunicare pe care să le vedem realizate cu succes. Și pentru Găgăuzia și Taraclia avem și aceste indemnizații majorate pentru tinerii specialiști și adițional creăm un instrument prin care să putem să încurajăm și profesorii cu experiență din alte regiuni ale țării să se mute în acest teritoriu unde, obiectiv, nu există mediu de comunicare și, pe alocuri, nu există suficienți specialiști nativi sau cu nivel foarte înalt de limbă română.

Deci acum putem atrage țintit tineri cu indemnizații mai mari în aceste școli și putem atrage deja și profesori cu experiență, la fel, cu indemnizații care ajung la 10.000-15.000 de euro pentru a-i încuraja să se mute în aceste regiuni și, unde nu există specialiști locali, să acopere golul. E clar pentru noi toți că resursa umană reprezintă și soluția, și provocarea pentru a asigura un nivel înalt de cunoaștere a limbii române. Pe partea de motivație a elevilor, cred că în ultimii ani lucrurile totuși se schimbă. Devine mai evidentă pentru părinți necesitatea unei bune cunoașteri a limbii române și, după 2022, lucrul ăsta doar a devenit și mai clar.