Cunoscuta organizație „Nu violenței” din Rusia, care ajută victimele violenței domestice, a anunțat că-și încetează misiunea după ce a fost declarată „agent străin”, de către autoritățile de la Moscova. „Activitatea a devenit imposibilă, din cauza restricțiilor financiare – platformele de plăți refuză să colaboreze cu noi – dar și a fricii donatorilor din Rusia de a ne sprijini”, spune fondatoarea organizației, Anna Rivina, într-un interviu pentru publicul HotNews. 

• Între 2022 și 2023, se estimează că peste 2200 femei din Rusia au murit în urma violenței domestice. 
• Fondatoarea organizației „Nu violenței” spune că este mai complicat să adopți în Rusia o lege anti-violență domestică în timp de război, pentru că există așteptarea ca militarii care se întorc de pe front să beneficieze de anumite „înlesniri” din acest punct de vedere. 

 Centrul „Nasiliu.net” din Rusia (traducere din rusă – „Violenței.nu”) a ajutat peste 10 mii de victime ale violenței domestice, în marea lor majoritate femei, de la înființarea în 2015. ONG-ul a anunțat recent că-și încetează activitatea: 

,„În această lună noiembrie, «Violenței.nu» ar fi putut sărbători 10 ani. Ne-am dorit foarte mult să marcăm această aniversare împreună cu voi, să ne amintim cât de multe am reușit să facem și să simțim forța de a merge mai departe: să vorbim, să ajutăm, să fim alături. Dar, din mare păcate, nu mai avem această posibilitate. «Violenței.nu» se închide. 

În anul 2020, Ministerul Justiției a desemnat centrul „Violenței.nu” drept „agent străin”, iar în 2023 a inclus-o în registru și pe Anna Rivina, fondatoarea organizației: „Mai întâi ni s-a interzis să organizăm evenimente. Apoi – să desfășurăm activități educative. Tot mai mulți oameni se temeau să se apropie de noi, tot mai multe servicii refuzau să ofere ajutor, blocând accesul victimelor la sprijin. Cercul din jurul viitorului nostru se strângea, până când nu a mai rămas deloc spațiu pentru activitate. În septembrie am fost privați definitiv de donațiile din Rusia”, scrie în mesajul organizației postat pe site-ul acesteia.

Pentru a afla de ce o țară unde violența domestică este foarte răspândită închide un astfel de centru, HotNews a realizat un interviu cu fondatoarea „Violenței.nu”, Anaa Rivina, prin intermediul Departamentului de comunicare a organizației. 

„Donatorilor din Rusia le este frică să ne sprijine”

– În primul rând, ne spuneți cum au explicat autoritățile faptul că organizația dumneavoastră a fost desemnată „agent străin”? Ați putut contesta această decizie?
– Versiunea oficială a fost presupusa primire de granturi străine. În realitate însă, Centrul nu a primit niciun grant. Neoficial, motivul real a fost implicarea activă a Centrului și a fondatoarei sale, Anna Rivina, în cazul surorilor Haciaturian (n.r.- este vorba despre un caz faimos din Moscova din 2018, când trei fete, care au fost bătute, torturate și abuzate sexual de tatăl lor, l-au ucis cu un cuțit, un ciocan și un spray lacrimogen), precum și participarea la dezbaterile privind proiectul de lege pentru prevenirea violenței domestice în Rusia.

– De ce, în opinia dumneavoastră, autoritățile ruse nu doresc ca organizația să își continue activitatea?
– Nu suntem singura organizație declarată „agent străin” în Rusia. Decizia de a ne închide ne aparține, dar a fost cauzată de condițiile create în prezent pentru „agenții străini”. 

Activitatea a devenit din ce în ce mai dificilă, dacă nu imposibilă, din cauza restricțiilor financiare – platformele de plăți refuză să colaboreze cu noi, dar și a fricii donatorilor din Rusia de a ne sprijini. 

Timp de 10 ani, proiectul Насилию.нет („Nu violenței”) a apărat drepturile femeilor și ale victimelor violenței domestice. Am vorbit constant despre necesitatea unei legi privind prevenirea violenței domestice. Probabil că astăzi o asemenea poziție este considerată nepopulară, iar statul o interpretează ca pe o activitate politică, deși organizația noastră nu s-a poziționat niciodată ca una politică.

– Cum ar trebui să arate, în opinia dumneavoastră, o lege împotriva violenței domestice și de ce credeți că se opun autoritățile adoptării unui astfel de act normativ?
– Dacă se începe elaborarea și adoptarea unei legi privind violența domestică ar însemna, de fapt, să se recunoască oficial, la nivel de stat, că problema violenței domestice există și că este una sistemică. În contextul actual, când oficialii ruși vorbesc mult despre „valorile tradiționale”, despre rolul familiei etc, o asemenea recunoaștere contrazice direct linia ideologică a statului.
De exemplu, președinta Comisiei pentru protecția familiei din Duma de Stat, Nina Ostanina, a declarat anul trecut că o astfel de lege „nu poate fi adoptată în Anul Familiei”. Acesta este primul motiv. 

Al doilea motiv ține de contextul actual: multe organizații pentru drepturile omului consideră nepotrivită adoptarea unei asemenea legi în timp ce se desfășoară acțiuni militare. 

Este clar că într-o astfel de situație ar putea exista anumite „înlesniri” pentru așa-numita elită de astăzi, de exemplu, pentru militarii care se întorc din zonele de război. 

În plus, la elaborarea unei asemenea legi ar trebui implicați nu doar funcționari de stat, ci și specialiști care lucrează de ani de zile cu această problemă, ONG-uri, apărători ai drepturilor omului, psihologi, juriști. 

Dar, după ce o parte dintre centrele care activau în domeniu au fost practic distruse prin etichetarea drept „agenți străini” (Насилию.нет, Centrul Anna), iar altele supraviețuiesc cu greu, este evident că nimeni nu va fi invitat să participe la o astfel de discuție. 

În ceea ce privește conținutul legii, nici între apărătorii drepturilor omului nu există o viziune unitară. Centrul nostru, de exemplu, a insistat ani la rând asupra necesității măcar de a „împinge” o variantă de lege care să definească clar termenul de „violență domestică” și să stabilească tipurile sale,  psihologică, fizică, economică. 

Doar prin această definire s-ar putea începe lucrul eficient la nivel juridic: victimele ar putea apela la poliție și în instanță. Desigur, contează și conținutul legii. De exemplu, propunerea depusă anul trecut de partidul Liberal Democrat nu menționa deloc violența fizică (care a fost decriminalizată în Rusia din 2017), iar victima era cea care, potrivit propunerii, urma să fie mutată din locuință, nu agresorul. 

Totuși, nu este suficient doar să existe o lege. Este nevoie de educație și conștientizare la toate nivelurile: să se vorbească despre violența domestică în școli; femeile să fie informate în policlinici și spitale; să se lucreze cu polițiștii, care deseori refuză să primească plângerile; să se pregătească procurorii și judecătorii; să se discute deschis despre această problemă în mass-media; să se creeze centre de criză și fonduri de sprijin; să se lucreze și cu agresorii, nu doar cu victimele. 

Doar printr-o abordare sistemică se poate îmbunătăți cu adevărat situația actuală. Iar în lege ar trebui prevăzute clar drepturile persoanei agresate, răspunderea agresorului și obligațiile instituțiilor de aplicare a legii.

Peste 10.000 de victime din Rusia au fost ajutate

– În aproape 10 ani de activitate, câte cazuri au trecut prin organizație? Care este profilul beneficiarilor? Câți angajați ați avut și există persoane care au rămas în Rusia? Le este pusă viața în pericol?
– Proiectul există de 10 ani, dintre care 7 ani s-a ocupat direct de ajutorarea victimelor. În acest timp, specialistele noastre au oferit sprijin pentru peste 10 mii de persoane, prin consiliere psihologică, grupuri de suport și asistență juridică.

Beneficiarii sunt foarte diferiți, dar majoritatea sunt femei, de vârste variate: de la tinere sub 30 de ani până la femei de peste 50 de ani care au trăit ani întregi în relații abuzive. Situația financiară sau statutul social nu exclud prezența violenței domestice – am avut inclusiv femei de afaceri prospere care au cerut sprijin.

De-a lungul anilor, echipa a variat între 30–40 de persoane și doar câțiva membri în perioade mai dificile. În prezent, aproximativ 15 angajați-cheie continuă să lucreze, o parte dintre ei aflându-se în Rusia. Din punct de vedere juridic, activitatea lor nu este interzisă, iar organizația a respectat mereu legea tocmai pentru a evita orice risc pentru echipă.

– Care sunt cele mai dificile cazuri în care nu mai puteți oferi ajutor din cauza închiderii organizației?
– Cea mai grea decizie a fost suspendarea programului „SOS cazare”, care oferea refugiu victimelor aflate în pericol de viață. Femeile puteau ajunge la adăpostul nostru împreună cu copiii și rămâne acolo temporar, în siguranță. Astăzi, știm, și chiar autoritățile recunosc, că centrele de criză și adăposturile din Rusia sunt supraaglomerate, nu mai există locuri disponibile. 

Multe femei nu pot părăsi relațiile abuzive tocmai pentru că nu au unde merge, nu au locuință sau bani pentru o chirie temporară. În aceste condiții, un adăpost oferă nu doar siguranță fizică, ci și un moment de respiro și de reflecție asupra următorilor pași.

– Există posibilitatea de a continua activitatea într-un alt format? Care sunt planurile pentru viitor?
– Deocamdată, Centrul nu are planuri concrete de a continua sub o altă formă. În ceea ce o privește pe fondatoarea Centrului, Anna Rivina, dacă va iniția un nou proiect, îl va anunța în rețelele sale sociale și în presă. După cum a spus în mai multe interviuri, timpul va arăta ce va urma; în prezent, prioritatea este să își îndeplinească toate angajamentele față de persoanele care au solicitat ajutor. Centrul își va continua activitatea până la sfârșitul lunii decembrie.

10 ani de activitate

Proiectul „Насилию.нет” („Violenței.nu”) a început să funcționeze în 2015 ca o inițiativă de voluntariat. Trei ani mai târziu, a obținut statutul de organizație autonomă necomercială. Fondatoarea organizației este jurista și politoloaga Anna Rivina. Centrul se prezenta drept singura organizație nonguvernamentală la care se putea apela „din orice colț al lumii” pentru a primi „ajutor complex, fără obstacole birocratice”. Proiectele sale informaționale ajungeau la „sute de mii de persoane”.