Ce spune fostul ministru al Justiției despre pozele cu Arsene și Ciolacu, la hotelul de lux din Italia. Încercările de extrădare s-au făcut în timpul Guvernului Ciolacu

Alina Gorghiu: Vă pot spune ce aș face eu. Eu nu m-aș întâlni cu niciun fugar, din respect pentru justiția din România. Nu m-aș vedea nici ca fost ministru al Justiției, nici ca parlamentar român stând la aceeași masă cu o persoană despre care am spus răspicat, nu o singură dată, ci în zeci de ocazii, că trebuie să vină să își ispășească pedeapsa în penitenciarele din România, așa cum este firesc să se întâmple. 

Despre domnul Arsene, înțelesesem din documentele depuse la dosar că starea sa de sănătate este cât se poate de complicată, asta au justificat echipele sale de avocați și experții pe care statul italian i-a angajat în dosar.

„N-am simțit prea mult sprijin politic”

– Punctual, cum vedeți această întâlnire dintre un fost premier, care ocupă și astăzi o funcție de demnitate publică, Marcel Ciolacu, și un fost președinte de Consiliu Județean fugar, ambii din partea PSD?
– Am avut foarte multe experiențe în perioada de un an și jumătate în care am fost ministru al Justiției cu privire la aducerea în țară a fugarilor. De altfel, aceasta a fost una dintre prioritățile mandatului meu. Chiar dacă n-am simțit prea mult sprijin politic, am avut, în acest demers constant al meu, sprijinul societății. 

Cred că orice ministru al Justiției sănătos la cap are obligația să facă tot ce îi permite legea pentru a pune în aplicare hotărârile definitive ale instanțelor românești, astfel încât acestea să fie executate, indiferent de numele fugarului – că astăzi este Ionel Arsene, mâine este Cătălin Cherecheș, iar poimâine poate să îl cheme Ionescu sau Popescu, nume mai sonore sau mai puțin sonore.

Piedica în extrădarea lui Ionel Arsene și demersurile României

În cazul lui Ionel Arsene, am făcut împreună cu sistemul judiciar, cu magistratul de legătură din Italia, cu Administrația Națională a Penitenciarelor, realmente, zeci de demersuri pe care le-am considerat necesare. 

Am revenit de câte ori procedurile ne-au permis pentru a prezenta instanțelor italiene dovezi privind îmbunătățirea constantă a condițiilor din sistemul penitenciar românesc, inclusiv din spitalele-penitenciar, pentru că aici era problema, piedica în extrădarea domnului Ionel Arsene. 

Și am susținut cu documente, cu expertize, acte, filmulețe și declarații de martori, că România poate să asigure executarea pedepsei în condiții conforme standardelor europene în spitalele-penitenciar din România.

„Era invocată starea sa precară de sănătate”

Concluzia, pe care o știți cu toții, este că, în ciuda acestor eforturi – deși într-o primă fază era validată această extrădare – justiția italiană a decis definitiv ca Ionel Arsene să execute pedeapsa în Italia, invocând de fiecare dată, pe baza expertizelor prezentate în instanțele italiene, starea sa precară de sănătate, care i-ar pune în pericol viața dacă ar fi extrădat.

Atunci, evident că am respectat deciziile instanțelor. N-aveam altă cale, dar a fost un deznodământ pe care l-am regretat atât eu, cât și colegii mei, care am pus foarte mult suflet și efort în demararea acestor proceduri.

Sigur că vreau să mai fac această precizare: în mandatul meu de ministru am modificat și legislația privitoare la fugari, astfel încât persoanele care fug din România pentru a se sustrage executării unei hotărâri judecătorești să suporte din propriul buzunar cheltuielile făcute de stat pentru a fi aduse în țară. Este o regulă de bun-simț care se aplică astăzi. Nu noi, cetățenii contribuabili, trebuie să plătim nota de plată pentru cei care încearcă să fugă de justiție. 

„Un stat puternic este acela în care se pronunță hotărâri definitive și în care aceste hotărâri sunt și executate”

În privința fotografiilor, sigur că nu este rolul meu să o comentez, pentru că fiecare este responsabil pentru propriile alegeri și are obligația să le explice public. Însă, ceea ce cred că ar trebui să facă fiecare stat este să își respecte propriile hotărâri judecătorești și să încerce să le pună în executare, de la cea mai înaltă funcție în stat până la ultimul magistrat.

Și am să vă spun o concluzie amară: din păcate, cred că problema fugarilor n-a fost ridicată la nivelul de prioritate pe care îl merită în statul român. Cred că aducerea în țară a persoanelor condamnate definitiv – și subliniez, condamnate definitiv – trebuie să fie o prioritate a statului român și o preocupare constantă a oricărui prim-ministru, a oricărui ministru al Justiției și a oricărui magistrat de legătură.

Justiția nu poate deveni subiect doar atunci când există dispute politice sau controverse privind salarizarea ori pensiile. Un stat puternic este acela în care se pronunță hotărâri definitive și în care aceste hotărâri sunt și executate. Altfel, degeaba pronunțăm hotărâri definitive dacă nu le punem în executare.

Sper ca orice ministru al Justiției și orice premier care vor veni să aibă această prioritate foarte clar stabilită în agenda lor.

Singurul scenariu în care Ionel Arsene și-ar putea ispăși pedeapsa

– Dar, punctual, în cazul lui Ionel Arsene, ce mai poate face statul român?

– Nu știu să vă răspund care este stadiul exact. În mod normal, acea hotărâre era definitivă. Doar dacă se deschide vreo portiță procedurală sau dacă este prins în alt stat decât Italia s-ar putea redeschide discuția. 

Dar, la acest moment, din punct de vedere procedural, din păcate nu știu să existe altă cale. Însă s-au mai întâmplat surprize, motiv pentru care statul român a putut solicita din nou sau redeschide un dosar privind întoarcerea unui fugar din străinătate.

– Am găsit și noi în arhivele presei declarațiile dumneavoastră cu privire la cazul Arsene și la încercările de a-l extrăda. După atâția ani, vedeți pozele cu Ionel Arsene în libertate, într-un resort, drept mărturia unui eșec al justiției din România? 
– Statul român a făcut toate diligențele posibile și chiar le mulțumesc magistraților din România și magistratului de legătură. Au făcut eforturi colosale în a justifica, alături de Administrația Națională a Penitenciarelor, că poate fi extrădat în România și că îndeplinim toate standardele europene, astfel încât orice tratament necesar să îi poată fi asigurat. Din păcate, decizia nu ne-a aparținut nouă.

Am făcut inclusiv deplasări în instanțe din Italia împreună cu specialiști, astfel încât să putem proba ceea ce susținea statul român. Decizia instanței din Italia este un lucru care, da, mi-a adus tristețe. Dar, știți, deciziile justiției nu pot decât să fie respectate.

Pe de altă parte, vă aduc aminte că am avut și o întâlnire bilaterală cu ministrul italian Carlo Nordio, iar pe agenda discuțiilor s-a aflat inclusiv punerea în aplicare a extrădării lui Ionel Arsene.

O concluzie mai apăsată: dacă vreodată voi reveni la Ministerul Justiției, voi trata cu aceeași seriozitate subiectul fugarilor din România, indiferent de numele acestora și indiferent de întâlnirile pe care le au cu lideri politici din România sau nu.