​INTERVIU Iarina Taban, Asociația Ajungem MARI: Cea mai impresionantă este povestea unei voluntare care a luat în plasament 9 copii din centrul unde lucra. Este o responsabilitate uriașă, dar tot efortul duce la schimbarea a 9 destine

​Când a vizitat primul centru de plasament și a văzut copii sub 3 ani care se legănau pe podea, care țipau până rămânea un adult lângă ei, Iarina Taban de la Asociația Ajungem MARI și-a zis că e nevoie de o armată de voluntari care să le ofere alinarea după care plâng cu toții. A reușit să strângă o armată de 1400 de voluntari, “aceștia îi însoțesc la activități, îi susțin și îi motivează pe copiii instituționalizați, îi ajută să nu renunțe și să lupte pentru visurile și obiectivele lor”, spune Iarina Taban într-un interviu pentru HotNews.ro.

Oamenii RoMâine sunt cei care fac pași concreți pentru un mâine mai bun. Sistemul Medical MedLife, prin platforma de sănătate RoMâine, îi aduce laolaltă pe toți cei care vor să pună umărul la găsirea și aplicarea soluţiilor prin care să facem România bine împreună.

Despre proiectul Ajungem Mari: Câți copii? Ce vârste? Câți voluntari?

Iarina Taban: Ajungem MARI este un program educațional pentru copiii și tinerii instituționalizați și din medii defavorizate. A pornit în urmă cu 7 ani și jumătate în București cu fonduri 0 și o mână de voluntari și s-a extins, cu ajutorul unor extraordinari coordonatori locali voluntari, într-un an și jumătate în 25 de județe. De atunci sprijinim 2500 de copii prin implicarea constantă a unei echipe fantastice de peste 1400 de voluntari.

De ce ai ales să ajuți tocmai copii instituționalizați?

Iarina Taban: Când am pornit programul în 2014 nu exista un proiect structurat de voluntariat în centrele de plasament. Am știut însă că nu o să renunț la acest proiect, oricât de greu ar fi, când am vizitat primul centru de plasament și am văzut cât de uriașă era nevoia de conectare a copiilor. Erau copii sub 3 ani care se legănau pe podea, care țipau până rămânea un adult lângă ei. Aveau extrem de multă nevoie de atenție pe care îngrijitorii nu o puteau oferi. Mi-am zis atunci că e nevoie de o armată de voluntari care să le ofere alinarea după care plâng cu toții.

Ai reușit să strângi armata. Ce se întâmplă când voluntarii întâlnesc copiii?

Iarina Taban: Voluntarii sunt cei care devin pentru copii nu doar profesori, dar și prieteni și modele, pentru că cei mici observă și preiau valorile voluntarilor. Voluntarii sunt cei care se apropie de copii, le observă talentele și îi încurajează să urmeze cursuri vocaționale sau chiar cursuri de calificare ca să urmeze o meserie. Tot ei sunt cei care le observă nevoile și îi înscriu la logopedie pe copiii cu dificultăți de exprimare, la psihoterapie pe cei care necesită ajutor specializat sau la consiliere vocațională pe tinerii care nu își găsesc drumul în viață. Voluntarii îi însoțesc la activități, îi susțin și îi motivează pe parcurs în toate activitățile, îi ajută să nu renunțe și să lupte pentru visurile și obiectivele lor. Este extraordinar de importantă această relație creată între copii și voluntari și este baza întregului program Ajungem MARI.

Anul acesta, de exemplu, o adolescentă care își dorește să devină arhitectă a intrat cu media 10 la liceul de arhitectură după ce voluntarii au înscris-o și însoțit-o la cursuri de desen și au susținut-o cu meditații la matematică de 3 ori pe săptămână.

Uneori, relațiile merg mai departe de atât și voluntarii devin mentori pentru copii și îi susțin mulți ani, chiar și după ce ies din sistem. De curând, o voluntară care a devenit mentor a ajutat tânărul cu care lucrează să se angajeze, după ce l-a susținut să ia Bacalaureatul.

Poveștile mele preferate sunt, însă, despre voluntarii care au luat în plasament copiii cu care au creat o relație foarte apropiată. Atunci când se creează o relație de atașament între copil/ tânăr și voluntar, voluntarul poate solicita plasament familial, iar copilul va locui cu acesta. Bineinteles, Direcția de Asistență Socială și Protecție a Copilului realizează o anchetă socială pentru a se asigura că este cea mai buna soluție pentru copil. Pentru un copil să trăiască într-o familie în care să se simtă iubit și apreciat și să primească atenție și sprijin permanent este extraordinar și salvator, așa că ne bucurăm din toată inima de fiecare dată când se întâmplă asta. Cea mai impresionantă este povestea unei voluntare care a luat în plasament 9 copii din centrul unde lucra. Este o responsabilitate uriașă, dar tot efortul duce la schimbarea a 9 destine de copii și tineri care se vor integra în societate și vor avea un model de familie sănătoasă pentru copiii lor.

De ce ajung copiii în sistem? Care ar fi principalele cauze?

Iarina Taban: Sărăcia și lipsa de educație, ineficiența sistemului de asistență socială. Sunt copii care sunt abandonați la naștere pentru că mama nu are cum să îi crească, sunt copii abandonați când părinții se despart și intră în noi relații, sunt copii abandonați pentru că familia nu mai are bani să îi crească sau pentru ca au dizabilități și părinții nu îi pot îngriji. Ar ajuta enorm echipe de asistenți sociali și mediatori în comunități care să îndrume familiile, să le ajute să obțină sprijin pentru creșterea copiilor, să le faciliteze accesul la metode de contracepție, să existe un serviciu funcțional de locuințe sociale. Este extrem de dureros că părinții care își iubesc copiii nu îi pot crește.

Nivelul de educație este un alt impediment pentru că deseori acești părinți nu pot să îsi găsească un loc de muncă stabil și nu pot asigura un trai decent copiilor, pe lângă faptul că în multe comunități nu sunt oportunități de angajare. Din păcate, există și foarte multe cazuri de abuz care duc la instituționalizare. Abuz fizic și/sau abuz sexual greu de rostit în cuvinte. Părinți care, nu numai că nu își apără copiii, dar sunt chiar ei cei care îi împing spre prostituție sau pornografie infantilă.

Faptul că în centrele de plasament sunt copii orfani e un mit. Aproximativ 90% dintre copii își cunosc familia, cel puțin parțial. Suferința lor este uriașă când știu că nu se pot baza pe aceasta, dar este tot ce au. Deseori idealizează această familie, sperând că într-o bună zi lucrurile se vor schimba și se vor simți cu adevărat iubiți și ocrotiți și că aparțin unei familii. Este cea mai mare dorință a copiilor instituționalizați.

După ieșirea din sistem, ce se întâmplă cu acești copii?

Iarina Taban: Din pacate, conform legii, Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului au obligația să monitorizeze un tânăr doar 6 luni după ce a ieșit din sistemul de protecție. Trecerea spre independență, însă, necesită timp și acomodare. De multe ori, 6 luni nu sunt suficiente pentru ca un tânăr să se adapteze și cu o nouă locuință și cu un nou loc de muncă și cu gestionarea bugetului și a relațiilor cu cei din jur. După aceste 6 luni, tinerii pot apela la Serviciul de Asistență Socială din cadrul primăriilor, dar obținerea sprijinului este anevoioasă și ei se descurajează rapid. Astfel, ajung ușor în situații de risc, creând relații cu persoane care nu au mereu cele mai bune intenții, persoane care le pot abuza în relații sau persoane cu istoric infracțional și chiar membrii ai unor rețele de trafic de persoane sau de substanțe.

Noi, la Ajungem MARI, le oferim tinerilor din program consiliere vocațională, coaching și cursuri de calificare. Din păcate, nu orice tânăr poate urma un curs de calificare, deoarece mulți dintre ei nu au un număr suficient de clase terminate. Mulți dintre ei, dacă ajung mai târziu în sistem sau nu se duc la școală la timp, nu reușesc să finalizeze 8 clase și atunci șansele lor pentru a obține o calificare sunt reduse. Încercăm să găsim pentru ei alte variante și să îi ajutăm să își găsească un loc de muncă conform competențelor lor.

Cum îi susțineți în această perioadă de pandemie? Ce probleme au?

Iarina Taban: La începutul pandemiei am ajutat cu tot ce a fost nevoie: de la produse de igienă, produse sanitare, până la alimente, acolo unde a fost nevoie. A fost o perioadă grea și greu de gestionat pentru responsabilii centrelor de plasament care ne sunau uneori că nu au măști, termometre sau produse de igienizare.

Din punct de vedere educațional, tot sistemul a fost depășit de ce se întâmplă. Multe centre și apartamente rezidențiale nu aveau conexiune la internet sau calculatoare pe care copiii să le folosească pentru școala online. După ce lucrurile s-au stabilizat din punct de vedere logistic, voluntarii au fost nevoiți să-și reorganizeze activitatea. De la întâlniri săptămânale fizice, au trecut la întâlniri online, în funcție de ce restricții avea fiecare centru.

Periodic le trimitem copiilor materiale pentru ateliere pe care să le organizeze în cadrul centrelor. Consilierul nostru educațional pregătește lunar un kit de activități pentru ei, iar acest lucru le-a fost extrem de benefic în perioada pandemiei, când ei nu prea au alte activități în afara centrelor.

Așa cum viața noastră a tuturor a suferit modificări în perioada pandemiei, și viața copiilor s-a schimbat. Doar că este mult mai greu de gestionat aceste schimbări pentru un copil care are atât de multe lipsuri emoționale. Pentru că ne-am dat seama de aceste aspecte, am dezvoltat programul de psihoterapie pentru copii și tineri, unde în acest moment avem înscriși peste 50 de copii care fac psihoterapie, iar 20 dintre aceștia sunt in program de peste un an de zile. Acesta este și motivul pentru care ne dorim să strângem în continuare fonduri pentru terapia copiilor, pentru că noi în acest moment acoperim doar o mică parte din nevoile lor.

Pentru a sprijini cât mai mulți copii să prindă încredere în forțele lor și să devină mai motivați să lupte pentru a reuși în viață, am lansat în luna decembrie, campania de donații recurente pentru terapia copiilor, unde oricine poate deveni prieten de suflet al copiilor și tinerilor din centrele de plasament, printr-o donație lunară de minim 25 de lei. Toate detaliile sunt pe site-ul nostru Ajungem Mari.

Cum vezi în viitor un program care să îi ajute și să îi sprijine pe copii să se integreze, să își realizeze potențialul? Cum ne putem implica?

Iarina Taban: Visez la o lume în care măcar o persoană din fiecare familie să facă voluntariat săptămânal. Dacă fiecare dintre noi am fi mai atenți la ce se întâmplă în comunitatea din care facem parte și am decide să facem ceva pentru cineva din comunitate, am avea șanse mai mari să îi ajutam și pe copii. Și aici nu vorbesc doar de copiii instituționalizați, ci de persoanele vulnerabile în general.

Copiii instituționalizați se integrează extrem de greu în sistemul de învățământ actual. În general, ei sunt discriminați și marginalizați pentru că au niște comportamente neînțelese de adulții care ar trebui să îi înțeleagă și să îi sprijine. Un program educational în școli ar ajuta extrem de mult toți copiii, un program în care copiii să participe gratuit la diverse activități educative: cursuri de dans, teatru, dezvoltare personală (ateliere despre bullying, antidiscriminare, educație pentru sănătate și multe altele), consiliere etc. Un copil are foarte multe nevoi, nu doar să stea în banca 4-6 ore pe zi și să facă teme peste teme acasă. El are nevoie să i se furnizeze informația într-un mod creativ, într-un mod în care el să înțeleagă despre ce este vorba, are nevoie de persoane adulte care să îl înțeleagă și să îl sprijine.

Ce mai putem face este să ajutăm organizațiile care luptă pentru cei vulnerabili și să le sprijinim efortul cu încredere. Iar donațiile nu se fac doar de Craciun, ci sunt necesare tot timpul anului pentru că oamenii au nevoie de ajutor pe termen lung. Pentru organizații e extraordinar de important să aibă donatori recurenti pe care se pot baza ca să știe ce cheltuieli pot acoperi în lunile următoare. În perioada aceasta mulți ne sună să aducă haine și jucării în centrele de plasament, dar aceste nevoi sunt acoperite în centre, ba uneori copiii de aici primesc prea multe, pe când nevoia rămâne uriașă în sate și în comunități sărace.

Copiii noștri au nevoie de experiențe care să-i formeze, de cursuri care să îi ajute să comunice și să capete încredere, de psihoterapie, de logopedie, de consiliere vocațională și cursuri de calificare. Pentru a acoperi aceste nevoi cei care nu au timp suficient acum pentru voluntariat își pot dona ziua de naștere sau pot participa la alte evenimente caritabile, fizice sau online, la maraton sau concursuri în care pot strange fonduri pentru cauza în care cred. De 7 ani, de ziua mea, în loc de cadouri, îmi rog prietenii să doneze orice sumă pentru copii pe platforma de strângere de fonduri Galantom. Anul acesta am strâns 4000 lei pentru psihoterapia copiilor, care se vor transforma în 40 de ședințe de psihoterapie esențiale pentru un copil sau tânăr care a trecut prin abuz sau abandon.

Iarina Taban de la Asociația Ajungem MARI a fost desemnată anul acesta Ashoka Fellows, alături de Eugen Vaida de la Asociația MONUMENTUM. Ei se alătură astfel celorlalți șase Ashoka Fellows din România și totodată comunității globale de 3.800 de antreprenori sociali din peste 94 de țări, pe care Ashoka îi sprijină pe viață.

Ashoka este cea mai mare organizație globală de promovare și susținere a antreprenoriatului social și inovației sociale, clasată de NGO Advisor pe locul 5 din 500 de ONG-uri din lume. Ashoka este prezentă începând din 2017 și în România unde își propune să contribuie la crearea unei societăți în care fiecare cetățean este un agent al schimbării, capabil să ia acțiune în mod creativ pentru a rezolva probleme sociale.

***

Articolul face parte din demersul RoMâine.

Platforma de sănătate RoMâine este locul în care românii au ocazia să își aducă aminte și să exerseze cele mai importante valori umane, precum Respectul, Empatia, Încrederea, Speranța sau Grija. Este o școală națională de clădit în viitor în care Sistemul Medical MedLife, furnizorul național de sănătate al României, aduce împreună personalități de renume și oameni de rând, pentru a găsi soluții să facem România bine.

#RoMaine #OameniRoMaine #ImpreunaFacemRomaniaBine