INTERVIU Obie Platon, artist vizual: Sunt un vanator de original si incerc sa ilustrez personaje cautandu-mi teme noi, bazate pe evolutia umana

Obie Platon este unul dintre veteranii street art-ului din Romania, a inceput cu graffiti, au urmat muralele, iar in prezent se exprima in diferite moduri, de la picturi, instalatii la printuri 3D. I-au fost cenzurate lucrarile, a expus prin afara, iar de cateva zile s-a mutat in China, unde va face, pe o perioada nedeterminata, un studiu despre consumerism. Il inspira locurile si unicitatea si da mai departe mesaje oarecum filosofice – nu degeaba numele mostenit din strabuni – Platon. „Mesajele pe care le transmit eu reprezinta prezentul, dar vor fi mai importante peste zeci de ani sau sute de ani, atunci cand societatea va fi la alt nivel, cand oamenii se vor uita la lucrarile mele vor primi informatii sincere, fara niciun fel de menajament, fara manipulari, despre cum era in zilele noastre si care erau asa – zisele probleme sociale”, spune Obie, caruia nu ii place sa i se zica artist, ci mai degraba creator. Pe langa creator, noi l-am numi si vizionar.

Realizat cu echipament Nikon

Ca tot te cheama Platon, esti mai filosof?

Nu am neaparat in subconstient chestia asta, dar intr-un fel ceea ce fac pe panze si pe pereti e destul de filosofic. Nu ma exprim pe fata, dar folosesc simboluri si elemente din arhitectura, din arta, din religie samd, dar simbolurile pot fi interpretate si poti filozofa pe temele respective. Asta vreau sa reinventez, ca oamenii sa reinterpreteze si sa vada in functie de timp, in functie de bagajul lor de cunostinte, iar asta poate starni discutii, dezbateri, lucru care are cumva o legatura cu numele, dar fara sa aiba vreo legatura cu strabunicul nostru filosof.

Cum iti definesti stilul?

Mi-e teama sa ma incadrez in ceva. Dar nici cand faceam graffiti nu ma simteam a fi graffer, faceam arhitectura si lucram foarte mult in directia asta, graffiti era doar o forma de a ma relaxa, de a ma elibera, de a ma adapta la ceea ce studiam. Toate lucrurile invatate la facultate le adaptam pe strada. E un ciclu, au fost graffiti si arhitectura, iar din ele doua s-a nascut street artul, apoi mi-am conturat un mod de a ma exprima si social si constructiv si cromatic. Mi-am creat un stil, iar tot episodul cu cenzura m-a impins catre un atelier, am vrut sa fac ceea ce vreau, fara tot soiul de menajamente si am inceput sa si pictez. Ma exprim in diferite moduri, pictura, instalatii, printuri 3d.

Practic, pun mesajele intr-o sticla si le arunc in ocean, iar la un moment dat cineva va gasi sticla si va citi, va scana informatiile din trecut

Ce incerci sa dai mai departe? Care e obiectivul?

Noi suntem influentati in prezent atunci cand ne uitam la lucrarile din trecut si ne dam seama care erau obiceiurile , care erau atitudinile oamenilor, cum era societatea de sunt pent atunci, care era atitudinea oamenilor fata de societate. Mesajele pe care le transmit eu reprezinta prezentul, dar vor fi mai importantei peste zeci de ani sau sute, atunci cand societatea va fi la alt nivel si cand oamenii se vor uita la lucrarile mele, isi vor da seama, vor primi tot felul de informatii sincere, fara niciun fel de menajament, fara manipulari, despre cum era in zilele noastre, care erau asa zisele probleme sociale, controversele, oamenii, societatea. Practic, pun mesajele intr-o sticla si le arunc in ocean, iar la un moment dat cineva va gasi sticla si va citi, va scana informatiile din trecut.

Daca ar trebui sa reprezinti Romania de azi printr-un astfel de mesaj sau printr-un desen, cum ai face-o?

Cred ca am facut-o in foarte multe feluri, nu as putea alege. N-as putea spune ca e tara in forma de peste, nu m-as raporta neaparat la forma. Cred ca majoritatea lucrarilor sunt inspirate si dezvoltate din societatea romaneasca si inspirate din ceea ce traim noi in Romania. De asta proiectul din Shangai va fi creat acolo, pentru ca e nevoie sa ma inspire locul. As putea face de aici un proiect despre China, despre consumerism, insa nu va fi conturata foarte bine ideea. Constient ai trairile respective si poti sa transpui vizual pe panza datorita experietei de acolo si vibe-ului, iar cele mai recente expozitii ale mele sunt inspirate si create aici, inspirate din societatea noastra.

Ce te mai inspira, ca tot ziceai de locuri si de vibe?

Unicitatea. Oamenii sau anumite psihologii, anumite tipologii de oameni care nu existau in trecut si exista astazi datorita tehnologiei si datorita evolutiei petrecerilor, muzicii. Ma inspira si cand iau o decizie, dar si atunci cand ilustrez ceva si e de domeniul prezentului, e foarte fresh, e ceva ce n-am mai vazut. Cum e acum mania cu pokemonii, pana acum n-a existat chestia. E o idee fresh, e ceva ce nu s-a mai facut si mi se pare ca e o idee tare. Sunt un vanator, recunosc, de original si incerc sa ilustrez personaje cautandu-mi tot felul de teme noi, bazate pe evolutia umana.

Care-i diferenta intre un street artist si un graffer?

Asta e intrebarea vesnica arta sau vandalizare. Street artistii cumva contesta grafferi si grafferii street artistii . E cumva comercial- necomercial , underground- mainstream. Desi fac parte din aceeasi familie, graffiti inseamna strict sa-ti scrii numele si faima fara niciun fel de pretentie de a incasa bani . Pur si simplu o faci pentru adrenalina si pentru energia de moment, fara nicio pretentie. In street art e exact invers, tii cont de foarte multe lucruri, te intereseaza nuantele, estetica, evident si bugetele.

Street artul deja nu mai are legatura cu desenul. Orice expui in spatiul urban e arta stradala, de la adidasi aruncati pe cabluri, de la semne de circulatie modificate creativ, nu mai are legatura cu desenuL, fac parte din aceeasi familie, fiind pe strada, fac parte din acelasi context, dar nu sunt neaparat legate, decat prin simplul fapt ca graffiti a fost dinaintea street art-ului.

Niste lucrari de-ale tale au starnit controverse, cea de la Sf. Gheorghe si expozitia din Palatul Parlamentului. Mai e cenzura la ea acasa in Romania?

Da, evident ca exista si a existat dintotdeauna, orice am face. Si nu doar la noi. Lucrul asta e peste tot. Si mass media mai tureaza putin lucrurile, dar ce s-a intamplat la Casa Poporului, poate si noi am exagerat putin sau nu neaparat ca am exagerat, dar pur si simplu au fost niste elemente in desen si nu ne-am gandit ca ar putea afecta pe cineva, din contra, ni s-a parut ca e o ironie, iar politicienii adora sa fie ironizati, sa se discute despre ei. Noi practic asta am facut. Cum ar fi ca un ziar de satira sa puna o hartie peste ziar sau peste coperta si sa vanda asa. Pana la urma a fost ok, toata lumea era curioasa ce e sub hartia aia. Toata cenzura aia cumva s-a transformat in ceva de curiozitate si tocmai de aia am acoperit ulterior toate lucrarile.

Cum vezi noua generatie? Incotro se indreapta arta stradala?

Toate vor evolua, dar spatiul urban va fi cumva si intr-un context comercial si street artul. Probabil vor fi firme si corporatii care vor sponsoriza proiecte si nu va fi libertate de exprimare, asta e clar, noi traim ceva original tocmai pentru ca inca nu e bine conturat, nu e incadrat intr-o institutie, intr-o uniune, inca e underground si inca ne permitem sa facem chestia asta. Vor fi comunitati, eu asa vad lucrurile. Noi suntem pionerii si ne bucuram de inceputuri. Inceputul e cel mai frumos, ca intr-o relatie.

Tu esti unul dintre artistii care traiesc din pasiunea lor, si desi street art-ul a inceput sa se contureze la noi si sa apara cat mai multi pasionati, nu auzim de multi dintre ei.

Atunci cand faci ceva cu placere, atragi lucruri bune, proiecte. Ca unii sint necunoscuti, asta tine de timp. Nici noi nu suntem mega cunoscuti, ma refer aici international, in tara e destul de simplu. Oricine poate ajunge cunoscut. Daca spargi o banca, a doua zi esti la stiri. Dar sunt la inceput si au nevoie de proiecte ca sa ajunga faimosi. Si asta e regula si la grafitti, cu cat desenezi si taghezi mai mult, cu atat devii mai faimos pe strada. Cand vezi acelasi nume repetititv pe toate strazile, iti ramane in cap. Asa e si in street art, cand ai multe proiecte si ele au efect asupra oamenilor, n-ai cum sa dai gres. Trebuie doar sa insisti. Perserverenta e foarte eficienta nu numai in arta, in toate domeniile. Cum la noi curentul e la inceput, e de lucru pe toate planurile.

Pleci in China. De ce? Nu e cam poluat aerul pe acolo, chiar tu ai tras un semnal de alarma in privinta asta.

Tocmai asta e si ideea. Lucrez la un proiect legat strict de consumerism, de aglomeratie, de arhitectura, iar Shangaiul e viitorul. Orasele sunt intr-o continua dezvoltare, se construieste incontinuu si cumva acolo deja s-a ajuns la o saturatie. Desi sunt foarte multi, sunt foarte bine organizati, nu claxoneaza nimeni pe strada, nu sunt stresati ca la noi, unde ai trei masini in fata si e haos pe strada, tensiune si poluare. Au si o alta educatie in directia asta de a convietui. Ideea initiala pentru care am hotarat sa merg in Shangai e pentru a dezvolta un proiect despre consumerism si aglomeratie pornind de la viitor, practic cum vad eu lcururile si cum cred ca o sa se dezvolte societatea contemporana in general si proiectul respectiv evident ca are nevoie de o muza, iar muza e Shangaiul. Vreau sa am experiente acolo, sa vad pina in cele mai ascunse detalii, cele mai elementare lucruri care stau la baza consumerismului. Acolo s-a ajuns deja la un punct si vreau sa fac un studiu pe temele respective.