INTERVIU „Pentru România, un astfel de plan e dezastruos, cu implicații potențial fatale pe termen mediu și lung”

În varianta asumată de SUA, planul de pace pentru Ucraina, tema principală a discuțiilor de duminică de la Geneva între delegații americane, ucrainene și europene, „are efecte strategice” pentru România și creează precedente legate de schimbarea frontierelor, afirmă într-un interviu pentru publicul HotNews Marius Ghincea, cercetător la universitatea elvețiană ETH Zurich, specializat în politică externă și de securitate. Cum se vede însă planul de pace din Lituania, Polonia, Estonia sau Grecia? 

• Acest articol este parte a proiectului Pulse, un consorțiu jurnalistic internațional în care HotNews este parte și care oferă publicului perspective documentate și diverse, cu informații din mai multe țări, despre probleme de mare interes public.
• Alătură-te cititorilor din toată Europa care ne ajută să conturăm reportaje transfrontaliere mai conectate pe probleme europene. Completează sondajul de la finalul articolului.

Planul de pace în Ucraina, propus de SUA și elaborat împreună cu Rusia, a stârnit anxietate și respingere la Kiev și în Europa, aliații strângând rândurile pentru a veni cu contra-propuneri. 

După ce a spus inițial că Kievul are o săptămână pentru a accepta propunerile, Donald Trump a declarat sâmbătă că planul nu este varianta finală și că mai poate suferi modificări. Asta ar trebui să fie o veste bună pentru Ucraina și pentru estul Europei, inclusiv România, ținând cont de conținutul actualei versiuni a planului, așa cum a fost ea scursă în presă. 

Planul, văzut din trei țări europene

Reacții au venit din mai multe țări europene, iar acestea nu sunt mai puțin categorice decât cele din România. 

• Ministrul de externe al Austriei, Beate Meinl-Reisinger, citat de ziarul Der Standard, susține că este pur și simplu „grotesc” ca SUA, parte a NATO, să fie mediator între NATO și Rusia. „Asta nu înseamnă că orice efort de pace nu este binevenit”, a spus Beate Meinl-Reisinger, dar Europa trebuie să prezinte propriul plan de pace. 
• „Libertatea începe acolo unde se termină Rusia” a spus președintele estonian Alar Karis. O altă voce din Estonia, Dr. Aleksander Olech, profesor la Colegiul de apărare din Estonia, a acordat un interviu pentru ziarul polonez Gazeta Wyborcza. „Estonia s-a săturat să aștepte. Dacă Ucraina cade, este următoarea țară pe lista Rusiei”, a descris Aleksander Olech atmosfera sceptică înregistrată în aceste zile din țara sa. 
• O poziție diferită are un jurnalist al publicației Efsyn din Grecia. Georeg Tsiaras susține, într-o opinie, că planul de pace al lui Trump este valid și că, în afară de Ucraina, cei care se opun categoric sunt „cei trei co-lideri ai „Partidului Războiului” european – Starmer, Macron și Merz”. Conform comentariului jurnalistului,  „aceștia caută cu disperare modalități de a prelungi conflictul mortal, pe care îl identifică cu supraviețuirea lor politică și economică”.

 „Toate cele trei gărzi de corp ale războiului au intrat în panică și au reluat teleconferințele și elaborarea de planuri alternative, în timp ce pe piețele bursiere acțiunile Rheinmetall, Dassault și ale altor industrii de război europene au scăzut brusc. Va reuși „Partidul Războiului”, al cărui sediu real rămâne în SUA, să saboteze și acest efort de pace? Vom vedea”, conchide comentatorul de la Efsyn. 

„Dileme strategice” pentru România 

În cazul României, planul „creează dileme strategice cu privire la securitatea din Marea Neagră, mai ales cele legate de extragerea de resurse din hidrocarburi, direct conectate cu securitatea energetică a României, crede Marius Ghincea, cercetător la universitatea elvețiană ETH Zurich, specializat în politică externă și de securitate. 

Într-un interviu pentru Hotnews, el a mai afirmat și că planul „creează un precedent politic de acceptare a cuceririlor militare ruse care slăbește normele ce ne asigură securitatea frontierelor și impune o autolimitare a NATO în estul continentului”.  

Care consideră el că sunt principalele problemele? 

„America își vrea partea din cașcaval și joacă rolul de mediator”

HotNews: Avem un nou plan de pace propus de SUA în Ucraina, iar forma lui brută a ajuns în presă. Ce aduce nou acest plan, în comparație cu negocierile precedente?
Marius Ghincea: Din ce a apărut public în termeni și condiții incluse în acest nou așa-zis plan de pace, noutățile țin mai degrabă de elementele ce vizează recunoașteri de facto a anexărilor teritoriale și de planurile cu privire la viitorul arhitecturii de securitate în Europa.

Pe de o parte, elementele legate de recunoașterea de facto a unor teritorii anexate de Rusia ar reprezenta o concesie imensă făcută Moscovei. 

În același timp, e puțin ridicol să vorbim de recunoașteri „de facto”, pentru că în dreptul internațional, recunoașterea este o practică care se referă la statutul „de jure” al unui teritoriu sau actor suveran, nu de facto. Deci formulările din plan sunt puțin bizare din perspectiva cutumelor relațiilor internaționale. 

Pe de altă parte, referințele la garanțiile de securitate, noile mecanisme de implementare printr-un Consiliu de Pace modelat după cel din Gaza și interdicțiile formale cu privire la extinderea NATO sau pachetul economic pentru Rusia sunt și ele noutăți importante și au mai degrabă de a face cu arhitectura de securitate din Europa. 

Consiliul de pace în formula propusă practic ar pune Ucraina sub tutelă internațională și ar lipsi-o de o parte semnificativă a suveranității de care se bucură. 

Un astfel de consiliu era mai fezabil în Gaza, pentru că nu toate statele recunosc Palestina, dar în cazul Ucrainei e bizar și pune Kievul în poziția de a avea tutori internaționali care să îi dicteze ce poate să facă. Așa cum se întâmplă în Bosnia, spre exemplu. 

Aspectele economice sunt și ele noi și bizare. Practic, ce reiese din document este că SUA câștigă economic mai mult de pe urma unui astfel de plan decât Rusia sau Ucraina. Este un plan care, din punct de vedere economic, are o natură extrem de extractivă. 

America își vrea partea din cașcaval și joacă rolul de mediator și de garant tocmai pentru a obține resurse. Bizar și contrar normelor internaționale. 

Ca să nu mai spun nimic despre așteptarea ca Ucraina să plătească pentru garanția de securitate, ca și cum e o poliță de asigurare cumpărată de la piață. 

„Un plan de pace coercitiv și asimetric”

– Este aceasta o „capitulare” impusă Kievului, așa cum au spus unele voci din Ucraina –  publicația Kyiv Independent, printre altele?
– Nu știu dacă aș numi-o capitulare, pentru că Kievul pare încă să aibă spațiu de manevră pentru a negocia, dar este un plan de pace coercitiv și asimetric, care avantajează SUA și Rusia în dauna Ucrainei. 

Din perspectiva Ucrainei, el cere concesii teritoriale și strategice, în timp ce oferă garanții vagi și un cadru politic care satisface multe cereri rusești. De aici eticheta de „capitulare” folosită de Kyiv Independent.

„Aceste promisiuni de garanții sunt lipsite de credibilitate”

– Pot fi garanțiile de securitate promise suficiente pentru Ucraina, așa cum apar ele în document? Am observat, spre exemplu, că „punerea în aplicare a acordului va fi monitorizată și garantată de Consiliul pentru Pace”. Ce garanție poate oferi un astfel de organism?
– Planul promite multe în termeni de garanții de securitate, dar nu definește natura garanției, dacă vine automat, cu ce tip de răspuns, cine va contribui și unde ar urma să fie dislocate forțele de luptă. 

Plus că aceste promisiuni de garanții sunt lipsite de credibilitate având în vedere obiceiul lui Trump de a vrea tranzacții și de a nu crea obligații pentru SUA. 

Totodată, garanțiile acestea sunt condiționate destul de sever. Dacă Ucraina atacă Moscova sau Sankt Petersburg, atunci garanția se anulează. 

Asta reduce credibilitatea descurajării pe care aceste garanții ar trebui să le furnizeze. Și de ce doar aceste două orașe? Asta înseamnă că Ucraina are libertatea de a lovi în continuare alte părți ale Rusiei? Îmi e greu să cred că Kremlinul ar accepta așa ceva. 

Iar acest Consiliu pentru pace pare să fie un format ad hoc de monitorizare și arbitraj, ca în Gaza, deci valoarea lui depinde de voința politică a Washingtonului și a celorlalți garanți, fără automatisme. 

Și nu știm dacă vreo țară va avea drept de veto, caz în care Rusia ar putea bloca tot formatul. 

„Cum poate SUA să medieze între Rusia și NATO când SUA conduc NATO?”

– Planul, în varianta lui scursă în presă, include „un acord cuprinzător de neagresiune între Rusia, Ucraina și Europa”. Spune de asemenea că „toate ambiguitățile din ultimii 30 de ani vor fi considerate rezolvate” și că „Rusia va consfinți în lege politica sa de neagresiune față de Europa”. Ce ar însemna asta pentru interesele Europei și cum ar arăta noua arhitectură de securitate?
– Formulările din plan sunt în mod deliberat ambigue, dar par să sugereze acceptarea unei ordini regionale pe baze de sfere de influență și zone tampon. 

Asta înseamnă că documentul funcționează direct în logica geopolitică a Rusiei, care vrea recunoașterea unei sfere de influență în Europa de est, și în contradicție cu preferința Europei și până recent a SUA de a nu avea sfere de influență. 

Iar instituționalizarea unui mecanism de comunicare și negociere Rusia-NATO sub arbitraj american pentru toate problemele de securitate este ciudată. 

Cum poate SUA să medieze între Rusia și NATO când SUA sunt NATO, conduc NATO? Mediază în ce fel? Semnalizează asta, așa cum au spus unii comentatori, o ieșire a SUA din NATO?

Dar mai important decât orice altceva este faptul că acest plan stabilește un precedent că frontierele pot fi schimbate și această schimbare poate fi recunoscută prin forță. 

Asta slăbește norme fundamentale ale ordinii europene și internaționale de securitate. Plus că crește dependența europenilor de SUA ca arbitru al securității continentale. Practic am vorbi de o nouă Ialta.

„Pentru România și pentru Republica Moldova, un astfel de plan e dezastruos”

– Și care ar fi efectele asupra României. Am văzut că, potrivit planului, „Crimeea, Luhansk și Donețk vor fi recunoscute ca fiind de facto rusești, inclusiv de către Statele Unite”. Ne va afecta în mod direct?
– Planul are efecte strategice indirecte pentru România. Creează dileme strategice cu privire la securitatea din Marea Neagră, mai ales cele legate de extragerea de resurse din hidrocarburi, direct conectate cu securitatea noastră energetică. 

Creează un precedent politic de acceptare a cuceririlor militare ruse care slăbește normele ce ne asigură securitatea frontierelor și impune o autolimitare a NATO în estul continentului, caz în care apar întrebări legate de capacitatea NATO de a avea o postură de apărare și descurajare mai robustă în Marea Neagră și pe tot flancul de est. 

Pentru noi și pentru Republica Moldova, un astfel de plan este dezastruos, cu implicații potențial fatale pe termen mediu și lung.

Răspunsul rațional pentru Kiev 

– Ucraina traversează un moment complicat, politic și pe linia frontului. Este acesta un moment crucial, care ar putea face ca planul acesta să devină realitate? Sau, cu alte cuvinte, credeți că își poate permite Kievul să respingă acordul?

– Ucraina traversează, într-adevăr, momente complicate. Continuarea ofensivei rusești, criză politică acasă, presiune americană fără precedent. 

Însă toate acestea nu înseamnă că Kievul e forțat să semneze această variantă a planului. Trump a spus deja public că nu este „oferta finală”, iar partenerii noștri europeni deja pregătesc un contra-plan.

Dar o respingere frontală, fără alternativă credibilă și fără o garanție de continuitate a sprijinului SUA, ar fi extrem de riscantă. Cel mai probabil răspuns rațional pentru Kiev este negocierea punct cu punct, nu acceptarea sau respingerea ca pachet.

„Europa are și niște ași în mânecă, din fericire”

– Europa, încă o dată, nu a fost inclusă în discuție, cel puțin în prima fază – a elaborării planului. Ce poate face Europa, ce putem face noi acum pentru a schimba ceva?
– La acest moment, planul scurs este mai degrabă un punct de pornire maximalist pro-rus, nu un acord final. 

Există o fereastră de negociere și europenii s-au dovedit foarte abili în ultimele luni să întoarcă situațiile disperate în favoarea lor. Să ne amintim unde eram în primăvara acestui an. 

Europenii trebuie să facă un contra-plan de pace, cu o viziune realistă dar favorabilă nouă. Iar un astfel de plan alternativ ar trebui să urmărească să elimine recunoașterea teritorială explicită a teritoriilor ocupate și veto-ul rusesc asupra extinderii NATO. 

Totodată, ar trebui să includă, cum se vorbește deja de câteva luni, elemente care să întărească garanțiile printr-o componentă militară europeană concretă. 

Europa are și niște ași în mânecă, din fericire. Pentru că multe dintre aceste puncte din planul de pace nu se pot face fără asentimentul europenilor. 

Europenii controlează banii ruși înghețați în SWIFT și Euroclear. Europenii au cele mai multe și dureroase sancțiuni împotriva Rusiei. 

Europenii sunt cei care trebuie să agreeze schimbarea elementelor instituționale ale arhitecturii de securitate de pe continent. Deci nu ar trebui să disperăm. Liderii europeni s-au dovedit abili în a se folosi și aceste avantaje pentru a întoarce lucrurile în propria direcție.

Alătură-te cititorilor din toată Europa care ne ajută să conturăm reportaje mai conectate transfrontaliere pe probleme europene prin completarea sondajului de mai jos.

Proiectul PULSE este o inițiativă europeană de promovare a parteneriatelor jurnalistice transfrontaliere, co-finanțată de Comisia Europeană (DG CONNECT) în cadrul Acțiunilor Multimedia prin acordul de grant LC-02772862. HotNews.ro colaborează în cadrul proiectului cu alte publicații prestigioase din Europa: Delfi (Lituania), Deník Referendum (Cehia), cel mai mare ziar austriac Der Standard (Austria), unele dintre cele mai mari publicații din Grecia – EFSYN, El Confidencial – Spania, cel mai mare ziar polonez Gazeta Wyborcza, cel mai vechi site analitic și informațional bulgar Mediapool, una dintre cele mai mari publicații independente maghiare HVG și ziar italian cu profil economic Il Sole 24 Ore, una dintre cele mai vechi și puternice publicații din Peninsulă.

Trei organizații media transnaționale de renume – OBCT (Italia), N-ost (Germania) și Voxeurop (Franța) vor coordona activitățile proiectului.