INTERVIU Scandalul ROBOR: Ce trebuie să facă românii pentru a obține despăgubiri de la bănci după ancheta Consiliului Concurenței / Sumele pot ajunge la zeci de mii de lei / Sfaturile unui avocat
Simplul fapt că un credit a fost calculat în funcție de ROBOR nu garantează automat dreptul la despăgubiri pentru clienții băncilor, spune avocatul Bogdan Blaj de la casa de avocatură Blaj Law, într-un interviu pentru HotNews. Potrivit acestuia, instanțele vor analiza fiecare caz în parte, pe baza contractelor, istoricului ratelor și a unor expertize financiare complexe. În toate aceste posibile procese, există trei obstacole majore, avertizează avocatul.
La începutul lunii iunie, Consiliul Concurenței a sancționat 10 bănci cu amenzi-record de 3,73 miliarde lei (710 milioane euro) pentru încălcarea normelor de concurență prin coordonarea comportamentului în cadrul procedurii de stabilire a ROBOR.
Potrivit legislației, clienții băncilor pot cere despăgubiri în instanță în baza deciziei Consiliului Concurenței.
În interviu, Blaj spune că despăgubirile pot ajunge de la câteva mii la zeci de mii de lei în cazul unor credite ipotecare mari, dar succesul proceselor va depinde de mai mulți factori.
Avocatul mai vorbește, în interviu, despre ce ar trebui să facă un client care dorește să solicite despăgubiri și ce documente trebuie să pregătească.
În plus, acesta spune și costuri implică un asemenea proces și care e termenul de prescriere
El detaliază și care sunt principalele obstacole cu care se pot confrunta românii în aceste procese împotriva băncilor.
Cum poate fi calculat prejudiciul
HotNews: Domnule avocat, cum poate fi calculat prejudiciul suferit de un client care a plătit rate calculate în funcție de ROBOR? Cum ar putea demonstra cu cât a fost mai mare rata sa decât ar fi fost în condiții normale de piață?
Bogdan Blaj, fotografie din arhiva personală
Bogdan Blaj: Prejudiciul nu poate fi stabilit automat doar pe baza faptului că un client a contractat un credit indexat la ROBOR. De asemenea, acesta nu se confundă nici cu totalul dobânzilor achitate și nici cu orice majorare a indicelui ROBOR survenită pe durata contractului.
În principiu, prejudiciul ar consta în diferența dintre sumele efectiv achitate de client în baza indicelui ROBOR aplicat și sumele care ar fi fost datorate în absența conduitei anticoncurențiale constatate de autoritatea de concurență. Fiind vorba despre un domeniu tehnic, care presupune analiza unui indice financiar de referință, a evoluției pieței monetare și a fiecărui contract în parte, prejudiciul concret va trebui stabilit prin expertize de specialitate.
Clientul ar trebui să dovedească, în primul rând, că a avut un contract de credit sau o finanțare indexată la ROBOR, că această indexare s-a aplicat în perioada relevantă și că a achitat dobânzi calculate prin raportare la acest indice.
Temeiul juridic relevant este OUG nr. 170/2020. Art. 3 alin. (1) consacră dreptul persoanei prejudiciate de o practică anticoncurențială de a solicita repararea integrală a prejudiciului, iar art. 3 alin. (2) prevede că repararea integrală include pierderea efectivă, profitul nerealizat și dobânda aferentă. De asemenea, art. 16 alin. (1) permite instanței să estimeze cuantumul prejudiciului atunci când determinarea sa exactă este dificilă.
Despăgubiri de mii sau zeci de mii de lei
–Dar în acest caz la cât ar putea ajunge valoarea despăgubirilor? Este posibil să fie de ordinul miilor sau zecilor de mii de lei pentru un client cu credit ipotecar? – Teoretic, despăgubirile ar putea ajunge la sume de ordinul miilor de lei și, în anumite cazuri, chiar la zeci de mii de lei, mai ales în cazul creditelor ipotecare cu solduri mari și perioade lungi de expunere la ROBOR.
Totuși, nu se poate indica o valoare standard sau un procent general aplicabil tuturor clienților. Valoarea despăgubirii va depinde de circumstanțele fiecărui caz: valoarea creditului, soldul creditului în perioada relevantă, scadența ROBOR utilizată, durata aplicării indicelui, dobânzile efectiv plătite și concluziile expertizei tehnice.
Stabilirea litigiului – una dintre dificultăți
– Există riscul ca unele cereri să fie respinse tocmai pentru că este dificil de cuantificat cu exactitate care este influența manipulării ROBOR?
– Una dintre principalele dificultăți ale acestor litigii va fi stabilirea legăturii dintre conduita sancționată de Consiliul Concurenței și prejudiciul concret pretins de fiecare client. Cu toate acestea, dificultatea cuantificării nu înseamnă că acțiunea este imposibilă. OUG nr. 170/2020 ține cont de această problemă. Art. 16 alin. (1) prevede că instanța are competența de a estima cuantumul prejudiciului, pentru ca sarcina probei și standardul probatoriu să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea dreptului la despăgubiri.
În practică, însă, reclamantul va trebui să prezinte un minim probatoriu: contractul, istoricul dobânzilor, dovada plăților și elemente care să arate că a fost expus la ROBOR în perioada relevantă.
– Există posibilitatea introducerii unei acțiuni colective sau fiecare client trebuie să deschidă un proces individual?
– România nu are un mecanism de acțiuni colective identic cu cel din sistemul american, însă există mai multe variante procedurale.
Prima variantă este acțiunea individuală, formulată de fiecare client în nume propriu. A doua variantă este coparticiparea procesuală. Mai mulți reclamanți pot formula o acțiune împreună dacă drepturile lor au aceeași cauză sau există o strânsă legătură între ele. Aceasta poate fi o soluție practică pentru grupuri de clienți aflați în situații similare, de exemplu clienți ai aceleiași bănci, cu contracte similare și perioade de expunere comparabile.
– Vă așteptați la un val de procese pe această temă în următoarea perioadă?
– Este de așteptat să existe un interes semnificativ pentru acest subiect în perioada următoare, însă amploarea și ritmul demersurilor rămân dificil de anticipat în acest moment. Mulți clienți vor aștepta probabil publicarea motivării deciziei Consiliului Concurenței și, mai ales, soluționarea contestațiilor formulate în instanță.
Este posibil ca, într-o primă etapă, să asistăm la analize preliminare, solicitări de documente și diverse inițiative de evaluare a situației, urmând ca impactul real asupra volumului litigiilor să devină mai clar pe măsură ce se conturează cadrul juridic și factual relevant.
Trei obstacole
– Care sunt principalele obstacole juridice pe care le-ar putea întâmpina consumatorii într-un astfel de litigiu?
– Primul obstacol este caracterul nedefinitiv al deciziei Consiliului Concurenței, dacă aceasta este contestată de bănci. Până la rămânerea definitivă, reclamantul nu beneficiază de efectul probatoriu irefragabil prevăzut de art. 9 din OUG nr. 170/2020.
Al doilea obstacol este dovedirea prejudiciului individual. Fiecare client trebuie să arate că a avut un contract indexat la ROBOR, că perioada contractului se suprapune cu perioada conduitei sancționate și că a plătit mai mult decât ar fi plătit în condiții normale.
Al treilea obstacol este legătura de cauzalitate. Va trebui delimitată influența conduitei anticoncurențiale de factorii economici legitimi care afectau ROBOR.
Ce documente trebuie pregătite
– Ce ar trebui să facă un client care dorește să solicite despăgubiri? Ce documente ar trebui să pregătească?
– Primul pas este verificarea contractului de credit. Clientul trebuie să vadă dacă dobânda era calculată în funcție de ROBOR, ce scadență era folosită și în ce perioade s-a aplicat acest indice.
Documentele relevante sunt: contractul de credit, actele adiționale, graficul de rambursare inițial și graficele actualizate, notificările de modificare a dobânzii, extrasele de cont, istoricul ratelor plătite, istoricul dobânzii aplicate, eventualele cereri de refinanțare sau conversie și corespondența cu banca.
Clientul ar trebui să solicite băncii, dacă nu le are deja, o situație completă a dobânzilor aplicate și a indicelui ROBOR folosit pentru fiecare perioadă de actualizare. Pentru o analiză juridică completă, aceste documente trebuie corelate cu perioada conduitei sancționate și cu metodologia de calcul a prejudiciului.
Pot cere despăgubiri și foștii clienți
– Pot cere despăgubiri și foștii clienți care și-au achitat deja creditele sau le-au refinanțat între timp?
– Da, în principiu, faptul că un credit a fost achitat, închis sau refinanțat nu exclude dreptul la despăgubiri pentru perioada în care clientul a plătit dobânzi indexate la ROBOR.
Important este ca persoana respectivă să poată dovedi că, în perioada relevantă, a avut un credit raportat la ROBOR și că a suportat un prejudiciu. De asemenea, cererea trebuie formulată în termenul de prescripție.
Așadar, foștii clienți nu sunt excluși automat, dar trebuie să păstreze sau să obțină documentele istorice aferente creditului: contract, grafice, extrase, istoricul dobânzilor și dovada refinanțării sau închiderii creditului.
– Așadar, există posibilitatea ca instanța să oblige băncile nu doar la plata unor despăgubiri, ci și la recalcularea unor sume achitate în trecut?
– Într-o acțiune în despăgubire întemeiată pe OUG nr. 170/2020, remediul principal este repararea prejudiciului. Practic, acest lucru se poate traduce în obligarea băncii la plata diferențelor achitate în plus, iar calculul acestor diferențe presupune, inevitabil, o recalculare a dobânzilor istorice.
În acest sens, „recalcularea” nu ar trebui privită ca un remediu autonom, ci ca o metodă tehnică de determinare a prejudiciului. Instanța ar putea obliga banca la plata sumelor reprezentând diferențe de dobândă, actualizări și dobânzi aferente, dacă prejudiciul este dovedit.
– Un client ar putea solicita și dobânzi penalizatoare sau daune morale, pe lângă recuperarea prejudiciului financiar?
– Clientul poate solicita dobânda aferentă prejudiciului material. Art. 3 alin. (2) din OUG nr. 170/2020 prevede expres că repararea integrală include pierderea efectivă, profitul nerealizat și dobânda aferentă.
Daunele morale sunt teoretic posibile, dar în acest tip de litigiu reclamantul ar trebui să dovedească un prejudiciu nepatrimonial concret generat de plata unor rate mai mari.
Împotriva cui trebuie formulată acțiunea
– Împotriva cui ar trebui formulată acțiunea: împotriva băncii creditoare, a tuturor băncilor sancționate sau și împotriva altor entități? Cum s-ar împărți răspunderea între băncile sancționate?
– De regulă, pârât avut în vedere va fi banca creditoare, care a aplicat efectiv ROBOR în contractul clientului.
Totuși, OUG nr. 170/2020 reglementează răspunderea solidară. Art. 11 alin. (1) prevede că întreprinderile care au încălcat legislația concurenței printr-un comportament comun răspund solidar pentru prejudiciul cauzat. În acest sens, persoana prejudiciată ar putea solicita despăgubiri de la oricare sau fiecare dintre acestea, până la repararea integrală a prejudiciului.
Împotriva altor entități precum BNR sau a Consiliului Concurenței nu ar exista, în mod obișnuit, o acțiune de despăgubire pentru prejudiciul cauzat de conduita anticoncurențială a băncilor, în lipsa unui temei distinct.
Există și un termen de prescriere
– Care este termenul de prescripție pentru introducerea unei astfel de acțiuni și de când începe să curgă acesta?
– Termenul special este de 5 ani, potrivit art. 10 alin. (1) din OUG nr. 170/2020.
Termenul nu începe să curgă înainte ca încălcarea să fi încetat și înainte ca reclamantul să fi cunoscut sau să fi trebuit să cunoască trei elemente: comportamentul adoptat și faptul că acesta constituie o încălcare a legislației concurenței, faptul că încălcarea i-a cauzat un prejudiciu și identitatea autorului încălcării.
În plus, art. 10 alin. (2) prevede că prescripția nu începe să curgă sau, dacă a început, se suspendă pe durata investigației autorității de concurență. Suspendarea încetează la un an după ce decizia de constatare a încălcării rămâne definitivă sau după ce procedurile încetează în alt mod.
Procesele pot fi inițiate și înainte ca decizia Consiliului Concurenței să rămână definitivă
– Când pot fi inițiate procesele din partea clienților? Dacă decizia Consiliului Concurenței este contestată în instanță, pot fi inițiate procesele de despăgubire înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive?
– Da, teoretic procesele pot fi inițiate și înainte ca decizia Consiliului Concurenței să rămână definitivă. Aceasta din urmă este relevantă întrucât scutește reclamantul de sarcina probei privind încălcarea normelor privind concurența.
Dacă acțiunea civilă este introdusă înainte de finalizarea contestației împotriva deciziei Consiliului Concurenței, este posibil ca instanța civilă să analizeze oportunitatea suspendării cauzei până la soluționarea definitivă a litigiului privind decizia autorității.
Ce costuri implică
– Ce costuri implică un astfel de proces și cine suportă cheltuielile dacă acțiunea este respinsă?
– Costurile vor include de regulă taxa judiciară de timbru, onorariul avocatului și costurile expertizei.
În acțiunile evaluabile în bani, taxa judiciară de timbru se calculează potrivit OUG nr. 80/2013, în funcție de valoarea pretențiilor. Dacă se solicită, de exemplu, 20.000 lei, taxa va fi calculată potrivit tranșelor prevăzute de art. 3 lit. c) din OUG nr. 80/2013, însumând „355 lei + 5% pentru ce depășește 5.000 lei”.
Dacă acțiunea este respinsă, reclamantul riscă să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată ale pârâtului, la cererea acestuia.
– Există precedente în România sau în alte state europene în care consumatorii au obținut despăgubiri după sancționarea unor companii pentru practici anticoncurențiale?
– La nivel european, acțiunile în despăgubire pentru încălcări ale dreptului concurenței sunt un mecanism consacrat, consolidat prin Directiva 2014/104/UE, transpusă în România prin OUG nr. 170/2020. Există numeroase litigii de tip follow-on în Europa, mai ales în urma unor carteluri industriale sau financiare.
În România, jurisprudența despăgubirilor în materie de concurență este încă relativ puțin dezvoltată comparativ cu alte jurisdicții europene. Nu aș spune că există deja un precedent românesc perfect comparabil cu speța ROBOR, mai ales pe zona consumatorilor și a indicilor financiari. Tocmai de aceea, eventualele litigii ROBOR ar putea deveni un test important pentru aplicarea OUG nr. 170/2020.
Șansele de succes
– Care sunt șansele reale de succes ale unor astfel de litigii?
– Șansele de succes vor depinde în mod semnificativ de situația fiecărui reclamant și de evoluția deciziei Consiliului Concurenței în eventualul control judecătoresc.
Dacă decizia Consiliului Concurenței va rămâne definitivă, reclamanții vor beneficia de un avantaj important: potrivit art. 9 alin. (1) din OUG nr. 170/2020, încălcarea legislației concurenței constatată printr-o decizie definitivă se consideră stabilită în mod irefragabil pentru instanța civilă. Cu toate acestea, rămân de dovedit prejudiciul individual, legătura de cauzalitate și cuantumul despăgubirilor.
Prin urmare, șansele pot fi reale în cazurile bine documentate, în care există o expunere clară la ROBOR și documente complete privind sumele achitate. Totuși, nu se poate vorbi despre un succes automat pentru toți clienții care au avut credite indexate la ROBOR.
– Ce factori vor cântări cel mai mult în decizia instanței?
– Instanța va analiza, în principal, dacă decizia Consiliului Concurenței a rămas definitivă, dacă reclamantul a avut un contract indexat la ROBOR, dacă perioada contractului se suprapune cu perioada conduitei sancționate, dacă există un prejudiciu concret și dacă prejudiciul este cauzat de conduita anticoncurențială.
Un rol important îl vor avea și expertizele de specialitate. Fiind vorba despre un indice financiar de referință și despre o piață cu mecanisme tehnice complexe, instanța va depinde în mare măsură de concluziile experților pentru stabilirea existenței și întinderii prejudiciului.
În final, litigiul nu va fi decis doar pe baza faptului că un client a avut un credit raportat la ROBOR, ci pe baza probelor privind expunerea, prejudiciul, cauzalitatea și cuantumul despăgubirilor.
Posibil impact sistemic
– Credeți că o eventuală serie de procese câștigate de consumatori ar putea schimba modul în care sunt utilizați indicii de referință în contractele de credit din România?
– Da, o serie de hotărâri favorabile consumatorilor ar putea avea un impact sistemic. Nu neapărat prin eliminarea indicilor de referință din contracte, ci printr-o mai mare atenție acordată transparenței, guvernanței și integrității mecanismelor de calcul.
Băncile ar putea fi mai prudente în modul în care folosesc benchmark-uri financiare, în clauzele de dobândă variabilă și în informarea clienților. De asemenea, astfel de litigii ar putea crește presiunea pentru mecanisme de referință bazate mai mult pe tranzacții efective, pentru reguli mai clare de guvernanță și pentru o separare mai strictă între participanții la fixing.
