INTERVIU Un altfel de răspuns la întrebarea „trebuia sau nu doborâtă drona rusească intrată în România?” / Armand Goșu: Cu dronele sale în România și Polonia, Rusia vrea să demonstreze ceva, nu să testeze

Decizia de a nu doborî drona rusească ajunsă în spațiul aerian al României a fost rezultatul întâmplării, nicidecum al vreunei analize profunde, consideră istoricul Armand Goșu: „Nu cred că a fost vreo strategie, la noi e multă improvizație și haos”.

• Armand Goșu predă Istoria politică și diplomatică a Imperiului Rus și a Uniunii Sovietice la Facultatea de Științe Politice a Universității din București.

Într-un interviu acordat Contributors.ro și publicat de HotNews, Armand Goșu spune că, în opinia sa, atacurile cu drone ale Rusiei au, printre obiectivele importante, și pe acela de a induce spaima în populație și de a anestezia voința elitei de a rezista în fața agresiunii Rusiei.

Istoricul consideră că în cazul Poloniei a fost vorba despre „un atac clar, deliberat, țintit”, cu cel puțin 19 drone care au avansat mulți kilometri în interiorul Poloniei, spre deosebire de situația din România. El spune că nu este convins că în cazul României a fost vorba despre un atac deliberat, ci mai degrabă despre „o dronă rătăcită”.

Comparația între cele două incidente scoate la iveală diferențe semnificative între România și Polonia, cele mai importante țări de pe flancul estic al NATO, mai spune Armand Goșu.

„Ceea ce face Rusia este o diversiune, nu un test”

– După incursiunea dronelor rusești pe cerul Poloniei, sâmbătă a venit rândul României. Moscova testează flancul estic al NATO?
– Aș spune că e o diversiune, o provocare, nu un test. Cuvântul test sună prea… solid. Să testeze ca să afle ce anume? Ce nu știa Moscova și ar fi vrut să afle printr-un astfel de test? Rusia vrea să demonstreze ceva, nu să testeze. Rușii au făcut aceste provocări ca să arate limitele NATO, lipsa de coeziune a Alianței, deci o operațiune de discreditare. Iar aceste atacuri deliberate cu drone au și alt obiectiv important – să inducă spaimă în populație și să anestezieze voința elitei de a rezista în fața agresiunii Rusiei.

În același timp, pe baza informațiilor pe care le am în acest moment, eu nu cred că atacul din 10 septembrie din Polonia și cel din 13 septembrie din România sunt similare. În primul caz, este un atac clar, deliberat, țintit, cel puțin 19 aparate au avansat mulți kilometri în interiorul Poloniei. Avem un aparat fără pilot care a traversat jumătate de țară, aproape 250 de kilometri.

În ceea ce privește România, e vorba de un singur aparat, care a intrat aproximativ 10 kilometri, s-a învârtit aproape o oră prin zonă, la mică altitudine și, în cele din urmă, a plecat să bombardeze Ucraina, spre ușurarea MApN-ului. Dar s-a prăbușit ceva mai încolo.

Cele două episoade s-au petrecut la câteva zile distanță, era normal ca presa, comentatorii, să le asocieze.

Comparația între ele scoate la iveală diferențe semnificative între România și Polonia, cele mai importante țări de pe flancul estic al NATO. Dar, nu cred că sunt acțiuni similare ale Rusiei, care urmăresc același obiectiv. În cazul României cred că e vorba despre o dronă rătăcită, mai degrabă. Dacă erau măcar o duzină, care să avanseze mai mult în interiorul țării, aș fi considerat că e vorba de un atac deliberat. Așa, nu sunt sigur.

„Sunt convins că decizia de a lăsa drona să plece spre Ucraina a fost rezultatul întâmplării”

– Există o dispută între experții și comentatorii români pe tema dronei care a survolat Delta Dunării. Unii spun că trebuia doborâtă, adică România să urmeze exemplul Poloniei. Alții afirmă că a fost mai bine că a fost lăsată să meargă în treaba ei să lovească ținte din Ucraina. Ce părere aveți, de ce parte sunteți dvs?
– De nici o parte, văd că sunt mulți comentatori apropiați de serviciile secrete de la noi sau de unele ministere, cu contracte, pe bani mulți, care iau apărarea MApN-ului, ba chiar îl laudă că n-a doborât drona rusească.

Nu cred că a fost vreo strategie, la noi e multă improvizație și haos. Sunt convins că decizia de a lăsa drona să plece spre Ucraina a fost rezultatul întâmplării, nicidecum al vreunei analize profunde. Dacă românii doborau drona, cum au făcut polonezii, aceiași comentatori ar fi sărit cu argumente de ce e bine că au doborât românii drona.

– Deci în cazul Poloniei acel atac din 10 septembrie este o provocare, iar în cazul României, trei zile mai târziu, nu este. De ce?
– Rusia face aceste provocări ca să arate, să demonstreze ceva. M-am muncit ceva ceasuri ca să găsesc un răspuns de ce-ar fi făcut o provocare împotriva României? Singurul răspuns a fost ca să testeze noua administrație de la București, care a adoptat un discurs ușor diferit pe tema războiului din Ucraina.

– Alte motive nu sunt?
– Sau – dar nu cred că mai era nevoie de asta – anume să arate diferențele dintre România și Polonia, prima timidă, obsedată să nu escaladeze, a doua fermă, principială, tăioasă, dispusă să-și asume riscuri. Dar, pentru oricine este cât de cât familiarizat cu istoria și situația politică actuală din Europa Centrală, nu cred că mai era nevoie de acest exercițiu. Pentru experții ruși, care cunosc bine regiunea, cu atât mai puțin.

„Când vrei ca Putin să te ia în serios, iar NATO să te respecte, iei măsuri ferme. Asta a făcut Polonia”

– A evaluat Putin consecințele acestor atacuri?
– Cred că Moscova s-a jucat cu focul și acum regretă. Exercițiul Zapad 2025, executat de militari din Belarus și Rusia, pe teritoriul Belarus, a dus la punctul de fierbere opinia publică din Polonia. Lumea nu e atentă la detalii, la faptul că în acest an exercițiul se concentrează pe planificare, pe colaborarea dintre statele majore, la diverse niveluri, că participă mai puțini militari decât în alți ani, că este preponderent defensiv. T

Toți ne amintim de faptul că Zapad 2021 a oferit Rusiei prilejul să disloce în Belarus trupele care au participat la 24 februarie 2022 la invadarea Ucrainei. Dezamăgită de atitudinea mai puțin fermă a aliaților din NATO, de reacția lui Trump care vineri declara, la FoxNews, „în ceea ce privește Polonia, nu voi apăra pe nimeni”, guvernul de la Varșovia a luat decizia curajoasă de a bloca pe termen nedefinit cele trei treceri de la frontiera cu Belarus, pe unde se revarsă către Europa mărfurile chinezești, care traversează teritoriul Rusiei.

Fiecare zi de vamă închisă înseamnă pierderi de sute de milioane de dolari pentru Rusia, țară de tranzit, dar și pentru China. Deci, atunci când vrei să contezi, când vrei ca Putin să te ia în serios iar aliații din NATO să te respecte, înveți cum se doboară dronele rusești și tragi asupra lor. Și treci la măsuri ferme, cum ar fi închiderea punctelor de trecere a frontierei, blocând circulația persoanelor și bunurilor care vin dinspre vecini agresivi, care erau convinși că pot face orice, pentru că nimeni nu le va răspunde.

„Obiectivul raidului din Polonia e să sperie țările occidentele, să instaleze haosul”

– Atunci, vă propun să ne concentrăm pe Polonia. Suntem mai aproape de război – după cum spunea premierul Donald Tusk – după raidul dronelor rusești?
– Rusia e în război cu Europa. Deci suntem deja în război. Vorbim despre războiul hibrid împotriva Occidentului, mai ales a țărilor care sprijină activ Ucraina. Dacă vă referiți la un potențial atac al Rusiei asupra Poloniei, Țărilor Baltice sau Finlandei despre care se vorbește în ultimele zile, nu cred că suntem în pragul unui război cinetic. Atacul dronelor nu cred că reprezintă o escaladare a războiului hibrid purtat de Rusia.

Obiectivul acestui raid cu 19 drone (ne asigură autoritățile de la Varșovia) este să sperie țările occidentale, să instaleze haosul, deruta, să genereze dezbateri în țările flancului estic privind suspendarea ajutorului acordat Ucrainei și concentrarea pe consolidarea propriilor capacități de luptă anti-aeriană. Acest atac împotriva Poloniei este – printre altele – rezultatul eșuării campaniei militare rusești din Ucraina, din vara 2025 și a acțiunilor haotice ale lui Trump.

– Președintele Donald Trump a ieșit cu un mesaj puternic în care condiționează adoptarea de noi sancțiuni împotriva Rusiei de introducerea de către statele occidentale a unor taxe vamale cuprinse între 50 și 100% Chinei și interdicția de a mai cumpăra petrol din Rusia. Cum poate fi interpretat acest mesaj?
– Este recunoașterea, indirectă, a eșecului politicii față de Vladimir Putin. Și, cum nu poate să-și asume acest grandios eșec, Trump aruncă responsabilitatea asupra Europei. Totuși, Trump, fiind definiția haosului, mâine poate să iasă cu altă postare, în care să spună ceva cu totul diferit. Încă de la începutul acestui an, unii lideri politici și câțiva experți de pe bătrânul continent au spus că Europa trebuie să-și ia soarta în propriile mâini și să-și construiască armată comună, iar până atunci să crească inter-operabilitatea armatelor europene, să-și creeze o industrie de apărare performantă, lucruri care vedem că au început să se întâmple.

„E un moment important. Pentru prima dată în istorie, avioane NATO au doborât aparate de zbor rusești”

– Cum interpretați răspunsul NATO la incursiunea dronelor rusești din Polonia?
– Reacțiile lui Trump care au minimalizat importanța raidului aerian au obligat statele europene să pună presiune pe Varșovia să reducă tonul și așteptările. Au fost declarații de susținere politică, iar peste două zile și jumătate s-a anunțat un plan NATO pentru flancul estic, cu o denumire frumoasă, Eastern Sentry (Santinela de la Răsărit), care va duce la acumularea de resurse militare în Polonia și – probabil – în Țările Baltice. Franța va trimite 3 avioane Rafale, Olanda ceva baterii Patriot, Danemarca plătește sisteme anti-rachetă, alt sistem anti-rachetă din Norvegia, deci armament european, asta pare tendința actuală tot mai evidentă. Cât de repede se va întâmpla asta, nu mi-e clar, detaliile nu sunt publice.

– Considerați că este un răspuns robust? Așa trebuia să răspundă NATO lui Putin la incursiunea dronelor pe cerul Poloniei?
– Cu acest răspuns, nu cred că NATO l-a dezamăgit pe Putin. În loc să trimită arme și muniție în Ucraina, în cantitate cât mai mare, ca dronele, rachetele balistice, cele de croazieră rusești să fie interceptate și să nu mai lovească spitale, blocuri de locuințe, NATO consolidează apărarea anti-aeriană în țări care nu vor fi prea curând atacate. Deci, Putin trebuie să fie mulțumit.

– Este o afirmație riscantă, vă contrazic mai toți experții citați de presa internațională. Cum ar putea Putin să fie mulțumit de decizia NATO care consolidează flancul estic?
– Putin poartă războiul împotriva Ucrainei nu în Polonia, nici în Estonia. Ce s-a întâmplat în noaptea de 10 septembrie a fost o provocare, o operațiune de manipulare a decidenților politici și opiniei publice. Experții pe care îi amintiți au spus că a fost o escaladare a războiului. Și cum a escaladat? Nimeni nu spune. Alții au spus că a fost un test politic. Adică să testeze voința decidenților statelor membre NATO. Nu cred că rușii au multe neclarități privind atitudinea unuia sau a altuia dintre liderii acestor state. Sau să testeze capacitatea militară de intervenție a apărării anti-aeriene.

Aici vin cu un comentariu suplimentar. Cred că rușii nu se așteptau ca aceasta să fie așa de scăzută. Din 19 drone, dacă acceptăm cifra oficială, cele două avioane F 35 ale olandezilor, alte două F 16 ale polonezilor, bateriile Patriot care ar fi urmărit cu radarele lor plus alte arme…. au doborât 4 aparate fără pilot. Alte surse indică 3 drone. Deci, undeva la 20% din numărul de aparate care au atacat Polonia. Pentru comparație, media pe toată Ucraina este de peste 75%. În zonele populate, marile orașe, media este de 90%. Deci, membrii NATO mai au mult de lucru până să se apropie de performanțele militarilor ucraineni.

În același timp, e un moment de important, pentru prima dată în istorie, avioane NATO au doborât aparate de zbor rusești. Chiar dacă unele fără pilot.

„Rușii folosesc drone „de carton”, adică drone false, pentru a induce în eroare apărarea anti-aeriană”

– Înțeleg că este o problemă cu costurile, adică rușii obțin rezultate importante cu niște costuri ridicol de mici.
– Da, diferența este semnificativă. Raidul a fost compus din drone Gherbera, cea mai ieftină versiune a aparatului iranian Șahed. O dronă costă maxim 10.000 dolari. Zboară pe o distanță de 600 km, dar raza de acțiune poate crește dacă i se atașează un al doilea rezervor de combustibil. Dronele din Polonia se numesc în jargon abmanki, adică drone false, pentru a induce în eroare apărarea anti-aeriană.

Pe clasificarea rusească, mă refer la comentariile pe care le urmăresc pe surse rusești, dronele sunt de trei feluri: udarnîe, de atac, razvedîvatelnîe, de recunoaștere, și aceste drone false, abmanki. Atacurile rusești adună toate aceste categorii de aparate, fiecare jucând un rol bine determinat. Doar dronele de asalt, udarnîe, au încărcătură explozivă. Apărarea ucraineană poate să recunoască aceste drone pentru că este bine antrenată.

Ca să ridici de la sol avioane de vânătoare americane este prea costisitor, avioane care uneori nici nu văd aceste aparate fără pilot care zboară cu viteză redusă și foarte jos. Ca să tragi în drone de carton, adesea ținte false, cu rachete de sute de mii sau chiar milioane de dolari, ar fi aberant.

– Și atunci care ar fi soluția?
– Să învățăm de la ucraineni să doborâm ieftin aparatele de zbor fără pilot. Eu sper sincer că lucrul ăsta se întâmplă, iar țările care simt în ceafă suflarea rusească și-au trimis în Ucraina militari ca să învețe cum se poartă războiul modern, deși ce am văzut în Polonia și România pare să mă contrazică.

Ucrainenii doboară dronele cu sisteme anti-aeriene simple, ieftine, eficiente. Pregătesc și arme sofisticate, cum sunt dronele interceptoare, care doboare dronele inamice. Dar astea sunt ceva mai scumpe. Pe când tunurile anti-aeriene din cel de-al Doilea Război Mondial, scoase din muzee și puse la lucru, s-au dovedit eficiente.

Ucrainenii au inventat grupurile mobile, cu arme montate pe automobile, care aleargă pe câmp și doboară aparate fără pilot. Au fost cazuri de drone doborâte cu arme de vânătoare. Acum rușii lucrează la modificări care să le permită dronelor să zboare la peste 2000 metri altitudine, în speranța că nu vor fi atât de ușor doborâte.

Țări precum Polonia, România, Lituania, Bulgaria trebuie să-ți consolideze apărarea antiaeriană. Au fost nenumărate cazuri în care dronele rusești au intrat în spațiul lor aerian. Au negat, au minimalizat, apoi au început să exagereze amenințarea. Mi-e teamă că au făcut jocul lui Putin, în unele momente.

„Prioritatea Moscovei e să distragă atenția Europei de la Ucraina, s-o convingă să oprească fluxul de armament”

– Dar ce urmărește Putin prin aceste atacuri cu drone?
– Să ne sperie. Să ne distragă atenția de la lucrurile importante. Și a reușit să facă asta. În loc să ne concentrăm pe Ucraina, să-i trimitem muniție, tehnică de luptă, mai ales s-o ajutăm să-și consolideze apărarea anti-aeriană, noi abandonăm Ucraina, și ne concentrăm egoist asupra securității noastre, fără să înțelegem că ea depinde în primul rând de Ucraina. O victorie a Rusiei, chiar dacă aceasta nu-și va atinge integral obiectivele în Ucraina, va schimba în câțiva ani fața Europei Centrale, va aduce la putere în fostele țări din blocul sovietic forțe pro-ruse, va compromite NATO și va înmormânta proiectul UE. Pe care Putin și Trump îl urăsc în egală măsură.

În următoarele săptămâni și luni, Rusia nu va ataca nici Polonia, nici România, nici vreun stat baltic. Cel puțin nu acum. Putin este concentrat pe războiul din Ucraina. Trump este o șansă extraordinară pe care Putin nu vrea s-o rateze. Putin este conștient că n-are mult timp la dispoziție, se apropie midterm election și nu se știe cum se vor încheia ele. 

Problema lui Putin nu mai este America, nici NATO. Nu de ele se teme. Problema Kremlinului este că s-a împotmolit în Ucraina. Și că Europa, sub presiunea țărilor de pe flancul estic, scandinavii, balticii, Polonia, România, Bulgaria, în răspăr cu Trump, insistă pentru susținerea militară și diplomatică a Ucrainei. Flancul estic este conștient de consecințele unei victorii a lui Putin și e îngrozit de această perspectivă.

Prioritatea Moscovei în acest moment este să distragă atenția Europei de la Ucraina, s-o convingă să oprească fluxul de armament și tehnică de luptă ce curge spre Kiev. Să-i genereze spaima că ele, țările Europei Centrale, vor fi ținta viitoarei agresiuni a Rusiei. Scopul lui Putin este să modifice comportamentul liderilor europeni astfel încât aceștia să răspundă fricii propriilor alegători.

Îngroziți de aceste atacuri cu drone, guvernele europene trebuie să se concentreze pe propria apărare națională și nu pe imperativul înarmării aliatului ucrainean. Care va trebui să se descurce cu ce poate în fața roiurilor de peste 800 de drone și rachete balististice pe noapte, pentru că Putin construiește diversiuni pe cerul Poloniei, României sau Lituaniei. E important să nu facem jocul lui Putin iar Europa să se concentreze pe marea miză a momentului care este războiul din Ucraina.