INTERVIU Un expert în energie de la Londra explică cum pot ajunge gazele rusești în România prin Coridorul Vertical. Ce spune despre interesele SUA în zonă

Cum a crescut interesul americanilor pentru zona Europei de sud-est

Aura Săbăduș este analist al piețelor europene de energie la  Independent Commodity Intelligence Services, o companie internațională de analiză și stabilire a prețurilor pentru piețele globale de energie și resurse chimice, cu sediul la Londra. 

HotNews: În ultimele zile, în spațiul public se discută despre posibile presiuni asupra României pentru achiziția de GNL american prin intermediari, în contextul dezvăluirilor The Wall Street Journal privind afirmațiile atribuite ambasadoarei SUA în Grecia, Kimberly Guilfoyle. Din informațiile pe care le aveți, în ce măsură credeți că ar fi posibile astfel de presiuni?
Aura Săbăduș: Este o întrebare complicată pentru că, desigur, nu avem cum să știm direct ce s-a întâmplat la acele discuții. Însă, ceea ce pot să vă spun, din ceea ce cunosc, este că acest proiect a atras atenția, de mai multă vreme, unor oficiali din guvernul Statelor Unite.

Aș derula puțin filmul până anul trecut. Imediat după venirea la Casa Albă a președintelui Donald Trump, am observat că a existat un interes foarte mare pentru colaborarea cu țările din Europa Centrală și de Est, din zona baltică până la Marea Adriatică și Marea Egee. Pe parcurs, însă, acest interes pare să se fi concentrat din ce în ce mai mult asupra zonei sud-est europene. Am observat că se acorda tot mai multă atenție acestei regiuni mai degrabă, decât întregii zone, de la Marea Baltică până la Adriatică. Și mi-am pus întrebarea de ce, pentru că, desigur, toate aceste țări sunt importante pentru diversificarea regională a gazelor.

„Și Gentry Beach, și Kimberly Guilfoyle sunt apropiați ai lui Donald Trump Jr”

Între timp, au apărut o serie de persoane în această zonă, inclusiv investitorul american Gentry Beach, un apropiat al lui Donald Trump Jr., care era interesat în Bulgaria și, potențial, să obțină acces la infrastructura bulgară, mai ales la cea care aducea gaze rusești și le transporta mai departe către Europa Centrală. Din câte înțeleg, Gentry Beach ar fi colaborat chiar și cu firma GSP a domnului Gabriel Comănescu (n.red. om de afaceri în energie, cu contracte inclusiv în Rusia) sau ar fi avut un interes să îl coopteze, în special în legătură cu posibilitatea reparării conductei Nord Stream.

La momentul respectiv am încercat să iau legătura cu domnul Comănescu pentru a-i oferi dreptul la replică, pentru că am făcut o investigație pe această temă, dar nu am obținut informații. Nici domnul Gentry Beach nu mi-a răspuns la întrebări.

Eu nu am știut niciodată dacă există o legătură între domnul Gentry Beach și doamna Kimberly Guilfoyle sau dacă, practic, aceste interese au continuat și au avut legături unele cu celelalte. Însă ceea ce știm este că Gentry Beach și Kimberly Guilfoyle sunt apropiați ai lui Donald Trump Jr., fiul președintelui Donald Trump.

Apoi, după conferința de la Atena din noiembrie, menționată și în articolul The Wall Street Journal, am observat acest interes. Principalul promotor al Coridorului Vertical a fost Transgaz, domnul director general Ion Sterian, care a fost foarte interesat și a lucrat cu ceilalți operatori de sistem din regiune. Au făcut progrese pozitive, în sensul că au reușit să îi aducă pe toți operatorii de sistem la aceeași masă și să se alinieze pentru a oferi termeni comerciali mai avantajoși.

În ceea ce privește partea politică, este greu să spun dacă, într-adevăr, au existat astfel de presiuni. Dar trebuie să ne gândim și la alte lucruri. Să nu uităm că Statele Unite, de la venirea președintelui Trump, și-au arătat interesul de a coopta sau de a lucra cu parteneri din întreaga lume pentru diverse proiecte de afaceri. Din acest motiv, nu exclud posibilitatea ca SUA să fi avut în vedere și zona noastră, România și celelalte țări.

„Se creează o breșă prin care această zonă din sud-estul Europei să se îndepărteze de regulile europene”

– Concret, care credeți că sunt interesele comerciale din spatele acestor contracte?
– Cred că sunt mai multe motive aici, nu numai interese comerciale. În primul rând, partea comercială este importantă și, cum am spus, aceste interese se întind din Balcanii de Vest până la noi, în România. Fiecare țară de pe acest culoar a apărut în presă în ultima vreme tocmai prin aceste proiecte care erau discutate de reprezentanții cercului apropiat de Trump și oameni de afaceri regionali.

Apoi, cred că există și un interes politic. Din discuțiile pe care le-au purtat și care au fost apoi relatate de ziarele internaționale, am observat că au existat multe plângeri din partea think tank-urilor internaționale și chiar a instituțiilor europene că aceste proiecte, sau în orice caz condițiile pe care le presupun aceste contracte, pot să contravină principiilor de piață ale Uniunii Europene.

– De ce credeți că ar putea să contravină principiilor de piață ale Uniunii Europene?
– De exemplu, era vorba despre un proiect de gazoduct care leagă Bosnia-Herțegovina de Croația și care nu era făcut potrivit principiilor de piață și principiilor la care aceste țări au subscris în vederea aderării la Uniunea Europeană. Și noi, la compania unde lucrez, am făcut o investigație pe această temă. Din discuțiile pe care le-am avut cu instituții europene și cu diverse think tank-uri, același lucru a reieșit.

Nu știu dacă există o dorință voită de a îndepărta aceste țări de principiile europene, dar cred că, și dacă nu există această dorință, efectul este același. Practic, se creează o breșă prin care această zonă din sud-estul Europei începe, încet-încet, să se îndepărteze de regulile europene.

– Dar care ar fi interesul exact de a îndepărta aceste țări de principiile Uniunii Europene? Ce ar avea de câștigat prin crearea acestei breșe?
– Să nu uităm că, în strategia americană publicată de Statele Unite anul trecut, Europa este, de fapt, considerată un loc inamic al Statelor Unite. Să nu uităm presiunile care se fac de către președinția Statelor Unite asupra multor țări din Europa pentru a susține mișcări populiste care contravin partidelor clasice, de dreapta sau de stânga, partidele pe care Europa le-a avut tradițional în ultimele câteva decenii.

Există această mișcare sau tendință de a îndepărta Europa de partidele clasice și de a o muta mai mult în direcția partidelor populiste.

„Coridorul Vertical se poate îndepărta de obiectivul inițial”

– Putem spune că proiectul privind Coridorul Vertical pare să se fi îndepărtat de obiectivul inițial, acela de diversificare față de gazul rusesc, și să reprezinte în acest moment mai mult interese comerciale asociate zonei MAGA?
– Cred că acesta a fost și efectul acestei cooptări a Coridorului Vertical, mai ales în zona Balcanilor de Vest. Să nu uităm că anul trecut s-au discutat inițial niște proiecte care să conducă la comercializarea gazelor venite din sud, așa-numitele Rute 1, 2 și 3, care, desigur, aveau o intenție bună, în sensul că urmau să facă acest coridor mai atractiv din punct de vedere comercial.

Însă ceea ce s-a propus inițial nu era în concordanță cu principiile europene. Capacitățile de rezervare erau oferite în afara calendarelor europene, erau oferite separat, într-un mod în care în Europa nu erau oferite capacitățile. Ideea inițială nu cred că a fost rea, pentru că de ani de zile s-a încercat aducerea acestor operatori de sistem la aceeași masă și alinierea lor pe anumite probleme, multe dintre ele tehnice, dar și legate de tarife.

Acest coridor este un coridor scump. Trebuiau făcute niște alinieri și niște reduceri de tarife pentru ca aceste gaze să poată fi comercializate. Însă modalitatea inițială în care s-a propus comercializarea nu a fost potrivită cu legislația europeană sau, în orice caz, în multe privințe nu era conformă cu aceste cerințe.

Au existat apoi presiuni la nivel european și, în final, s-a intervenit și au fost aduși la masa discuțiilor toți acești operatori. Până la urmă s-a convenit ca ei să opereze din nou conform principiilor europene. Însă, cum am spus, exista acest pericol.

„Compania grecească de stat continuă să aibă contracte cu Rusia”

– Ați menționat gazele rusești. Există posibilitatea ca gazul rusesc să ajungă indirect în România, sub altă formă, prin intermediari? Există riscul ca anumite gaze lichefiate prezentate ca fiind americane să aibă, de fapt, origine rusească?
– Da, desigur. Și să nu uităm un al doilea punct. Este vorba despre compania Atlantic S.E.E., în care apare Aktor Group, un grup de construcții grec, și DEPA, compania grecească de stat. DEPA continuă să aibă contracte cu Rusia și este una dintre puținele companii rămase în Europa care mai are contract pe termen lung cu Rusia, deci importă gaze rusești.

Nu avem și eu nu am dovada clară că aceste gaze presupuse care au venit din Grecia sunt, de fapt, amalgamate sau sunt chiar gaze rusești vândute ca altceva. Însă există acest risc.

În plus, dacă ne uităm la bursa din Grecia, vom vedea că prețurile din Grecia și Bulgaria sunt cu un discount, cu o reducere de 15-16 euro față de prețul de referință TTF din Olanda. Îmi pun întrebarea: ce producător din lume, mai ales unul care aduce gazele de la o distanță atât de mare, poate să vândă cu un discount atât de mare pe piață? Aceste gaze din sud intră și în România.

Sigur, nu putem spune că moleculele de gaz poartă un drapel care să ne spună clar originea lor. Știm că sunt comercializate ca gaze provenite din Statele Unite, dar originea fizică a moleculelor și lanțul comercial trebuie verificate.

„Nu știm ce fel de gaze intră din Turcia în Bulgaria”

– Ar putea fi aceasta o strategie rusească, în condițiile în care, începând de anul viitor, teoretic ar trebui interzise complet importurile de gaze din Rusia?
– Și aici este al treilea punct: partea tehnică, partea comercială și apoi partea politică. Potrivit reglementărilor europene, de anul viitor ar trebui să fie eliminate și gazele rusești care intră prin Turcia. Însă, dacă vă uitați bine, în momentul de față, la punctul de intrare de la Malkoçlar, pe unde vin gaze, nu este vorba despre TurkStream 2, ci despre interconectarea dintre sistemul turc și sistemul bulgar.

Continuă încă să vină foarte multe gaze, deși gazele rusești au fost interzise la 17 iunie anul acesta. Nu știm ce fel de gaze sunt cele care intră din Turcia în Bulgaria. Dar avem indicații că sunt gaze ieftine, din moment ce prețurile pe piața bulgară sunt foarte mici. Deci aceste gaze continuă probabil să intre. Nu știm ce fel de verificări sunt făcute de instituțiile bulgare.

Dar chiar și dacă nu vin aceste gaze, tot vin gaze prin TurkStream și apar în Bulgaria, de unde sunt distribuite în România, Serbia și așa mai departe.

„Nu exclud posibilitatea ca în aceste discuții să apară și vânzarea activelor Lukoil”

Politic vorbind, să nu uităm că reprezentanții apropiați ai domnului Trump, precum Jared Kushner și Steve Witkoff, sunt în contact permanent cu contrapartea lor din Rusia, Kirill Dmitriev.

Dintre proiectele principale pe care le discută sunt proiectele din energie. Aici nu exclud posibilitatea ca, în aceste discuții, să apară și vânzarea activelor Lukoil din Bulgaria și România.

– Vânzarea activelor Lukoil către cine?
– Recent au apărut informații în presă că un magnat american, din nou apropiat de zona MAGA, ar fi interesat să preia aceste active. Inițial, discuțiile au fost cu grupul Carlyle. Acum se pare că ar interveni acest magnat care ar fi interesat să cumpere activele Lukoil din România și Bulgaria. Sunt, deci, mai multe paliere care trebuie luate în considerare: partea comercială, dar și efectele politice.

Rolul lui Christos Marafatsos și al Aktor

– Articolul The Wall Street Journal mai vorbește despre o relație foarte apropiată între ambasadoarea Statelor Unite și Christos Marafatsos, lobbyistul Aktor. Care ar putea fi rolul acestuia în întâlnirile cu oficialii din regiune? A fost văzut în permanență alături de ea?
– În investigația The Wall Street Journal se sugerează, de asemenea, că această doamnă ar fi reprezentat mai mult interesele companiei Aktor decât interesele Statelor Unite propriu-zise.

Eu nu știu exact care este rolul acestui domn, dar, dacă într-adevăr era văzut cu această doamnă, semnele de întrebare trebuie să abunde. De ce acest domn o însoțea peste tot în Balcani și în ce măsură doamna ambasador reprezenta interesele acestei companii? Este dificil de spus cine susține sau care sunt interesele mai obscure, dacă ar exista așa ceva, în această companie. Cine, de fapt, se află în spatele acestei companii? Este greu pentru mine să spun acest lucru. Pot să spun doar ceea ce am văzut. Ceea ce am văzut este că a existat un mare interes din partea politică a Statelor Unite în această zonă.

Dacă această parte politică s-a împletit și cu interese comerciale, recurente, personale sau de altă natură, este dificil de spus, pentru că nu am dovezi să afirm acest lucru.

Mi s-a părut însă foarte interesant faptul că, așa cum am spus inițial, a existat un mare interes pentru întreaga regiune, iar apoi acesta s-a limitat doar la această parte a Europei.

„Bogdan Ivan era deosebit de interesat de acest proiect”

– În analizele dumneavoastră ați identificat persoane sau instituții românești care au avut contacte cu reprezentanții Aktor? În cazul fostului ministru al Energiei, Bogdan Ivan, ați identificat care ar fi putut fi rolul acestuia în ceea ce privește gazele lichefiate americane?

– Din nou, l-am observat pe domnul ministru Ivan și am observat că era deosebit de interesat de acest proiect. Era poate singurul ministru care a arătat un interes foarte mare, pentru că, înainte de momentul 2025, mai ales înainte de noiembrie 2025, au fost încercări nenumărate de a coopta în acest proiect ministerele, Transgazul și  mai multe instituții românești, iar interesul practic a fost zero.

Despre acest proiect se vorbește de foarte multă vreme, aș spune chiar din 2016, dar doar anul trecut a început acest interes vădit pentru Coridorul Vertical. Ce am observat a fost că, anul trecut, la conferința de la Atena, când au fost prezenți foarte mulți reprezentanți ai regiunii, inclusiv din România, de la Guvernul României și companii românești. Eu primeam informații că unele companii din România ar putea să obțină sau ar putea să semneze contracte cu partea grecească, deci cu americanii prin partea grecească.

Era o confuzie totală la momentul acela. Unii spuneau că ar fi Romgaz, alții spuneau că ar fi Nova Power & Gas și, până chiar la momentul terminării conferinței, nu se știa clar cine va fi.

Inițial, am pus acest lucru pe seama faptului că probabil contactele mele nu știau și nu aveau confirmarea clară care ar fi această companie. Dar, după ce am citit această investigație, mi-am dat seama că, până în ultimul moment, probabil Romgaz ar fi rezistat și s-ar fi opus posibilității de a lua aceste gaze. Aceasta este interpretarea mea. Nu am dovezi dacă într-adevăr acest lucru s-a întâmplat.

Dar, derulând firul evenimentelor, probabil că aceste discuții au continuat și au fost duse până în momentul în care trebuia făcut un anunț. În final, anunțul a fost făcut despre Nova Power & Gas.

Resursele din Marea Neagră sunt niște resurse foarte pure, cu costuri mici

– De anul viitor, România urmează să producă mai mult gaz decât în prezent, după începerea exploatărilor din Marea Neagră, prin Neptun Deep. Care ar putea fi rolul Coridorului Vertical în acest context?
– România poate să aibă un rol extraordinar la nivel regional, din mai multe motive. În primul rând, datorită faptului că resursele din Marea Neagră sunt niște resurse foarte pure. Chiar discutam cu un geolog care mi-a spus că astfel de resurse sunt destul de rare și presupun o procesare minimală. Deci și costurile ar trebui să fie mici.

Gazele românești care vor veni din Marea Neagră vor fi gaze care pot fi foarte competitive. România nu a făcut însă foarte mult în jurul afirmației domnului Sterian că va exista o cerere foarte mare de gaze. Eu practic nu văd de unde vine această cerere, pentru că nu văd că România să fi făcut ceva efectiv.

– Credeți că acele calcule ale Transgaz sunt exagerate?
– Da, desigur. Și pot să vă spun punctual. Discutăm despre Azomureș, care este consumul său, având în vedere că această facilitate a suferit și un incendiu acum câțiva ani? Nu știu câte reparații au fost făcute, dar nu cred că poate să funcționeze la capacitate totală. Dar, chiar și în aceste condiții, cât vor consuma? Probabil 1,5 miliarde de metri cubi de gaze anual.

Să vedem ce se va întâmpla cu Mintia și Iernut. Au fost tot timpul amânate. Să sperăm că vor fi aduse, conectate și vor începe să producă. Chiar și acestea probabil vor consuma încă vreo 2-3 miliarde de metri cubi, potrivit calculelor pe care le-am făcut noi la companie.

Apoi se vorbește despre extinderea rețelelor de distribuție. Dar acesta este un proces de lungă durată. Nu se întâmplă peste noapte. Și chiar dacă vor veni aceste rețele, nu va fi imediat.

Totuși, vom rămâne cu un surplus de gaze, chiar și în contextul în care există rata naturală de descreștere a resurselor pe care le avem deja, din zăcămintele onshore. Ce vom face cu gazele care vor rămâne, cu surplusul care va exista cel puțin în primii ani, până când vom extinde aceste rețele de distribuție? 

România ar putea exporta surplusul din Marea Neagră către Ungaria, Moldova și Ucraina

Eu cred că am putea să vindem o parte din aceste gaze. Sigur, Ungaria este interesată, Moldova ar fi interesată, poate chiar și Ucraina. Moldova trebuie, în orice caz, să o avem în vedere, pentru că în momentul de față depinde de noi. Politic vorbind, o Moldovă instabilă poate crea multe probleme pentru noi, în România, și pentru Ucraina.

Acest triunghi România-Ucraina-Moldova este extraordinar de important din punct de vedere al securității. Poate chiar cel mai important triunghi de securitate din întreaga Europă.

Dacă Rusia reușește să acapareze Moldova, creează un pod către Ucraina și va contribui la instabilitatea viitoare a Ucrainei.

În acest context, rolul României este esențial în a susține Moldova, în a se asigura că rămâne pe traiectoria ei europeană și nu va permite penetrarea Moldovei de către Rusia pentru a crea acest pod către Ucraina.

De asemenea, este și Marea Neagră, ieșirea la Marea Neagră, care este foarte importantă. Aceste gaze vor fi un liant care ar putea susține acest coridor de securitate și această stabilitate regională.

O parte din aceste gaze ar putea fi injectate în depozitele din Ucraina pentru a se crea un stoc de gaze. În ciuda faptului că este război în momentul de față, să nu uităm că aceste depozite sunt, totuși, caverne aflate la adâncimi de 2-3 kilometri în Ucraina și nu există un risc efectiv pentru gazele stocate.

Chiar dacă ar fi atacată structura supraterană, sistemul de transmisie ucrainean este foarte mare și are multă redundanță, deci permite flexibilitate în cazul în care o parte din instalații sunt atacate și gazele trebuie să fie transportate pe altă rută.

„România este obișnuită cu discursul strident naționalist încă din perioada în care Chevron dorea să producă gaze de șist”

– Există voci critice în România după semnarea unui memorandum între președințiile României și Ucrainei privind depozitarea gazelor în Ucraina. Au existat critici, mai ales din partea opoziției reprezentate de AUR, potrivit cărora „ne dăm gazele Ucrainei”. Cum vedeți această problemă?
– AUR nu aduce absolut nimic nou în acest discurs naționalist. De fapt, România este obișnuită cu acest discurs strident naționalist încă din perioada în care Chevron dorea să producă gaze de șist și s-au opus, la momentul respectiv, forțe politice și chiar Biserica Ortodoxă.

Însă, comercial vorbind, ar fi o posibilitate. Este bine să existe un stoc strategic regional. Din păcate, nicio altă țară din regiune nu are flexibilitatea pe care o are Ucraina. Asta este evident.

Nu trebuie să fii partizan politic. Trebuie doar să te uiți la cifre și să vezi că aceste facilități sunt într-adevăr foarte flexibile. Taxele ucrainene sunt mult mai atractive decât tarifele pe care le percepem noi, de exemplu, în România, pentru stocare. În România nu există suficientă posibilitate de stocare.

În România, capacitățile de stocare sunt limitate, iar în cazul în care vom produce anul viitor mult peste cât putem consuma, acele gaze trebuie să ajungă undeva.

Absolut. Este foarte important să se creeze acest stoc. Ideal, cum am spus, în Ucraina, în ciuda acestui război. Eventual Uniunea Europeană să se implice și să ofere garanții și asigurări financiare. Să fie un fel de reasigurător.

Am avut multe discuții cu asigurătorii de aici, de la Londra, tocmai pe acest motiv. Ni s-a spus că, dacă Uniunea Europeană s-ar implica și ar accepta să devină un reasigurător, să fie solid în spatele asigurărilor financiare care se oferă pentru stocurile din Ucraina, ei ar putea să facă așa ceva. Dacă ar exista și o implicare europeană în acest proiect, riscurile s-ar reduce și mai mult.

Și, bineînțeles, ar fi important ca Transgaz să demareze cât mai repede și proiectul de reabilitare a conductei Mediaș–Horia și Tecuci. În momentul de față, din câte înțeleg, fluxul poate fi dus doar din Ucraina către România. Trebuie să se facă fluxuri bidirecționale, astfel încât companiile din România să aibă posibilitatea să acceseze aceste gaze. Eventual chiar prin Ucraina, pentru că Ucraina oferă așa-numita procedură de shortfall, astfel încât gazele să poată veni și din alte părți ale Europei de Nord.

În momentul de față vin din Danemarca către Ucraina, prin Polonia, din Lituania, gazele lichefiate din Finlanda, din Polonia, chiar și din Germania. Există foarte multe posibilități.

Pentru România este ideal să existe această concurență, pentru că, cu cât există mai multe posibilități, cu atât securitatea noastră energetică crește și scade și prețul.

Asta este clar. Dar trebuie să existe viziune.

„Gazele sunt folosite de cele mai multe ori în zona noastră ca instrumente politice”

– Având în vedere întregul context – Coridorul Vertical și faptul că, de anul viitor, după cum au anunțat OMV Petrom și Romgaz, România ar urma să producă aproximativ 8 miliarde de metri cubi din Marea Neagră, aproape dublu față de producția actuală, care credeți că ar trebui să fie poziția oficială a României în politica gazelor? Ce ar trebui să facă autoritățile în cazul Coridorului Vertical?
– România ar trebui să aibă o viziune regională. Trebuie să deschidă posibilitatea aducerii gazelor din toate direcțiile, din nord, din vest, din sud, inclusiv prin Coridorul Vertical.

Dar toate aceste lucruri trebuie să fie făcute conform principiilor de piață ale Uniunii Europene, în perfectă legalitate. Și în așa fel încât proiectele care se discută să nu aibă implicații politice. Este foarte important.

Din păcate, gazele sunt folosite de cele mai multe ori în zona noastră ca instrumente politice. Trebuie să existe o depolitizare totală a gazelor și a energiei, în general.

Trebuie lăsată piața să dicteze, să se creeze un cadru legislativ solid în care să funcționeze o piață corectă.

Dar, odată ce există acest cadru legislativ, trebuie lăsată piața să funcționeze. Coridorul Vertical este, cum am spus, o idee bună. Dar trebuie să existe o supraveghere a instituțiilor, mai ales în țări precum Bulgaria, care mai primesc gaze de origine rusească.

„Pot intra gaze „vopsite” cu tot felul de culori frumoase”

Există posibilitatea ca, în cazul în care nu există verificări solide, mai ales la nivel european, autoritățile să închidă ochii și să intre gaze „vopsite” cu tot felul de culori frumoase și redenumite cu alte nume și alte origini, dar care, în esență, să fie tot gaze rusești.

Iar în spatele acestora să apară mereu același personaj: Gazprom. Aceste autorități și aceste companii trebuie să fie în situația în care să știe că au instrumente suficient de puternice să se opună în cazul în care au indicii că potențialele contracte sau discuții ar putea duce la corupție sau influențe politice.

Trebuie consolidate instituțiile. Este absolut critic ca aceste instituții să fie consolidate. Este vorba despre ministere, autoritatea de reglementare, companiile de stat și mai departe.

Este nevoie de o guvernanță corporativă solidă. Și, de asemenea, trebuie să existe o supraveghere consolidată la nivel european.