Amenda maximă pe care CNA o poate da unei televiziuni pentru o campanie de dezinformare este de 200.000 de lei. „A ajuns să funcţioneze ca un abonament”, afirmă Valentin Jucan, preşedintele interimar al instituţiei, într-un interviu pentru publicul HotNews. El spune că unele televiziuni contribuie și la răspândirea dezinformării din online.
Jucan spune că este șocat de faptul că instituțiile statului din România nu cooperează, în condițiile războiului hibrid. Se interesează nemții de ce facem în România, dar nu noi între noi, susține el. Și dă exemple.
El se întreabă ce interese au oamenii din instituțiile responsabile dacă nu vor să lucreze împreună contra dezinformării care sufocă rațiunea din societatea românească.
„Dacă vrem să mai fim parte din Uniunea Europeană, statul român trebuie să se organizeze de urgenţă!” – ce înseamnă asta, concret.
Puteți deveni membru al HotNews Premium, dacă doriți să sprijiniți jurnalismul independent și – să nu ne ferim de cuvinte – dacă doriți să susțineți o presă europeană.
„Nu vom face faţă la alegerile din 2028 dacă instituţiile nu sunt întărite şi nu înţeleg să comunice”.
Asta crede preşedintele interimar al CNA, Valentin Jucan. El dă exemple într-un interviu pentru publicul HotNews. Jucan invocă alegerile din Ungaria, unde inteligenţa artificială a fost folosită pentru a reinterpreta istoria şi pentru clipuri electorale, şi spune că România trebuie să ia în calcul de acum cum va evolua această tehnologie până în 2028.
„Închiderea platformelor este o propunere ridicolă”
-HotNews: Domnule Valentin Jucan, care este din perspectiva președintelui CNA urgența de azi a României. -Războiul informațional. Din punct de vedere al modului în care abordăm acest război informațional, nu mai putem continua așa. Deja am pierdut un an și ceva.
Vă spun foarte sincer că mă așteptam ca anul trecut, după alegerile prezidențiale, să intre în Parlament pachetul de legi necesare pentru întărirea instituțiilor. Ceea ce nu s-a întâmplat.
Ideea unei singure legi împotriva dezinformării este utopică. Închiderea platformelor sau suspendarea lor este nu utopică, dar este o propunere ridicolă.
Fiindcă, și dacă n-ar mai exista platforme active în România, problemele din societate ar rămâne. Vulnerabilitățile rămân. Şi mereu se va găsi modalitatea pentru a produce un nou tip de dezinformare.
Instituțiile care au fost angajate în organizarea cât mai corectă a alegerilor de anul trecut știu foarte bine de ce au nevoie. Știu foarte bine ce anume le trebuie în interiorul cadrului legislativ propriu astfel încât să fie eficiente, transparente şi să producă rezultatele de care societatea are nevoie. Noi, la CNA, știm foarte bine de ce avem nevoie.
Avem legile siguranței naționale. Trebuie modificate. Avem codul penal. Trebuie modificat. Avem codul civil. Trebuie modificat.
Sunt niște pachete de legi care trebuie modificate astfel încât instituțiile statului să poată să reacționeze. Şi, ulterior, să fie trase la răspundere atunci când nu livrează societății protecția de care societatea are nevoie.
„Dacă vrem să mai fim parte din Uniunea Europeană, statul român trebuie să se organizeze de urgenţă!”
– Şi cum vă explicaţi faptul că nu există o preocupare în acest sens? – Nu reușesc să am o explicație, cel puțin una care în acest moment să mă ferească de cuvinte nepotrivite. Dar nu putem continua în acest mod!
În discuțiile pe care le am cu colegii din celelalte autorități corespondente CNA, mai ales cele cu Polonia, Ţările Baltice și din Franța, fiecare își identifică problemele pentru că pe flancul estic sunt cam aceleași probleme. Dar în Franța și Germania sunt alte abordări.
Franța are, de exemplu, o problemă cu islamismul radicalizat. Fiecare instituţie vine cu un acordaj pentru problemele pe care le are. Asta trebuie să facem și noi! Noi nu trebuie să copiem instituții din alte țări. Noi nu trebuie să înființăm noi autorități care să se transforme în Ministerul Adevărului.
CNA, de exemplu, este una dintre instituţiile cele mai vechi din România democrată care are aceeași configurație, același nume și, chiar dacă a fost criticată, ea este recunoscută și acceptată de societate şi de media din România.
Atunci, dacă ai o instituție, fă-o funcțională, dă-i resursele, dă-i oamenii profesioniști astfel încât rezultatele să fie clare, măsurabile și serioase. Atunci, încrederea în noi va crește. Nu se întâmplă peste noapte. Dar nu e o soluţie să spui că facem o lege şi, gata, scăpăm de dezinformare.
Am văzut anul trecut că instituțiile statului au putut să coopereze și să acționeze împreună. Am fost martor la acest lucru.
CNA a primit întrebări și solicitări de sprijin de la instituții la care n-a visat vreodată să ajungă. Autoritatea federală de media din Germania ne-a contactat după alegerile de anul trecut să ne întrebe: Voi cum ați făcut? Deci, noi avem un know-how, dar care a rămas înțepenit în ceea ce s-a întâmplat anul trecut.
Din punctul meu de vedere, alegerile din 2028 pot să fie considerate de acum alterate. Uitați-vă la ce se întâmplă în societate! Pornind de la acest subiect cvasibanal al „ambulanței negre”. Nivelul de dezinformare, temele pe care le vedem încontinuu…
Statul român trebuie să se organizeze! Trebuie să-și întărească instituțiile pe care le are. De urgență! Dacă vrem să avem o societate care să reziste acestor vremuri, dacă vrem să mai avem democrația aceea pe care ne-am dorit-o la momentul aderării la Uniunea Europeană, dacă vrem să mai fim parte din Uniunea Europeană. Din punctul meu de vedere, aici suntem.
„Nu se poate să repetăm modelul de comunicare din pandemie. Dacă facem asta, suntem pierduți”
– Având în vedere situația pe care o descrieţi, dinspre Parlament a venit cineva care să ceară să se folosească de know-how-ul dumneavoastră? – Au fost parlamentari, da. Dar una e să discuţi cu un singur parlamentar şi alta e să vezi că nu există un consens politic.
Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în Ungaria în timpul alegerilor, dacă ne uităm la modul în care inteligența artificială a reinterpretat istoria, vom înțelege.
Dacă ne uităm la clipurile realizate cu inteligența artificială anul ăsta, dacă facem o proiecție a modului în care tehnologia va evolua până în 2028, dacă vom avea parte de același tip de război informațional, vă spun, nu facem față la alegerile din 2028 dacă instituțiile nu sunt întărite și nu înțeleg să comunice.
De acum să înceapă să comunice! Şi nu cu prietenii de la partid, nu cu fotograful de la partid, ci cu oameni specializați în comunicare în situații de criză.
Ne trebuie oameni cu adevărat specializați care să știe să comunice! Nu se poate să repetăm modelul de comunicare din pandemie. Dacă facem asta, suntem pierduți.
Jucan: Televiziunile joacă jocul dezinformării nu doar pe TV, dar și în online
-Vorbim foarte mult despre TikTok mai ales în zilele astea, dar seară de seară, la televizor, se pot vedea tot felul de teorii ale conspiraţiei şi acuzaţii fără probe… Valentin Jucan: Publicul din România consumă în continuare foarte mult televizor, iar media tradiţionale au un anumit nivel de încredere.
Şi avem o foarte mare problemă în momentul în care posturile de televiziune contribuie la diseminarea unei informații false – sau chiar creează starea emoțională necesară pentru informaţiile false din online să fie asimilat și să se producă o reacţie a oamenilor.
Lipsa responsabilității într-un segment al media tradiționale față de ce se întâmplă în online este o problemă.
Contracararea dezinformării din online și a dezinformării, în general, trebuie să fie făcută de cei care sunt cu adevărat jurnaliști și care au în continuare un grad de încredere în societate. Iar acest lucru, de foarte multe ori, nu se întâmplă.
Goana după audiență, goana după resursele financiare date de un partid politic sau de altul prejudiciază societatea și contribuie la ceea ce se întâmplă în online.
Nu există „linșăjel”, există „linșaj”
– CNA judecă acum fiecare caz în parte, în urma unei sesizări sau în urma unei autosesizări. Dar cât contează efectul cumulativ produs de ore de emisie, seară de seară. Este CNA condamnat juridic să vadă fiecare copac în parte și nu pădurea în ansamblu? – De multe ori suntem în această situație. Şi cadrul legal pe care îl avem este unul care trebuie adus la zi. Nu e o scuză şi nu pun pe seama legii, dar e o realitate că legea este teribil de în urmă.
Da ne uităm la principiul recidivei, acesta este destul de vag prevăzut în Legea Audiovizualului. Vă dau un exemplu: avem parte de un linșaj mediatic de o săptămână.
Pentru acel linșaj, radiodifuzorul respectiv ia o amendă de 100.000 de lei. Apoi, repetă linșajul peste două săptămâni, dar nu timp de o săptămână, ci doar două zile.
Ei bine, acela nu este „linșăjel”. Dar, în această situaţie, membrii Consiliului pot să decidă o amendă mai mică.
De aceea, principiul recidivei trebuie să fie foarte clar introdus în lege, așa cum este, de altfel, în toate legislațiile din Uniunea Europeană: odată ce ai ajuns la un nivel de sancțiune, următoarea nu poate fi mai mică decât cea anterioară, pentru că tu ești într-o stare de recidivă.
Iar această recidivă, introdusă clar în lege, va produce în primul rând o predictibilitate a legii – cuantumul amenzii nu poate merge decât în sus. Deci, amenda nu va mai putea fi negociată politic. Instanţa nu va mai putea să aprecieze că nu e cazul de 100.000, ci de 10.000 de lei.
Predictibilitatea unei legi este extrem de importantă, pentru că întotdeauna va clarifica comportamentul celui care trebuie să respecte legea. Și care va ști că, indiferent ce face, indiferent pe cine sună, indiferent din ce spectru politic se află, legea prevede că următoarea sancțiune trebuie să fie mai mare.
Ce se întâmplă când greşeşte o televiziune din Franţa
– Ce înseamnă mai mare? – În România, amenda maximă este de 200.000 lei. Adică, aproximativ 40.000 de euro. Raportat la valoarea pieței media din România, care este aproximativ 900.000.000 de euro, această amendă nu are un caracter de descurajare, ci are un caracter, din punctul meu de vedere, de încurajare. Este un fel de abonament. Pur și simplu, este un fel de abonament.
Nu sunt adeptul acelui reflex de a fi împotriva presei. Aici nu discutăm despre a fi împotriva cuiva, ci discutăm despre un cadru.
Și mă uit la cadrul de reglementare francez: există o scrisoare pe care Arcom, CNA-ul francez, o trimite către un radiodifuzor atunci când constată o abatere. Acea scrisoare de atenționare nici măcar nu este publică, dar bagă boardul editorial în ședință, pentru că următorul prag este de 800.000 de euro.
Și, după 800.000 de euro, amenda este procent din cifra de afaceri anual declarată. Deci, fie facem jurnalism corect, fie ni se aplică legea. Despre asta este vorba. Această predictibilitate există și funcționează într-o țară care are o lege a presei din secolul XIX.
Este vorba despre responsabilitatea transmiterii informației, despre responsabilitatea actului jurnalistic. Nu cred că își poate imagina cineva că în Franța nu există elemente care și-ar dori să facă orice, şi-ar dori să aibă un comportament precum al unora din România.
„Măcar când e vorba de minori”
Dar acest lucru nu se întâmplă pentru că au o lege predictibilă, au un cadru de sancțiune, au un cadru de protecție a jurnalistilor foarte clar – şi acesta este un element foarte important să și protejezi jurnaliştii, inclusiv din punct de vedere al dreptului muncii.
Deci acest lucru se întâmplă deja. De aceea, Arcom are doar câteva ședințe pe an în Franța. Noi avem săptămânal, nu facem față și practic noi rupem niște chitanțe, un fel de abonament.
Noi ştim că trebuie să facem mai mult. Știm că trebuie să reglementăm, nu să suprareglementăm și să acționăm atunci când este nevoie astfel încât să se producă corecțiile respective.
Dacă ieşim din zona disputelor politice, când discutăm, de exemplu, despre protecția superioară a minorului, de ce nu putem să avem niște sancțiuni mai mari? Măcar în acel domeniu care nu ar trebui să fie politizat.
Cazul Realitatea Plus şi Gold FM
– Vorbiți despre necesitatea unor sancțiuni mai mari, dar, în practică, atunci când CNA a decis retragerea licenţei unor posturi, precum Realitatea Plus şi Gold FM, pentru neplata amenzilor oricum mici, cum le descrieţi, numai că decizia e întoarsă în justiție. – În această privinţă, din punctul nostru de vedere, legea audiovizualului este extrem de clară. Foarte clară. Mă rezum la acest comentariu, pentru că noi am făcut apel şi aşteptăm să vedem dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ne va da dreptate.
– În momentul ăsta publicul ar putea foarte bine să înțeleagă că nu contează dacă îți plătești amenziile, că oricum poți emite în continuare. – Așa reiese din motivarea Curții de Apel.
Ce sunt „ştirile conservă”: „Am avut multe situaţii”
– Puteți face diferența între jurnalist partizan, campanie politică, campanie de informare, într-un mod obiectiv, adică nu în urma unei dezbateri a Consiliului? – Sigur. Am avut de nenumărate ori situații în care dezbaterea a dus la această concluzie cu privire la unele „ştiri conservă”. Adică ştiri care nu au un subiect. Ele nu sunt reprezentative, nu sunt relevante pentru societate, dar sunt relevante pentru un actor politic.
Vă dau un exemplu: primarul a fost astăzi și a inaugurat pentru a doua oară nu-știu-ce grădiniță. Aceea este o conservă, este o informație care are ca scop nu informarea publicului, ci prezentarea omului politic. Foarte simplu. Am avut foarte multe astfel de situații.
Posturi TV promovează politicieni „într-o sfidare cât se poate de clară a legii”
– Acest fel de promovare politică nu este marcat ca publicitate, deși în spatele lui există, de fapt, un contract. – Da. Există şi situații în care postul în mod explicit își asumă promovarea unui anumit curent politic cu subiect și predicat. Şi nu doar odată. În prime time. Spus foarte clar: noi aici susținem asta și pe cutare.
Într-o sfidare cât se poate de clară a legii, care spune foarte clar că moderatorii trebuie să fie imparţiali, că trebuie să facă diferenţa între fapte şi opinii, că trebuie să prezinte o informaţie cu bună credinţă şi să o verifice.
Deci lipsa echilibrului, lipsa dorinței de a transmite informații cu bună credință, de a le transmite echilibrat, de a nu face angajamente politice prin ceea ce transmiți, prin grafică, prin burtiere – acestea sunt niște elemente care sunt scrise foarte clar în lege. Fac parte din manualele care se predau la facultate. Sunt călcate în picioare! Și tot ce putem face este să dăm o amendă de 40.000 de euro.
Eu de multe ori mi-am întrebat colegii ce mai înseamnă jurnalismul în România. Cine este jurnalist? Cine beneficiază de protecția ideii de jurnalism? Atâta timp cât iau telefonul, reușesc să ajung la o sută de mii de urmăritori – avem canale care sunt ca audiență peste televiziuni…
– Dar e dreptul oricui să practice meseria aceasta pe cont propriu, aşa cum o înţelege, şi să se autointituleze jurnalist. – Sigur, dar eu aș spune că faptele ulterioare dovedesc dacă într-adevăr este jurnalism.
„Ştiu jurnalişti cu legitimaţie care sunt orice, dar nu jurnalişti”
– Dar cine apreciază asta? Publicul sau vreo instituție a statului? – În momentul în care vine o sesizare în fața noastră, noi putem aprecia, în cazul unui interviu pe care-l faceţi cu mine, dacă: s-au adus acuzaţii, s-a ridicat mingea la fileu, s-au spus neadevăruri, s-au făcut acuzaţii fără probe?
Adică jurnalismul se demonstrează. Știu jurnaliști cu legitimație care sunt orice, dar nu jurnaliști. Și nu fac jurnalism. Jurnalismul se demonstrează prin în sine actul jurnalismului. Atunci când nu mă lăsați să vin cu o minciună și cu o dezinformare fără să am o minimă probă.
– Iar evaluarea asta… – O face CNA, unica autoritate de reglementare în media, doar dacă discutăm despre spectrul audio-vizual. Fie că e vorba despre YouTube, Facebook sau alte platforme, câtă vreme este un format audiovizual.