INTERVIU„Puterea bărbaților se poate manifesta și altfel, nu ca dominație și umilire”. Este ascensiunea extremei drepte un pericol pentru femei?

În 2025, drepturile femeilor par a fi în pericol. Extremismul de dreapta câștigă teren în Occident, la fel ca și misoginismul extrem. În România, frații Tate, anchetați pentru trafic de persoane și viol, au primit permisiunea pentru a părăsi țara, după ce au apărut informații că membri ai administrației Trump s-ar fi interesat de soarta lor. În acest context, am întrebat-o pe Oana Băluță, conferențiară la Facultatea de Științe Politice, SNSPA, și activistă, dacă simte o amenințare asupra drepturilor femeilor.

„Rezistența civică și solidaritatea democratică sunt esențiale”

– Ați studiat îndeaproape campaniile anti-gender din România, de la referendumul pentru familie din 2018 până la încercarea de interzicere a studiilor de gen în 2020. Ce lecții putem învăța din aceste episoade?
– Oana Băluță: Campaniile anti-gender din România au demonstrat că aceste atacuri asupra drepturilor femeilor, educației, fie că este vorba despre educație sexuală, studii de gen, asupra comunității LGBTQ+ nu sunt fenomene izolate, ci parte a unui proiect politic mai larg, care vizează slăbirea democrației și construirea unui proiect politic cu trăsături autoritare. 

Aceste campanii s-au construit pe o suprapunere de discursuri naționaliste, religioase și conservatoare, care au prezentat egalitatea de gen ori chiar oameni în sine – cum sunt persoanele care au orientare sexuală, identitate de gen ne-normative –  ca pe o amenințare la adresa „valorilor tradiționale”, a familiei, a credințelor religioase și a identității naționale. 

Astfel, ele nu doar că au încercat să erodeze drepturi și să avanseze politice regresive, ci au fost și un instrument pentru consolidarea unui model de guvernare iliberal, în care libertățile individuale sunt restrânse sub pretextul protejării „ordinii morale”. 

Dimensiunea transnațională a acestor campanii nu poate fi ignorată, fenomenul depășește granițele naționale și trebuie analizat în contextul unei ofensive globale împotriva democrației. O lecție importantă este că rezistența civică și solidaritatea democratică sunt esențiale. 

Un alt aspect este că aceste atacuri nu se termină – mișcările anti-gender revin constant cu strategii noi. În același timp, aceste campanii au contribuit semnificativ la polarizarea pe care o vedem adâncindu-se în prezent. 

Sub mobilizarea anti-gender construită în jurul opoziției față de așa zisa „ideologie de gen” s-au consolidat discursurile iliberale, extremiste și politicile regresive. Voi recomanda un articol pe care l-am publicat în 2020, dar cine dorește să afle mai multe, poate fiindcă există  numeroase studii care cercetează campaniile anti-gender, inclusiv în România.

– Într-un context global în care Donald Trump este din nou președintele SUA și frații Tate au fost eliberați din România, cum evaluați starea drepturilor femeilor în 2025?
– România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană în Indexul Egalității de Gen. Suedia are cel mai mare punctaj, 82, iar România cel mai mic, 57,5, ceea ce arată că femeile se confruntă cu inegalitate în domeniile măsurate: muncă, bani, cunoștințe, timp, putere și sănătate.  

În același timp, în România, schimbările în sensul reducerii decalajelor se petrec cel mai lent. Prin urmare, transformările de la nivel global, creșterea acceptabilității pentru masculinitatea toxică, pentru sexismul grobian, misoginismul mitocănesc, discursuri de revenire la roluri tradiționale se împletesc cu „datele din teren”, așa cum le arată Indexul Egalității de Gen.

Faptul că Donald Trump a revenit la putere și că figuri precum frații Tate continuă să fie influente indică o consolidare a discursurilor misogine și autoritare care se răspândesc și mai rapid dat fiind sprijinul oligarhilor tech. 

Problema este că interesele și nevoile femeilor nu sunt integrate în programele partidelor politice, în bugetele locale și bugetul național. Nu poți să crești accesul la infrastructură fără bani, nu-i așa? Nu poți face canalizare, nu poți oferi access oamenilor la apă curentă fără bani, corect? 

Ca să faci grădinițe, ai nevoie de bani. Nevoile socio-economice legate de infrastructură, serviciile de îngrijire a copiilor, a persoanelor vârstnice sunt o problemă majoră fiindca ele nu sunt adresate corespunzător de administrația locală și centrală, ceea ce afectează major drepturile femeilor, bunăstarea lor economică. Care este principalul motiv din cauza căruia femeile părăsesc piața muncii? Responsabilitățile de îngrijire care cad dominant în sarcina lor.  Iar cand rolurile tradiționale se intersectează cu accesul redus la servicii de îngrijire, consecința este că femeile ies de pe piața muncii, crește dependența lor financiară de alte persoane etc.

În România, subfinanțarea unor servicii esențiale pentru femei, toleranța față de sexism și violență de gen, îngreunarea accesului la servicii de sănătate reproductivă, mortalitatea maternă, numărul mare de sarcini la minore și incapacitatea statului corelată cu lipsa de voință politică în a găsi soluții afectează drepturile fetelor și pe cele ale femeilor și calitatea vieții lor.

Fiindcă scriu despre violență, vedeți în Barometrul Violenței de Gen din 2022 care este toleranța față de violență economică, agresiune sexuală și viol în România. Democrația este despre alegeri libere, dar și despre protejarea drepturilor. Când lideri autoritari sau mișcări conservatoare câștigă influență, femeile sunt printre primele grupuri afectate. De aceea, apărarea drepturilor femeilor este un test pentru calitatea democrației noastre. Mă tem că terenul pe care ne aflăm nu este tocmai câștigător. 

„Feminismul a fost și rămâne unul dintre pilonii democrației”

– Credeți că progresul obținut de mișcările feministe, în ultimii ani, este în pericol? Dacă da, care sunt principalele amenințări?
– Amenințările sunt multiple, vin atât din interiorul țării, cât și din tendințele mai largi observate la nivel internațional. În prezent, atacurile asupra drepturilor femeilor fac parte dintr-o ofensivă mai amplă împotriva valorilor democratice, așa cum am remarcat deja.

• Pericolul de normalizare a discursurilor anti-feministe și misogine. După ce Trump a câștigat alegerile, unii influenceri au scris  pe rețele „your body my choice”, mai exact „corpul tău alegerea mea”. Influenceri ai „manosferei”, politicieni și alți actori extremiști exploatează alegerea lui Donald Trump ca o respingere a drepturilor reproductive și a drepturilor femeilor.  Unul dintre cele mai insidioase pericole este modul în care feminismul este tot mai des portretizat ca o ideologie extremistă. Această tactică este folosită atât de politicieni, cât și de influenceri conservatori sau de figuri din sfera religioasă, care încearcă să discrediteze lupta pentru egalitate și să o prezinte ca o amenințare la adresa ordinii sociale. În realitate, feminismul a fost și rămâne unul dintre pilonii democrației, pentru că promovează drepturi egale pentru toți cetățenii și contestă structurile de putere care perpetuează discriminarea.
• Expansiunea partidelor extremiste, deschiderea partidelor mainstream față de valori iliberale, amenințarea transnațională. România nu este imună la tendințele care se manifestă în Europa Centrală și de Est, unde partidele extremiste și iliberale au făcut din slăbirea drepturilor femeilor o prioritate politică. Exemplele Poloniei și Ungariei sunt grăitoare: acolo unde astfel de partide au ajuns la putere, au urmat rapid restricții asupra avortului, atacuri asupra comunității LGBTQ+, asupra universităților (vezi cazul CEU în Ungaria), organizațiilor nonguvernamentale, asupra presei, însoțite de măsuri care promovează un model rigid de „familie tradițională”. De asemenea, trebuie să înțelegem că aceste atacuri nu sunt doar inițiative locale, ci parte dintr-o rețea transnațională de actori care colaborează pentru a promova o agendă anti-gender și anti-liberală la nivel global. România este parte a acestui peisaj, iar grupurile locale primesc sprijin din partea unor organizații internaționale, fie că vorbim despre fundații religioase din SUA, despre alianțe iliberale europene sau despre influența unor state autoritare care au interesul de a slăbi valorile democratice în regiune. Raportul acesta, „Tip of the Iceberg: Religious Extremist Funders against Human Rights for Sexuality & Reproductive Health in Europe” dezvăluie sistemul de finanțare ce susține eforturile actorilor anti-gender de a restrânge drepturile omului în Europa și identifică finanțare în valoare de 707,2 milioane USD în perioada 2009–2018, provenind din Statele Unite, Federația Rusă și Europa. Este România în raport?
• Pericolul reducerii spațiului de acțiune al societății civile și delegitimarea organizațiilor nonguvernamentale. Un alt risc major vine și dinspre încercările  de reducere  a spațiului civic – un proces prin care organizațiile nonguvernamentale, persoane active în societatea civilă sunt supuse unor campanii de discreditare publică. În spațiul acesta civic, grupuri, persoane participă la viața socială, economică, politică și culturală a societăților, mediul acesta e nevoie să fie deschis, lipsit de intimidare, hărțuire fie că e vorba despre online sau offline. Asistăm la o încercare de a eticheta organizațiile, inclusiv pe cele pentru drepturile omului, drept „agenți străini” sau „entități finanțate din exterior”, o strategie inspirată din regimuri autoritare, precum Rusia sau Ungaria. Prin această tactică, cei care construiesc și reproduc aceste narrative sugereze că vocile care apără drepturile femeilor și egalitatea de gen sunt impuse din afară și că ele nu ar reprezenta „interesele naționale”. Ne confruntăm cu diferite acțiuni de intimidare a actorilor societății civile din România, inclusiv manipulările făcute de oligarhul tech Elon Musk și influenceri apropiați. 

„Cazul fraților Tate este un test important pentru sistemul de justiție din România”

– Frații Tate au devenit extrem de populari în rândul unor tineri din România. Ce spune acest lucru despre modul în care este percepută masculinitatea și rolul femeii în societatea noastră?
– Frații Tate fac parte dintr-o rețea globală de idei reacționare care îmbină misoginismul extrem, naționalismul autoritar și teoriile conspiraționiste. Succesul lor se explică prin suprapunerea acestor teme, care creează un ecosistem ideologic puternic, interconectat și din ce în ce mai influent. Am explicat mai pe larg aici, în urmă cu doi ani. 

Cazul fraților Tate nu este doar despre doi influenceri misogini și violenți, ci, cred eu, un test important pentru sistemul de justiție din România. Modul în care autoritățile tratează acest caz este relevant nu doar pentru percepția publică asupra statului de drept, ci și pentru  siguranța femeilor și capacitatea instituțiilor de a combate rețelele de criminalitate organizată care exploatează misoginismul extrem ca model de business.

– Credeți că tinerii din România sunt mai receptivi la feminism sau, dimpotrivă, sunt mai expuși la idei care resping egalitatea de gen?
– Popularitatea fraților Tate arată că o parte a tinerilor se simt atrași de un model de masculinitate bazat pe dominare, agresivitate și misoginism. Aceasta nu este doar o problemă culturală, ci și una politică: când astfel de modele sunt promovate, ele subminează principiile egalității și dreptății sociale, esențiale, în opinia mea, într-un stat democratic. O societate democratică are nevoie de modele masculine care încurajează respectul, colaborarea și responsabilitatea, nu de figuri care glorifică violența și subjugarea și umilirea femeilor.

Există tineri care adoptă valorile egalității de gen și cei care resping feminismul și drepturile femeilor și sub influența unor figuri populare ale manosferei. Suntem pe un teren mișcător, unde întrebarea dacă vor adopta tinerii valori democratice sau vor fi atrași de ideologii iliberale este relevantă. Democrația, respectul față de demnitatea umană se învață inclusiv prin educație, mă refer la cea formală, din spațiul școlii. Lipsa educației solide în privința drepturilor femeilor, a egalității de gen, înțelegerea rolului stereotipurilor, al prejudecăților, care să ajute tinerii să înțeleagă ce este democrația, care sunt acele instituții esențiale ale acesteia, educație pentru a înțelege rolul UE  își spune cuvântul. Cine câștigă sunt inclusiv figuri precum frații Tate. 

„Puterea bărbaților se poate manifesta și altfel, nu ca dominație și umilire”

– Cum pot fi combătute aceste modele toxice de masculinitate, mai ales într-un context în care rețelele sociale sunt principalul canal de informare pentru tineri?
– Reglementarea platformelor digitale trebuie să fie o prioritate pentru a limita promovarea misoginismului extrem. Rețelele sociale amplifică mesajele extreme prin algoritmi care prioritizează conținutul polarizant și agresiv. Aceasta transformă misoginismul într-un produs viral, greu de contracarat prin mijloace tradiționale. Frații Tate sunt populari nu doar din cauza mesajului lor, ci și pentru că sunt percepuți ca exemple de succes și putere. Mă mai gândesc că pentru a contracara modelele toxice, este esențial să oferim alternative credibile. Poate că e nevoie și de conținut atractiv care să arate că succesul, respectul și empatia nu sunt incompatibile cu masculinitatea. Poate că e nevoie să punctăm mai des că puterea bărbaților se poate manifesta și altfel, nu ca dominație și umilire. Cred că aici au un cuvânt de spus și au și plajă largă de acțiune acei bărbați care văd femeile ca partenere în viața publică și în cea privată, bărbații care înțeleg că drepturile femeilor sunt parte din regimurile democratice, acei bărbați care nu cred că femeile trebuie să ceară voie ca să fie sau să facă. 

– Care sunt principalele provocări pentru femeile din România în acest context?
– Regres al statutului femeilor care nu este atât de vizibil, fiindcă nu aduce atingere legilor, egalității formale. Regresul incremental, care nu afectează neapărat egalitatea formală, dar erodează treptat accesul real la drepturi și libertăți. Ce spun este că în loc de interdicții legale explicite, se creează un mediu în care drepturile există doar pe hârtie, iar accesul la ele devine din ce în ce mai dificil. Nu sunt schimbate legi, ci doar restrâns accesul la ele – deci pare că „nimic nu s-a schimbat oficial”. Dau două exemple, accesul la avort și contracepție – legal, avortul este permis, dar în realitate tot mai multe spitale refuză să-l efectueze. Educația sexuală – devine din ce în ce mai restricționată, prin necesitatea acordului părinților sau prin transformarea ei într-un subiect tabu și prin dezinformare în legătură cu obiectivele acesteia și conținut. Când discursurile dreptei radicale preiau scena politică, femeile care ies din tiparele „familiei tradiționale” sunt și mai afectate.

– Ați menționat că „primul pas în a-ți pierde puterea e să crezi că nu ai putere”. Ce resurse și instrumente avem la dispoziție pentru a ne reafirma această putere?
– Aceasta este una dintre cele mai eficiente strategii ale celor care vor să mențină status quo-ul: să facă oamenii să creadă că schimbarea nu este posibilă. Ori că rezistența este inutilă în aceste vremuri pe care le trăim. Totuși, istoria arată că drepturile nu sunt „oferite”, ci câștigate și apărate prin organizare colectivă, presiune publică și solidaritate activă. 

Pentru a ne reafirma această putere, e nevoie să folosim instrumentele pe care le avem la dispoziție: organizarea civică, educația, activismul politic și solidaritatea (inter)națională. Într-o democrație autentică, drepturile femeilor nu sunt negociabile. Nu sunt tranzacționate nici drepturile minorităților, nici drepturile femeilor.  

E nevoie să ne construim propriul discurs, nu doar să răspundem la atacuri. Avem nevoie de politicieni, femei și bărbați, care să își asume reprezentarea politică a intereselor femeilor.  Cred că avem nevoie de partide democratice care să aibă șanse să-și reprezinte electoratul și pe mulți dintre cei care nu sunt reprezentați acum în Parlament, prin urmare, e nevoie de o reflecție serioasă asupra barierelor electorale.