Skip to content

Între 80 și 130 de dolari barilul: pariul uriaș ascuns în spatele păcii dintre Washington și Teheran

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Banca americană își reduce estimările privind prețul petrolului, dar la niveluri foarte apropiate de cele actuale, estimând că majoritatea beneficiilor acordului SUA-Iran s-au transmis deja piețelor financiare, scrie presa elenă.

Echipa de cercetare a mărfurilor a Goldman Sachs, condusă de Dan Stryven, și-a redus previziunile pentru Brent pentru ultimele luni din acest an la 80 de dolari pe baril (inițial acestea fuseseră de 90 de dolari) și pentru prețul mediu în 2027 la 75 de dolari, față de 80 de dolari.

Revizuirea a venit după anunțul că acordul interimar SUA-Iran urmează să fie semnat vineri în Elveția, deschizând calea pentru normalizarea exporturilor prin Strâmtoarea Ormuz.

Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:

Goldman subliniază că noile sale obiective sunt, în esență, la nivelurile la care petrolul se tranzacționează deja, ceea ce înseamnă că investitorii au luat deja în considerare perspectiva redeschiderii Strâmtorii Ormuz și a revenirii exporturilor prin Golful Persic.

Cu alte cuvinte, chiar dacă acordul este implementat fără probleme, consumatorii nu vor observa o scădere spectaculoasă a prețurilor la combustibili, deoarece cea mai mare parte a scăderii așteptate s-a produs deja.

Primele 15 ore: „Eliberarea” a 118 petroliere

Primul val de mișcări va fi impresionant, notează Naftemporiki. Potrivit Kpler- un furnizor de „market intelligence” pentru piețe precum petrol, GNL, produse rafinate, metale și transport maritim- aproximativ 118 petroliere complet încărcate rămân blocate în Golful Persic. Dacă acordul va fi activat, aceste nave vor fi primele care vor trece prin Hormuz.

În aproximativ 15 zile, ar putea avea loc un adevărat val de ieșiri de mărfuri către Asia, Europa și Statele Unite.

Însă analiștii avertizează că această creștere nu va semnala o revenire la normalitate. Este vorba pur și simplu de eliminarea unui ambuteiaj uriaș creat de război.

Petroliere și nave de marfă în Golful Oman, din Strâmtoarea Ormuz, marți, 16 iunie 2026. Credit line: AP / AP / Profimedia

Întrebarea crucială nu este câte nave vor pleca, ci câte vor îndrăzni să se întoarcă.

Armatorii încă se tem

Înainte de război, aproximativ 100 de nave treceau zilnic prin Ormuz. Kpler estimează că, în prima lună de la implementarea acordului, traversările vor depăși cu greu 40 pe zi.

Mulți armatori așteaptă să vadă dacă primele traversări vor fi efectuate fără atacuri, sabotaje sau câmpuri minate.

„Vor aștepta să vadă dacă navele trec în siguranță”, explică analiștii de la Kpler. Abia atunci vor începe să se întoarcă treptat în Golf.

Marele spin se numește mină

Aici se află probabil cel mai mare pericol. Donald Trump a minimalizat public problema, dar secretarul de stat Marco Rubio a declarat Congresului că Iranul a minat porțiuni mari ale strâmtorii.

Organizația maritimă internațională BIMCO avertizează că zona este încă considerată „cu risc ridicat”.

Simplu spus, chiar dacă există pace pe hârtie, companiile de asigurări și liniile de transport maritim vor mai întâi să vadă dovezi că ruta maritimă este într-adevăr sigură.

Costurile asigurărilor rămân de 10 ori mai mari

Asigurarea unui petrolier care trece prin Hormuz costă astăzi de aproximativ zece ori mai mult decât înainte de război.

Experții estimează că imediat după semnarea acordului, primele de asigurare vor începe să scadă, dar asta ar putea dura între trei și șase luni

Asiguratorii vor să vadă sute de traversări fără incidente înainte de a scădea primele de asigurare.. Nu 20 sau 30 de nave pe zi, ci o revenire la fluxuri apropiate de 100 de nave pe zi.

Ormuz s-ar putea deschide mai devreme

Goldman se așteaptă acum ca exporturile prin Strâmtoarea Ormuz să revină la nivelurile de dinainte de război până la sfârșitul lunii iulie, cu o lună mai devreme decât previziunile anterioare. Cu toate acestea, banca recunoaște că această presupunere vine cu riscuri semnificative.

Plasarea de mine în regiune, siguranța navigației, poziția Teheranului și implementarea finală a acordului rămân factori incerti care ar putea provoca noi tulburări.

Oferta ar putea crește mai repede decât se aștepta

Un alt motiv pentru care Goldman pare mai optimistă este că exporturile din Golful Persic s-au dovedit a fi mult mai rezistente decât se temeau inițial piețele.

Fluxurile de petrol din regiune și-au revenit deja la aproximativ 11 milioane de barili pe zi, datorită ajustării rutelor comerciale și utilizării rețelelor de transport alternative.

În același timp, țări precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au capacitatea de a-și crește rapid producția pentru a acoperi rezervele reduse care au fost create în Europa, Asia și Statele Unite.

Acest lucru creează o presiune suplimentară asupra prețurilor.

Riscurile nu au dispărut

În ciuda perspectivelor îmbunătățite, Goldman avertizează că piața rămâne vulnerabilă. Prudența sporită în rândul companiilor de transport maritim și al asigurătorilor, întârzierile în deminarea strâmtorilor și riscul unor noi amenințări din partea Iranului ar putea limita exporturile și menține ridicată așa-numita „primă geopolitică”.

Banca estimează, de asemenea, că multe țări importatoare vor îndrepta atenția către crearea unor rezerve strategice mai mari, ceea ce va menține cererea puternică în următorii ani.

Scenariul extrem: Brent la 130 de dolari

Goldman subliniază că mult va depinde de succesul acordului dintre Washington și Teheran.

În cazul în care perturbările din Strâmtoarea Ormuz se vor prelungi sau vor reapărea, scenariul advers al băncii prevede că prețurile Brent vor crește la 130 de dolari pe baril până la sfârșitul anului 2026 și vor atinge o medie de aproape 105 dolari în 2027.

În schimb, dacă acordul este implementat fără probleme și producătorii din Golf își măresc rapid oferta, prețurile ar putea scădea față de estimările actuale, confirmând că piața petrolului a devenit mult mai flexibilă și mai rezistentă chiar și la cele mai mari șocuri geopolitice.