Intre trecut si viitor: Are Moldova o sansa? (de Vladimir Tismaneanu)
Alegerile din Republica Moldova au semnificatii ce depasesc granitele acestui stat. Este vorba de sansele unei republici din spatiul post-sovietic de a-si afirma nu doar independenta, ci si optiunea pro-occidentala, de succesul ori esecul luptei impotriva coruptiei, de afirmarea statului de drept, de asumarea responsabila a trecutului traumatic. Modelul la care ma gandesc (fara a-l idealiza) este cel din Gruzia, un spectru terifiant pentru potentatii de la Moscova. Nu marefer la tarile baltice, care au reusit sa se sustraga „imbratisarii” moscovite acum doua decenii.
Pentru Kremlin, Republica Moldova semnifica o miza politica si simbolica. Mai mult, prin conflictul inghetat legat de „republica transnistreana”, de fapt o enclava stalinista dominata de o mafie direct legata de Moscova, este vorba de omiza geopolitica extrem de serioasa. De aici si investitiile rusesti in media, conexiunile economice vizibile si invizibile, sustinerea explicita si implicita a comunistilor lui Voronin, incercarile de subminare si delegitimare a fortelor democratice.
Am fost la Chisinau in mai anul acesta la o conferinta despre consecintele totalitarismului comunist. M-am intalnit cu membrii Comisiei „Cojocaru” numita de presedintele Mihai Ghimpu pentru analiza si evaluarea dictaturii comuniste din Moldova. In timpul simpozionului nostru, in fata Hotelului „Codru” din inima Chisinaului, am avut parte de o demonstratie „antifascista” organizata de Partidul Comunistilor. In fruntea ei, ideologul formatiunii lui Voronin, Piotr Tkaciuk. Am fost si la o emisiune a ziaristei Natalia Morari pe postul „Publik „. Eram impreuna cu istoricul Igor Casu, vicepresedintele Comisiei amintita mai sus. Ne-am trezit fata-n fata cu doi dinozauri leninisti. Ni s-au servit
lozinci rasuflate despre „expoatarea burghezo-mosiereasca” exercitata de Romania in anii interbelici. S-au negat cifrele inspaimantatoare privitoare la prigoana moldovenilor (executii, arestari, deportari in masa) in timpul regimului comunist.
Igor, asemeni colegilor sai Gh. Cojocaru, Sergiu Musteata si alti istorici autentici, apara valorile democratice, propune un anticomunism civic-liberal, respecta memoria tuturor victimelor dictaturii comuniste, indiferent de originea lor
etnica ori sociala. Este ceea ce comunistii moldoveni nu pot accepta, nu pot tolera. Pentru ei batalia despre trecut tine de definirea prezentului si de ipotecarea viitorului in favoarea unor formule pe cat de desuete, pe atat de nocive. Igor a scris capitolul despre represiunile din Moldova sovietizata pentru Raportul Final al Comisiei Prezidentiala de analiza a dictaturii comuniste din Romania.
Alegerile de azi sunt menite sa determine drumul Moldovei in urmatorii ani, poate decenii. Se va merge pe calea pro-vestica, pro-europeana, democratica? Este calea pentru care au luptat tinerii din Chisinau, inclusiv Valeriu Boboc, mort in aprilie 2009, cu coastele rupte si cu plaga la cap in urma unor lovituri cu obiecte contondente? Un barbat de 23 ani, muncitor, casatorit, tata al unui copil de un an si jumatate, participant pasnic la ultima parte a manifestatiei din 7 aprilie 2009, a venit in piata dupa ora 17:00 cand devastarea Parlamentului si Presedintiei se incheiase. Ucis in urma descinderii in forta a politiei asupra protestatarilor la miezul noptii de 7 spre 8 aprilie. Conform politiei, a fost gasit mort in Piata Marii Adunari Nationale. Cauza decesului conform actului de constatare a decesului: intoxicat cu toxic necunoscut. “Toxicul” instrumentelor de tortura bolsevice.
Ori se va da inapoi ceasul istoriei si Moldova va vegeta ca parte a unui hinterland al autoritarismului imperial rus, uitata de lume si de istorie.
Sa speram ca votul va da o sansa fortelor democratice si va dejuca planurile kacest vot depinde consolidarea unei democratii inca extrem de fragila si continuarea procesului de renastere a unei societati prea mult timp
oprimata, mintita si batjocorita.
Raspunsul la intrebarea din titlul acestui articol este asadar pozitiv: Da, Moldova are o sansa. Si inca una cat se poate de reala.