Invitatii pe OLX, fosta dragoste Dutoit-Argerich, Bravoooo, Mehta. Cronica de Festival Enescu

22 de zile. La 11 dimineata, la 5 si 8 seara si chiar si la 10 in noapte. Bilete se vand “la negru”pe OLX. Ehe, chiar si invitatii s-au vazut “de vanzare”. E lume impatimita. 22 de zile. La sase jumatate-sapte ies de la Ateneu si incolonati traverseaza spre Sala Palatului. In cap cu vreun Enescu, traversand pentru un Shostakovich, ori Mahler. Au fost la sitar si traverseaza pentru Orchestra Frantei. Nu-i asa ca merita incondeiat un asemenea ritual in Bucuresti?

Festivalul lui Enescu, de asta e chiar Festival, poate fi vazut in toate felurile posibile.

Uite-i pe impatimiti.

Stand la stop, sub grabanul statuii lui Carol I, traversand timp de 20 de zile dintr-o parte in alta. E chiar si Tudor Chirila de la Vama. Asta-nseamna sa ai patima, sa te simti „in regula”.De la Ateneu la Palat. Unii inca “furati” de Terfel, inganand vreo irlandeza de-a lui sau plangandu-se, “cu nasul pe sus”: “bai, ce circ!”. Ginastera, cu „Estancia” lui, cum poate fi in halul asta cantata de rusi?

Daca nu ai stii de unde vin si unde se duc, ai spune ca aceasta ciripeasca este vorbita de “masoni” de rit enescian.

Uite-i “pe nervosi”.

Urla dupa bisuri, tusesc, dau semeseuri, aplauda in pauza dintre “bucati”, se tot fataie, urla: Bravoooo pentru bisuri, pleaca la pauza, dupa vreun Ravel, Rahmaninov, Rapsodia 1. De ce fac zgomot? Care-i graba, te intrebi? Un’ se duc? Cred ca atata tuse n-am auzit in viata mea ca la Dutoit – Argerich.

E rit “magaresc” adunat la Sala Palatului.

Uite-i pe barfomani.

Cum s-a purtat Dutoit cu Argerich, dupa atata timp! Au fost iubiti, s-au despartit, acum canta impreuna… cum se poarta el? Dar ea, ea ce priviri arunca… o mai fi patima? Domle, si ce crezi ca au ales sa cante impreuna? Ravel. Ce vor ei sa spuna?

Uite-i pe profitori.

Cine-o pune invitatii, chiar, la 80 de lei pe OLX? Cine-o vinde cu 180 de lei biletul? Am vorbit la telefonul cu unul, cu altul.Si spun ambii un lucru firesc: daca Festivalul n-ar fi misto, n-ar fi nici “piata neagra”. Ce ma tot bag eu? “Baietii” exista! cat timp exista succes. Trimite, ba, politia! Asta vrei?

Si cumpara. Sunt turisti care se plictisesc in Bucuresti si vor la Enescu. Sunt tipi ‘capsati” de muzica pe care au pierdut-o in tot felul de pre-sale-uri, sale si alte “asalturi” comerciale.

Uite-i pe muzicieni.

Nu stiu daca ati urmarit Haute Culture. Am incercat sa tinem pasul vreo zece zile. Am tot scris cronici. Unul e bun, altul nu e, celalalt ne transmite nu stiu ce emotii, si iarasi si iarasi amintiri, nostagii, tehnicitati. Dar, trebuie sa recunoastem: Enescu ne-a bagat intr-o retorica, ne-a invins.

Bai, erau cei mai multi misto. Ce poti scrie? Si, am vrut sa luam distanta.

Sa ne punem intrebari. Una este cum de ajung in Bucuresti nume mari ROYAL PHILHARMONIC ORCHESTRA, LONDON PHILHARMONIC ORCHESTRA, ACADEMY OF ST MARTIN IN THE FIELDS, Bell, Dutoit, Argerich, Biondi,Gergiev, Jurowski, Mehta si gasca lor.

Si aici trebuie bagata o vorba despre organizare.

Sa te bagi in programul artistilor cu doi-trei ani inainte inseamna sa fii cineva, sa fii Enescu.

Cel mai misto mi s-a parut insa monologul unor dirijori si orchestre.

De atata turnee, cantari, unii dintre dirijori aterizeaza pentru prima oara, cu o seara-doua, pentru repetitii, in fata orchestrei. Practic, vorbim de niste profesionisti care isi stiu si repeta de unii singuri partitura si este „un miracol” daca iese armonia, pentru ca armonia e “dragoste la prima vedere”, ma rog, a doua, pentru ca repeta cu o seara inaintea concertului. De aici, varii detasari ale orchestrei, figuratii de dirijorat.

Uite, ceremonia asta Haute Culture este de-a dreptul “masonica” si a creat o “ciripeasca” enesciana, da, intre molime “magaresti” si vanzari pe OLX.

Toate astea inseamna un singur lucru: George Enescu este viu. La Bucuresti, acum. Nu in Argentina, cu Elvis Presley.Si, culmea, mai canta pana pe 24 septembrie.